Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică la 1 februarie 2006, Curtea de Apel Brașov a menținut starea de arest a inculpaților I.S. și I.N.S.
Măsura arestării preventive a fost menținută de instanță ca urmare a verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive, în temeiul art. 160 lit. d), raportat la art. 3002 C. proc. pen., instanța fiind sesizată cu apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 617/ S din 5 decembrie 2005, sentință prin care au fost condamnați inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fiind menținută starea de arest a acestora.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a concluzionat că temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat și se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se apreciază că recursul nu este fondat.
În cauză, inculpații au fost arestați la 9 martie 2005, reținându-se că, în noaptea de 08 martie 2005, în timp ce călătoreau cu trenul pe ruta Ploiești-Sibiu, la momentul în care mijlocul de transport în comun a staționat pe raza Stației C.F.R. Predeal, l-au deposedat prin violență pe numitul B.V.F. de suma de 39.000.000 lei, pe care o avea într-un săculeț pe care-l purta la gât. În drept, s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 211 al.2 lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani.
Temeiul legal al arestării pentru ambii inculpați, au fost art. 136, art. 146 și art. 148 alin. (1) lit. e), f) și h) C. proc. pen.
Fiind sesizată instanța competentă, inculpații au fost condamnați dec prima instanță la pedepse privative de libertate de câte 8 ani.
Instanța investită cu soluționarea apelului în mod corect a reținut că măsura arestării preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, măsura preventivă fiind menținută ca urmare a condamnării, respectând dispozițiile procesual penale și ale Convenției.
Subzistând cazul prevăzut de art. 148 lit. e), f) și h) C. proc. pen., se impune menținerea măsurii arestării preventive, temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică și în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.S. și I.N.S. împotriva Încheierii de ședință din 1 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 150/P/Ap/2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 40 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2006.