Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1273 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul M.P. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 295 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2899/2001 a Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar durata reținerii și arestării preventive a fost dedusă de la 27 aprilie 2004, la zi, în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În ziua de 27 aprilie 2004, inculpatul M.P. i-a vândut martorului M.V. cantitatea de 0,11 grame heroină în amestec cu cofeină, paracetamol și gliscofulvin pentru suma de 1.000.000 lei.
Martorul M.V. a sesizat organele de urmărire penală, arătând faptul că este consumator de droguri și timp de 3 luni a cumpărat heroină de la inculpat, achitându-i suma de 250.000 lei pentru o doză.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșe foto, proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, proces verbal de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor M.V. și M.G., declarațiile inculpatului care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului ei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Individualizarea pedepsei aplicate s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și reflectă modul just în care probatoriul efectuat în cauză s-a reflectat în asigurarea realizării scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale.
Instanța de judecată a dat eficiența cuvenită criteriilor de individualizare referitoare la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, dar și al persoanei inculpatului care este recidivist și a avut o atitudine preponderent nesinceră pe parcursul procesului penal.
Clemența arătată inculpatului prin acordarea beneficiului liberării condiționate nu a primit răspunsul cuvenit prin resocializarea inculpatului care, dimpotrivă, a perseverat într-o atitudine antisocială.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt temeiuri pentru reducerea cuantumului pedepsei aplicate, astfel că, neexistând alte motive de casare, urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 24 aprilie 2004 la 9 februarie 2005.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 852/ A din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 9 februarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2005.