Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 1478 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107 din 7 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, formulată de condamnatul D.C.
În motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei, aplicate pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) din C. pen., condamnatul a arătat că părinții săi nu au venituri și locuiesc într-o casă insalubră, prezența sa fiind necesară pentru ameliorarea condițiilor materiale de trai ale acestora.
Instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale l-a domiciliul acestuia, însă referatul nu a putut fi întocmit, întrucât, așa cum rezultă din adresa Primăriei Ciocănești, părinții condamnatului nu mai locuiesc la adresa indicată, imobilul fiind într-o stare avansată de degradare.
Tribunalul a constatat că din probatoriul nu rezultă că familia condamnatului se află într-o împrejurare specială care „s-ar putea agrava dacă petentul continuă executarea pedepsei, situația materială precară neconstituind o împrejurare specială, deoarece nu are un caracter tranzitoriu”.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 1005 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat, în termen legal, de către condamnat care a susținut necesitatea de a-și sprijini familia, în care sens a și făcut cererea de întrerupere a executării pedepsei.
În termen legal, împotriva hotărârii inculpatul a declarat recurs cu reiterarea acelorași motive de netemeinicie, care au făcut și obiectul cererii de apel.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele invocate, Înalta Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată”.
Revenind la cauză se constată din datele puse la dispoziția instanței de către primăria locului de domiciliu al condamnatului, că nu se pot verifica împrejurările speciale invocate de către acesta, pentru întreruperea executării pedepsei, care, chiar dacă ar corespunde realității, ele sunt preexistente condamnării sale și prin natura lor n-ar genera consecințe grave pentru familia sa ori pentru el, astfel cum au reținut în mod corect instanțele.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei nr. 1005 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 1005 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2005.