I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 955 din 14 februarie 2006
Prin sentința penală nr. 335 din 5 octombrie 2005, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul B.F. zis D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 79 alin. (2) și art. 76 lit. b) din același cod, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile A.V. 1.000 RON despăgubiri și 500 RON daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 10 noiembrie 2004, în jurul orelor 23,00, partea vătămată A.V. a mers împreună cu martorul S.D.S., la barul U. din Cartierul Burdujeni municipiul Suceava unde au consumat băuturi alcoolice.
În timp ce se aflau la masă a venit la ei și inculpatul B.F., oferindu-le de băut câte 100 ml. votcă. După o discuție care a durat câteva minute, inculpatul a plecat la masa la care se afla și martorul L.C.
În jurul orelor 00,00, partea vătămată A.V. a părăsit barul, fiind urmat la scurt timp de către inculpat, care a observat că acesta rămăsese singur la masă, martorul S.D.S. părăsind barul cu aproximativ 30 de minute mai devreme.
După ce a ieșit din bar, partea vătămată s-a îndreptat spre casă, dar la intersecția străzilor Jean Bart cu Nicolae Iorga, a fost acostat de inculpat care l-a urmărit și a început să-l caute prin buzunare și să-l îmbrâncească, sustrăgându-i suma de 8.000.000 lei și telefonul mobil.
După ce i-a sustras părții vătămate bunurile, inculpatul a plecat, întâlnindu-se în aceeași zonă cu martorul S.M. care se îndrepta spre gară și s-a oferit să o însoțească ceea ce a și făcut, despărțindu-se de aceasta, în jurul orelor 13,05, în fața Agenției L.P. de pe strada Jean Bart.
În jurul orelor 5,00, inculpatul a mers cu taxiul condus de martorul C.I., plătind pentru cursă suma de 50.000 lei pe care i-a scos din buzunar, auzindu-se foșnetul mai multor bancnote.
Episodul în care inculpatul îl căuta prin buzunare pe A.V., urmat de îmbrâncirea acestuia și sustragerea bunurilor, a fost văzut de martorul Ț.D., care a și mers la Postul de Poliție T.F. să anunțe incidentul. Când s-a întors în același loc, pentru a lua un taxi, martorul a fost confundat de partea vătămată cu inculpatul, motiv pentru care îi solicita restituirea bunurilor.
Între partea vătămată și martorul Ț.D. a avut loc, în aceste împrejurări, o altercație, martorul aplicându-i câteva lovituri cu pumnul și cu umbrela, pe care o avea asupra sa, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat apel inculpatul, pe care l-a motivat oral, susținând în esență că nu el este autorul infracțiunii de tâlhărie, pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 364 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Suceava, apelul a fost admis, sentința desființată în totalitate și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 2 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de tâlhărie.
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă și înlăturate dispozițiile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a motivat că din întreg materialul probator administrat nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi cel care a săvârșit infracțiunea, nereușindu-se să se răstoarne prezența de nevinovăție.
Astfel, singura probă incriminatoare, declarația martorului Ț.D. care în cursul urmăririi penale a afirmat că l-a văzut personal pe inculpat când a tâlhărit-o pe partea vătămată, a fost răsturnată în fața instanței printre altele de însăși acest martor care a retractat cele declarate.
Martorul a motivat retractarea prin aceea că în noaptea respectivă a avut o altercație cu partea vătămată și pentru că polițistul i-a spus că l-a bătut rău pe A.V. și că o să-l coste mult ce a făcut a semnat declarația.
Instanța de apel apreciază ca fiind plauzibilă declarația martorului în instanță atâta timp cât în acea noapte a bătut-o pe partea vătămată și de frica de a nu fi acuzat că el este autorul tâlhăriei a semnat declarația scrisă de lucrătorul de poliție.
S-a mai avut în vedere că potrivit declarației martorului, inculpatul a plecat de la bar împreună cu o „bătrână”, care l-a chemat rugându-l să o însoțească la gară ca să vadă mersul trenurilor.
Se mai motivează că atâta timp cât femeia la care face referire martorul a fost audiată și a confirmat cele declarate de martor și inculpat, prima instanță a considerat greșit că declarația martorului este nesinceră.
În fine, instanța de apel a mai avut în vedere și declarația părții vătămate care a cântărit mult la acuzarea inculpatului și care audiat în instanță nu a mai menținut-o.
În instanță partea vătămată a declarat că nu își aduce aminte dacă s-a apropiat cineva de el, că a ieșit din bar inconștient și că își aduce aminte ca prin vis că pe drum s-a întâlnit cu cineva înainte de a ajunge la taximetre.
