Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din 1 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis excepția neregularității sesizării instanței, invocate de către inculpatul R.E. și a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a corupției și criminalității, organizate în vederea refacerii acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 54/P/2000 din data de 14 iunie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților B.R., G.E.A., R.E., R.I., S.R.O. și Ș.O.M.
La data de 11 ianuarie 2005, inculpatul R.E., prin apărătorul său, a ridicat excepția neregularitatea sesizării instanței, solicitând a se constata nulitatea actului de trimitere în judecată și restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale și refacerii actului de sesizare.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința amintită a constatat întemeiată excepția ridicată, motiv pentru care, în temeiul art. 300 C. proc. pen., a restituit dosarul la organul de urmărire penală în vederea refacerii rechizitoriului și a urmăririi penale, ocazie cu care urmează a se proceda la:
- citarea inculpatului R.E. pentru a fi citat;
- refacerea raportului de expertiză contabilă prin citarea inculpatului R.E. și a părții civile A.V.A.S.;
- prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului R.E., iar în cazul neprezentării acestuia să se consemneze acest fapt într-un proces-verbal încheiat cu apărătorul ales;
- refacerea rechizitoriului.
De menționat faptul că toate aceste obiective impuse de către instanțe nu au fost respectate de organul de urmărire penală, fapt ce a atras după sine și nulitatea actului de sesizare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și plângere intimatul-inculpat S.O.R.
Prin recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei la aceasta pentru continuarea judecății, întrucât în cauză au fost respectate drepturile procedurale ale inculpatului R.E., iar rechizitoriul a fost întocmit de către organul de urmărire penală fără încălcarea prevederilor legale.
Prin plângerea sa, inculpatul S.O.R. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra apartamentului pe care îl are în proprietate cu soția sa, întrucât, în realitate, imobilul nu este proprietatea sa ci a soției.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1552 din 22 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și ca inadmisibilă plângerea formulată de intimatul inculpat S.O.R.
În motivarea acestei decizii, referitor la recursul declarat de parchet s-a arătat că în mod temeinic prima instanță a apreciat că urmărirea penală s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură, prin nerespectarea unor drepturi esențiale ale inculpatului R.E. și care prin gravitatea lor atrag nulitatea actelor îndeplinite, consecința firească nefiind alta decât constatarea nulității actului de sesizare și restituirea cauzei la organul de urmărire penală în vederea refacerii sale.
Cu privire la plângerea formulată de intimatul inculpat S.O.R. s-a arătat că nu poate fi primită din moment ce cauza a fost restituită la parchet din motive ce atrag nulitatea acestuia și mai înainte de a se proceda la judecata cauzei astfel că hotărând restituirea cauzei la procuror, acesta, în cazul refacerii întregii urmăriri penale, va dispune și cu privire la cererile respective, stabilind astfel cadrul procesului legal, cu respectarea drepturilor la apărare și la un proces echitabil pentru fiecare parte.
Decizia pronunțată este definitivă.
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs intimatul S.O.R., pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a plângerii prin care solicită a se dispune ridicarea sechestrului asigurător referitor la bunurile indisponibilizate de către organele de urmărire penală.
Recursul declarat de recurentul S.O.R. este inadmisibil.
În art. 3851 C. proc. pen., se arată în mod expres care anume hotărâri judecătorești pot fi atacate cu recurs.
Din latura acestui text de lege rezultă, fără nici un dubiu, că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești rămase definitive, singura cale de atac admisă de lege, referitor la astfel de hotărâri, fiind căile extraordinare de atac, ceea ce nu e cazul în speță.
După cum rezultă din actele de la dosar hotărârea atacată cu recurs de către recurentul S.O.R. este definitivă, motiv pentru care aceasta nu mai poate fi atacată, din nou, pe calea unei căi de atac ordinară, care deja a fost exercitată.
În consecință, fiind vorba de o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, formularea unui nou recurs este inadmisibil, astfel că soluția ce se impune este respingerea recursului de față ca inadmisibil, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul S.O.R. împotriva deciziei penale nr. 1552 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă pe petiționar să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2006.