Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1380 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.I.B. în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că petiționarul I.I.B. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 228 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82 din 8 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin situația materială precară a familiei sale, al cărei unic întreținător era, precum și prin necesitatea efectuării unor reparații urgente la imobilul în care acesta locuiește.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care lucrează ar suferi consecințe grave; în speță, împrejurările invocate de condamnat nu întrunesc condițiile prevăzute de lege.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 881/ A din 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului și l-a obligat pe acesta la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul I.I.B., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul-recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Ancheta socială efectuată în cauză de D.G.P.S. a Consiliului local al sectorului 3 relevă faptul că familia condamnatului este formată dintr-o singură persoană, o mătușă aflată în evidențele instituției cu dosar de ajutor social, conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
Situația sa materială precară este anterioară încarcerării condamnatului și nu s-ar ameliora în perioada de timp redusă a unei eventuale întreruperi a executării pedepsei.
Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins, ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.I.B. împotriva deciziei penale nr. 881/ A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2005.