Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată, la data de 4 ianuarie 2005, sub nr. 129/2005, petenta SC P. SRL Craiova a solicitat, în baza art. 2781 lit. b) C. proc. pen., desființarea rezoluției din 2 noiembrie 2003 de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1321/P/2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin sentința civilă nr. 9462 din 29 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 și decizia civilă nr. 3599/ A din 18 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, respectiv sentința civilă nr. 2259 din 23 februarie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, cât și executarea silită a SC I.T. SA București i-au fost prejudiciate drepturile, determinând prin aceasta neexecutarea în favoarea sa a creanței în sumă de 33.441.904 lei și prejudicierea cu această sumă.
În cauză a fost depus dosarul nr. 1321/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în care s-a emis rezoluția din 2 noiembrie 2004 atacată în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen.
Din examinarea plângerii petentului, Curtea a reținut următoarele:
Prin plângerea inițială, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, SC P. SRL Craiova a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorii P.L. de la Judecătoria sectorului 1 București și R.G. de la Tribunalul București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. față de judecătorul P. (fostă P.) O.A. de la Judecătoria sectorului 1 București și executorul judecătoresc P.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și față de vicepreședintele Judecătoriei sectorului 1 București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
Faptele sesizate de SC P. SRL Craiova au vizat, în esență, următoarele aspecte:
Judecătorul P.L. a pronunțat sentința civilă nr. 9462 din 29 august 2001 (dosar nr. 9683/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București), prin care a respins contestația formulată de SC P. SRL împotriva înscrierii în tabloul de împărțeală a SC IMECO SA în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, pentru pronunțarea sentinței luând în considerare un proces-verbal semnat de executorul judecătoresc, din care rezultă că s-a admis creanța SC I. SA în valoare de 33.441.904 lei, dispunându-se încasarea acesteia de către creditor, cu toate că forma în care a fost încheiat și conținutul procesului-verbal nu creează nici măcar aparența de legalitate, nefiind semnat și nici ștampilat.
Procesul-verbal sus-menționat nu există în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, deși conform antetului său a fost emis în acest dosar și, de asemenea, nu a existat nici în dosarul nr. 9683/2001 la momentul soluționării.
Judecătorul G.R. a pronunțat decizia civilă nr. 3599 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă (dosar nr. 6996/2001), prin care a menținut soluția judecătorului P.L.
Prin pronunțarea acestor hotărâri, s-a apreciat că judecătorii P.L. și R.G. au favorizat săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
La data întocmirii procesului-verbal privind creanțele ce urmează a se plăti de îndată (07 iunie 2001) intraseră în vigoare dispozițiile Legii nr. 188/2000, astfel încât executorii judecătorești nu mai aveau calitatea de angajați ai Judecătoriei sectorului 1 București.
Executorul judecătoresc P.V. a semnat „procesul-verbal privind creanțele ce urmează a se plăti de îndată”, deși nu avea competența de a-l semna.
Judecătorul P. (fostă P.) O.A. a întocmit la data de 7 iunie 2001, în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, tabloul de împărțeală, procesul-verbal privind creanțele ce urmează a se plăti de îndată și mandatul de plată cuvenită asupra C.E.C. cu privire la suma de 33.932.355 lei consemnată de adjudecător, deși începând din data de 10 mai 2001, Judecătoria sectorului 1 București trebuia să predea dosarele de executare nesoluționate birourilor executorilor judecătorești înființate conform Legii nr. 188/2000, iar actele menționate ar fi fost de competența unui birou de executor judecătoresc și nu de competența Judecătoriei sectorului 1 București.
Vicepreședintele Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 10 septembrie 2003, a ordonat telefonic judecătorului de serviciu să nu elibereze un certificat de grefă din care să rezulte că dosarul nr. 1228/2001 se află în arhiva instanței.
În urma analizei coroborate a materialului probator administrat, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.L., R.G. și F.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., față de judecător M.E. (vicepreședinte al Judecătoriei sectorului 1 București), față de judecător P.O.A. și executorul judecătoresc P.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., reținându-se în esență că în orice hotărâre judecătorească se manifestă concluzia instanței cu privire la conflictul dedus în fața justiției în urma aprecierii probelor administrate în cauză, hotărârea fiind o construcție logică ce reflectă înlănțuirea tuturor raționamentelor pe care judecătorii le înfăptuiesc în cursul activității respective.
Cum inițial critica petentului viza soluțiile date în fazele procesuale ordinare, rezoluția dată de procuror s-a bazat pe argumentul că, în principiu, aprecierea unei hotărâri ca netemeinică și nelegală nu poate face obiectul cercetării penale, reformarea acesteia fiind atributul instanțelor de judecată superioare, sesizate prin căile de atac legale.
Astfel, în concluziile finale, petenta SC P. SRL Craiova a susținut că plângerea nu vizează activitatea judecătorilor P.L., R.G., F.C., P. (P.) O.A. și M.E., acestea neavând nici un fel de vinovăție în prejudicierea sa, ci doar activitatea executorului judecătoresc P.V., actualmente decedat.
S-a solicitat ca, față de acesta din urmă, să se modifice soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale, în cea de încetare a urmăririi penale împotriva sa, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. (decesul făptuitorului), având în vedere că vinovăția sa rezultă cu claritate din ansamblul probator, soluția respectivă fiindu-i necesară la introducerea executării, în scopul satisfacerii creanței sale împotriva SC I.T. SA.
Prin sentința penală nr. 138 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de SC P. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1321/P/2002, ca nefondată.
A obligat petenta la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat, în baza actelor existente la dosar, că soluția dată de procuror prin rezoluția din 2 noiembrie 2004 este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC P. SRL, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, să se constate că executorul judecătoresc P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și de art. 289 alin. (1) C. pen.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat și în raport de actele existente în dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum corect a reținut prima instanță, executorul judecătoresc P.V., decedat la data de 3 septembrie 2004, nu a săvârșit nici o infracțiune prin activitatea depusă în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.
În consecință, nu se poate primi solicitarea petiționarei de modificare a soluției dată de procuror prin rezoluția atacată în sensul de a se constata încetarea urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului întrucât acesta nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Pe de altă parte, motivarea petiționarei în sensul că această soluție i-ar fi necesară în recuperarea creanței nu se justifică, aceasta având la dispoziție căile procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a solicita executarea acestei creanțe.
Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de petiționară, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P. SRL împotriva sentinței penale nr. 138 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2006.