Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 302 din 13 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 13016/2003, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe inculpatul N.A.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Instanța a reținut, în esență că, în seara zilei de 24 iulie 2003, în jurul orelor 24,30, inculpatul a observat-o în parcarea din spatele blocului de pe strada Bacinschi din Iași, pe partea vătămată S.D.E., care a coborât dintr-un autoturism și s-a îndreptat spre sediul firmei sale, unde este administrator, firmă amplasată la parterul blocului.
Inculpatul s-a hotărât să sustragă bani sau bunuri și s-a apropiat de S.D.E. care se afla în fața ușii de acces în sediul firmei.
Inculpatul a prins-o cu mâna de păr și a încercat să-i sustragă telefonul mobil pe care aceasta îl purta într-un suport prins de talie. Partea vătămată a căzut, iar N.A.M. a încercat din nou să-i sustragă telefonul mobil însă nu a reușit pentru că aceasta a început să țipe și să se apere de loviturile aplicate. Inculpatul a fugit, însă a fost urmărit și prins de organele de poliție, care efectuau serviciul de patrulare în zonă.
Partea vătămată S.D.E. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care, cu violență, pe timp de noapte, a încercat să-i sustragă telefonul mobil de la brâu.
Martorii C.S.I. și A.C. care se aflau într-un apartament de la etajul 3 al blocului au declarat că au văzut pe fereastră momentul în care inculpatul a agresat-o pe S.D.E. de la care a încercat să sustragă telefonul mobil sau o borsetă.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat în mod repetat că a încercat să sustragă un portmoneu din buzunarul victimei, agresând-o, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a susținut că a acostat-o pe S.D.E. cu scopul de a întreține raport sexual.
Această ultimă susținere a inculpatului nu a fost primită, fiindcă nu se coroborează cu date sau împrejurări ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Inculpatul N.A.M. nu a dat nici o explicație cu privire la faptul că la prezentarea materialului de urmărire penală a formulat o altă versiune.
Prima instanță a constatat că faptele și împrejurările care rezultă din mijloacele de probă indicate mai sus, se coroborează și cu cele care se desprind din procesele-verbale, planșa cu fotografii judiciare, precum și din procesul verbal de confruntare.
Împotriva sentinței nr. 302 din 13 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 13016/2003, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât asistența juridică în cauză era obligatorie, iar faptul că el a lipsit la judecarea cauzei, iar în cursul urmăririi penale declarația și prezentarea materialului de urmărire penală, s-au făcut în lipsa apărătorului și a interpretului, face ca asupra temeiniciei vinovăției să existe îndoială. A mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este exagerat de severă, raportat la stadiul de săvârșire a faptei și la persoana inculpatului. Pe fondul cauzei s-a solicitat a se examina cauza cu privire la existența faptei atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 427 din 7 decembrie 2004, a admis apelul declarat de inculpat și a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 5 ani la 3 ani închisoare și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a reținut că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie pe baza probatoriului administrat, fiind dovedită vinovăția acestuia în comiterea faptei reținute în sarcina sa, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată s-a considerat prea mare, injust individualizată, deoarece lipsa inculpatului de la judecarea cauzei nu este un temei pentru agravarea răspunderii penale, având în vedere și limitele de pedeapsă modificate prin puterea legii față de infracțiunea săvârșită, ca urmare a rămânerii faptei în stadiul tentativei pedepsibile.
Împotriva deciziei curții de apel, inculpatul a declarat recurs solicitând, în principal, achitarea, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru existența infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat sub toate aspectele pentru motivele ce urmează.
Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate, respectiv plângerea și declarația părții vătămate S.D.E., procesul verbal de depistare a inculpatului de către organele de poliție, procesul-verbal de cercetare la locul faptei, certificatul medico-legal al părții vătămate și declarațiile martorilor oculari C.S.I. și A.C.
Reținându-se că inculpatul a încercat prin violență, să sustragă telefonul mobil al părții vătămate, în timpul nopții, dintr-un loc public, încadrarea juridică în art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., este corectă.
Totodată, se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare, apropiată de limita inferioară prevăzută prin textul de lege aplicat, nu este mare, față de gravitatea faptei săvârșite și de pericolul social al inculpaților care s-a dedat la asemenea fapte.
Pedeapsa aplicată, se învederează ca necesară pentru realizarea scopului, prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că se impune a se menține.
Pentru aceste considerente și întrucât nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat, urmează a se respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.M. împotriva deciziei penale nr. 427 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2005.