Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1009 din 25 august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul F.M., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) din același cod, precum și la un an și 6 luni închisoare, pentru tentativă la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 din același cod.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu privire la dispozițiile art. 64 lit. a), b), c) și e) din același cod.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției, individualizate în procesul-verbal din 5 iulie 2005 dresat de lucrători ai Secției de Poliție Transporturi din D.G.P.M.B., bunuri predate lucrătorilor secției 20 poliție.
În baza art. 116 C. pen., inculpatului i s-a interzis prezența în municipiul București pe durata de 2 ani după executarea pedepsei.
Pe latură civilă în baza dispozițiilor art. 346 din același cod, s-au admis în parte pretențiile părții civile, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de daune morale, câte 5 milioane de lei pentru fiecare.
Totodată, s-a constatat că prejudiciul material adus a fost recuperat integral.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 5 iulie 2005, inculpatul aflat în zona Șoselei Orhideelor din sectorul 6 al Capitalei, le-a observat pe surorile B.A.E. și B.G.M., le-a urmărit și, din spatele lor, a încercat să smulgă geanta uneia dintre ele, dar nereușind, acțiunea lui s-a îndreptat instantaneu spre cealaltă, respective B.A.E. și, astfel, i-a smuls acesteia geanta.
Victima, imediat, l-a alertat pe prietenul său de care abia se despărțise, A.C.L., i-a spus acestuia ce se întâmplase, i l-a arătat pe inculpat, s-a îmbarcat într-un taxi, l-a urmărit pe acesta, a cerut unui agent de pază să fie ajutată și astfel inculpatul a fost imobilizat în curtea aparținând C.N.P.R. de pe Calea Giulești.
Poliția, solicitată de agentul de pază D.C., a găsit geanta sustrasă în modul descris și l-a identificat pe inculpat, cu această ocazie dresându-se proces-verbal de cercetare la fața locului. Totodată s-a procedat și la efectuarea recunoașterii din grup, B.G.M. indicându-l pe inculpat ca fiind persoana care a încercat să-i smulgă geanta și, nereușind, i-a smuls surorii sale geanta.
Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe netemeinicia hotărârii în ce privește individualizarea pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 736/ A din 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare, prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca atare, privite prin prisma acestor texte, pedepsele aplicate inculpatului au fost individualizate prin considerarea tuturor criteriilor enumerate, faptele săvârșite au grad concret de pericol social, mărit și de comiterea lor în concurs real și, în ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, acestea au fost avute în vedere odată ce s-au reținut circumstanțe atenuante personale.
De asemenea, dispunerea executării pedepsei rezultante prin privare de libertate, corespunde și realizării scopului ei astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nu este fondat și, ca atare, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform dispozițiilor art. 192 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 736/ A din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 5 iulie 2005 la 10 ianuarie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2006.