Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 ianuarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 4/P/2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus menținerea stării de arest a inculpatului M.M., condamnat de prima instanță respectiv Tribunalul Caraș – Severin, la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., și art. 76 lit. a) C. pen.
Curtea de apel a reținut că întrucât subzistă temeiurile care au determinat măsura arestării preventive a inculpatului, se impune menținerea acestei măsuri, în condițiile legii.
Împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
Verificând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., infracțiune care este pedepsită cu închisoare mai mare de 10 ani și că există temeiuri care arată că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
De asemenea, Înalta Curte reține că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului (sentința penală nr. 218 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului Caraș – Severin) prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele deduse judecății, dosarul aflându-se în prezent în fața instanței de apel.
În raport cu cele reținute, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că nu există temeiuri noi care să determine revocarea acestei măsuri.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.M. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 4/P/2006
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2006.