I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 928 din 13 februarie 2006
Prin sentința penală nr. 538 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 6220/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea condamnatului P.D., deținut în Penitenciarul Ploiești privind revizuirea sentinței penale nr. 671 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2224 din 1 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 192 C. proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 671/2004 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpatului P.D., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Condamnatul revizuient P.D. se află în executarea acestei pedepse invocând ca motiv de revizuire, săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuientul, solicitând desființarea hotărârii și în cadrul rejudecării admiterii cererii de revizuire.
Instanța de apel a reținut că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pe cale de consecință, prin decizia penală nr. 445 din 18 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 10634/2005, a fost respins apelul declarat de revizuientul P.D., ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal condamnatul revizuient P.D., solicitând admiterea cererii de revizuire, fiind îndeplinite condițiile legale.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de revizuient este nefondat, pentru următoarele considerente:
Condamnatul P.D. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 671 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2224 din 1 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, impunându-se achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
De asemenea, revizuientul condamnat a solicitat reaprecierea probelor administrate în căile ordinare de atac.
Analizând motivele invocate de revizuient în susținerea cererii sale, prin raportare la cerințele art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de lege.
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și deci inexistente la data producerii cauzei în fond, apel și recurs.
Nu pot fi considerente „probe noi” în sensul cerut de lege, reaudierea unor martori sau efectuarea unei noi analize a probelor, nefiind admisibilă o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza în căile ordinare de atac.
Cum în speță, revizuientul condamnat a solicitat o reapreciere a probelor, în mod corect instanțele de fond și apel au respins cererea de revizuire.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.D. împotriva deciziei penale nr. 445 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.
Față de respingerea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.