Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul P.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimații C.R., notar public, T.D., B.E. și L.G. dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1116/P/2004 la data de 19 august 2004.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că petiționarul nu a formulat anterior plângere la procurorul ierarhic superior și că s-a adresat direct instanței.
S-a mai menționat că petiționarul urmează a sesiza parchetul conform art. 275 pct. 3 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul P.M. care a susținut că în mod greșit i s-a respins plângerea deși a administrat probele de vinovăție în săvârșirea infracțiunilor reclamate de înșelăciune în convenții, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în cazul intimaților T.D., B.E. și L.G. și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., în cazul intimatei C.R., notar public.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate și judecarea acestor persoane.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale persoanele interesate pot face plângere în termen de 2 zile la procurorul ierarhic superior.
Potrivit art. 2781 alin. (1) din același cod, după respingerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Or, din actele dosarului rezultă că petiționarul P.M. nu s-a conformat acestor dispoziții imperative și nu a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, ci a adresat plângerea direct instanței.
În consecință, nefiind respectată procedura statornicită de prevederile legale evocate, soluția primei instanțe de respingere a plângerii este corectă.
Față de considerentele arătate, constatând neîntemeiate criticile formulate de petiționarul recurent, curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea petiționarului, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată P.M. împotriva sentinței penale nr. 100 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2005.