Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 1105/2004, Curtea de Apel Iași a dispus menținerea stării de arest a inculpatului T.M., în conformitate cu dispozițiile art. 160 lit. b) C. proc. pen.
Instanța de judecată a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul T.M., fără a arăta motivele de casare.
Examinând recursul și luând în considerare motivele de casare din oficiu, în condițiile dispozițiilor art. 3859 alin. ultim C. proc. pen. și art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Inculpatul T.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 25 august 2002, a exercitat acte de violență fizică asupra tatălui său, cauzându-i leziuni care i-au provocat decesul.
Inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de omor, fiind condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru uciderea soacrei sale (decizia penală nr. 762 din 8 mai 1991 a Curții Supreme de Justiție).
Măsura arestării preventive a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. b) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav fiind detențiunea pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, iar la dosarul cauzei existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentința penală nr. 110 din 5 februarie 2004, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului T.M. la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare, în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Starea de arest preventiv a inculpatului a fost verificată periodic pe parcursul procesului penal și menținută în condițiile stabilite de lege, inclusiv prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.
Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Verificarea arestării preventive a stabilit faptul că luarea și menținerea acestei măsuri preventive s-au dispus în mod legal și temeinic.
Temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu au incitat și impun în continuare menținerea privării de libertate, potrivit dispozițiilor art. 160 lit. b) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M., împotriva încheierii din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 1105/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2005.