A făcut precizarea că după ce a văzut că nici un taximetrist nu vrea să-l ia (pe motiv că nu mai are bani, întrucât ar fi fost „făcut”) a constatat că nu mai are banii și telefonul și imediat s-a întâlnit cu o persoană (este vorba de Ț.D.) pe care a acuzat-o că i-a sustras bunurile, persoană care l-a lovit. Din spusele taximetristului știe că ar mai fi venit 2 sau 3 persoane să-l lovească, însă nu mai știe decât că și-a pus mâinile în cap și s-a apărat.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava care a criticat-o ca nelegală și netemeinică și a cerut casarea ei în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea gravă de fapt cu privire la interpretarea probelor ce a avut consecință achitarea inculpatului.
A mai declarat recurs și partea vătămată A.V., recurs pe care l-a motivat în scris.
Prin ambele recursuri decizia este criticată ca nelegală și netemeinică susținându-se în esență că atât partea vătămată cât și martorul Ț.D., l-au indicat constant pe inculpat drept autor al tâlhăriei, motivația retractării în instanță nu este plauzibilă cât timp același martor s-a prezentat la postul de poliție T.F. Burdujeni sesizând cele întâmplate și arătând că este acuzat de furt de către partea vătămată.
Recursurile sunt fondate.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că nici una din instanțe nu a stăruit în înlăturarea contradicțiilor și a lămuririi unor aspecte esențiale în stabilirea persoanei care a săvârșit fapta.
Dacă prima instanță, audiind pe martorul Ț.D. care a retractat cele declarate în cursul urmăririi penale apreciind nesinceră declarația de retractare, a înlăturat-o și ținând seama și de declarația neconvingătoare a părții vătămate l-a condamnat pe inculpat, instanța de apel pe baza acelorași probe l-a achitat.
Din nici una din declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor L.C., S.D.S., C.S., P.V., nu rezultă prezența în bar în seara respectivă a martorului Ț.D.
În declarația dată la o lună după ce partea vătămată a reclamat că a fost tâlhărit martorul a arătat că, în seara respectivă, în jurul orelor 23,00, a intrat în bar să bea o cafea și pentru că doi tineri îi aruncau priviri dușmănoase, în jurul orelor 00,00, a părăsit barul. Afară a văzut cum inculpatul i-a sustras bunurile părții vătămate.
Martorul a susținut că s-a dus și a reclamat la poliție cele văzute după care s-a întors și a mers la taximetre să-l caute pe șoferul C.I. care să-l ducă acasă. Acesta este momentul când de el s-a apropiat partea vătămată care l-a acuzat că i-a luat banii și s-au luat la ceartă și bătaie.
Audiat în instanță martorul furnizează multe amănunte interesante, că în seara aceea l-a cunoscut pe inculpat și au stat de vorbă, că acesta era însoțit de o persoană de sex feminin cu care a și plecat și ce este mai important că el a rămas în bar până spre ziuă și nu s-a mai întâlnit cu inculpatul de atunci.
Martorul a mai susținut că nu el a reclamat ci el a fost reclamat la poliție că până la urmă să arate că el a fost cel care s-a dus la poliția T.F. să reclame că o persoană se ia de el însă nimeni nu a intervenit și nu a luat act de reclamație.
Față de contradicțiile evidente s-a impus audierea polițiștilor de serviciu, în noaptea de 10 noiembrie 2004, la Postul T.F. Burdujeni care, să fie chestionați dacă și la ce oră martorul a sesizat că este acuzat de furt sau că o persoană se ia de el și dacă s-au întreprins măsuri.
Audierea martorilor L.C., S.D.S., C.S., P.V. și a inculpatului pentru a se stabili dacă martorul Ț.D. a fost prezent în acea seară în bar și ora la care a părăsit localul, în una din declarații susține că a plecat, în jurul orelor 00,00, în alta că a stat până spre dimineață.
Audierea ca martor a taximetristului C.I. cel care l-a transportat pe martor acasă, urmând a răspunde privind ora la care a efectuat transportul, bătaia dintre martor și partea vătămată aspecte susținute de martorul Ț.D.
Audierea părții vătămate căreia să i se ceară să indice numele taximetristului care l-a transportat în acea noapte și care i-a spus numele celui care i-a luat banii. Audierea și a altor taximetriști de serviciu în noaptea respectivă și cu privire la aspectul învederat de partea vătămată, acela că taximetristul care l-a dus acasă ca și ceilalți de față i-au spus că două persoane i-au luat banii dar nu-l cunosc decât pe inculpat.
Numai prin administrarea acestor probe instanța va putea stabili care declarații corespund adevărului și dacă inculpatul sau altă persoană este autorul faptei.
Recursul a fost admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) decizia și sentința casate și cauza trimisă pentru rejudecare în vederea administrării probelor mai sus-arătate, de către Tribunalul Suceava.