Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 217 pronunțată la data de 25 august 2004, în dosarul penal nr. 3308/2004, Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat pe inculpata C.E., pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, în baza art. 182 alin. (1) teza finală C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) li art. 83 C. pen., prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 73 lit. b) și art. 37 lit. b) C. pen., la 5 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 946 din 27 iunie 2002 de Judecătoria Baia Mare, urmând ca inculpata să o execute pe lângă aceea aplicată în cauză.
S-a confiscat cuțitul și inculpata a fost obligată la despăgubiri civile către spital și la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație:
Inculpata și partea vătămată C.M. întrețin o relație de concubinaj la domiciliul acestuia din com. Ludoș, fiind părinții a doi copii minori. În ziua de 20 martie 2004, pe fondul consumului de alcool și al geloziei inculpatei, manifestată față de martora S.G., a izbucnit un conflict, mai întâi manifestat verbal. După ce partea vătămată a lovit-o pe inculpată, aceasta l-a înjunghiat în abdomen, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol. Inculpata a recunoscut.
Instanța de fond, deosebit de rechizitor, a considerat că încadrarea corectă a faptei este în infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu tentativă de omor, deoarece deși părții vătămate i s-a pus viața în pericol, inculpata nu a avut nici un moment reprezentarea posibilității morții acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 376/ A din 9 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 8119/2004, a admis apelul parchetului și a desființat sentința sub aspectul încadrării juridice.
Instanța de apel a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit probele, în cauză existând vinovăția sub forma unei intenții indirecte.
Inculpata a fost condamnată în baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 73 lit. b) C. pen., la un an închisoare. S-a dispus revocarea (de fapt s-a menținut sentința sub acest aspect), inculpata urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
Impotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs, în termen legal, criticând încadrarea juridică [(art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.)].
Inculpata a solicitat revenirea la încadrarea dată de instanța de fond, respectiv vătămare corporală gravă cu aplicarea unei pedepse cât mai reduse.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de ambele instanțe, din probele administrate și anume: declarațiile părții vătămate, inculpatei, ale martorilor C.A. și S.G., acte medicale, raport de constatare medico-legală, certificate naștere minori, referat anchetă socială a familiei inculpatei, planșe foto.
Instanța de apel a dat curs acuzațiilor din rechizitor potrivit probelor enunțate și fiind aceea care a încadrat juridic fapta, corect.
În cauză s-a comis o tentativă la infracțiunea de omor și nu doar o violență provocatoare de vătămări grave.
Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte în una din cele două încadrări juridice sunt: împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului folosit, intensitatea loviturii și zona către care a fost îndreptată.
Or, inculpata a lovit cu intensitate victima în abdomen cu un cuțit de bucătărie având o lungime a lamei de 12 cm., obiect apt de a produce moartea, într-o zonă vitală (colon sigmoid 1 cm.), producându-i o plagă înjunghiată penetrantă cu leziuni interne și numai intervenția operatorie de urgență făcând posibilă salvarea victimei a cărei viață a fost pusă în pericol.
Forma vinovăției, a intenției se evidențiază prin analiza celor sus-menționate, din care rezultă că inculpata a comis fapta cu intenție indirectă [(art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.)] și anume a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși, nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Pentru aceste considerente, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei nu intră în discuție o reducere, deși situația familiei este deosebită, deoarece legea nu o permite. (De altfel pedeapsa aplicată de un an închisoare este înafara limitelor legale, cel mai puțin putând fi un an și 8 luni, dar nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac).
Recurenta va suporta cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2005.