Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 426 din 5 octombrie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul G.V.M., la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. (fapte din luna martie 2005).
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului G.V.M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe i durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.V.M. și în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la data de 29 martie 2005 la zi.
În baza dispozițiilor art. 14, art. 17, art. 348 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., a obligat inculpatul G.V.M. la plata a câte 2.000 RON către fiecare parte civilă H.E.V. și H.S.V., prin reprezentanți legali, H.I. și H.M., cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la jumătatea lunii martie 2005, la două date diferite, inculpatul G.V.M., prin amenințare a întreținut relații sexuale anale cu două părți vătămate în vârstă de 7, respectiv 9 ani, împotriva voinței acestora.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea reprezentantului legal al părților vătămate, declarațiile părților vătămate H.E.V. și H.S.V., rapoartele de constatare medico-legală, procesele verbale de conducere în teren a părții vătămate, declarațiile martorilor H.M., H.I., N.P.M., P.M., G.V., E.D., precum și declarațiile inculpatului G.V.M.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul G.V.M. a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 426 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Galați a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, care prin decizia penală nr. 80/ A din 9 decembrie 2005, a desființat în parte, în ceea ce privește latura penală, sentința penală nr. 426 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
A înlăturat aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pedeapsă ce a fost aplicată inculpatului G.V.M., pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A menținut starea de arest a inculpatului G.V.M.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2005 la zi.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat recurs pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul reindividualizării pedepsei, considerând că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și alin. (2) C. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de parchet, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, circumstanțele personale ale inculpatului care este minor, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea acestuia anterior comiterii faptelor, împrejurarea că are ambii părinți decedați, casa părintească arsă într-un incendiu, fiind crescut de o mătușă, lucrând în gospodăria familiei, precum și la diverși cetățeni pentru a-și câștiga existența, aspecte față de care se apreciază că în mod corect s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., pedepsele astfel stabilite au fost just individualizate, pedeapsa rezultantă fiind stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul majorării ei.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 80/ A din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul G.V.M.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2005 la 14 februarie 2006.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2006.