Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 382 din 24 august 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, au fost condamnați inculpații:
- S.A., la 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., și la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), 2 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită la 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
- B.C., la 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., și la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită la 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., li s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele rezultante perioada detenției începând cu data de 21 martie 2004 la zi.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2003, inculpatul B.C. a locuit împreună cu inculpatul S.A. în apartamentul acestuia din municipiul Galați deoarece părinții nu-l mai primeau acasă pentru că nu se încadra în muncă.
Ulterior B.C. a cunoscut-o pe martora S.I. și au devenit prieteni, dar în cursul lunii ianuarie 2004 aceasta a intrat în relații de concubinaj cu victima C.G. la care locuia 3 – 4 zile pe săptămână.
Aflând de relația dintre cei doi, inculpatul B.C. a hotărât să se răzbune.
Tribunalul a mai constatat că, în seara de 19 martie 2004, după ce au consumat băuturi alcoolice la barul SC V. SRL Galați unde era de serviciu martora P.A., inculpații au decis să meargă la domiciliul victimei pentru a o căuta pe S.I., pe care să o conducă la imobilul din Galați și să întrețină raporturi sexuale cu aceasta.
După ce au ajuns la apartamentul lui C.G., inculpații au bătut la ușă și le-a răspuns victima care le-a cerut să plece. În același timp C.G. i-a cerut lui S.I. să se ascundă în sufragerie, dar inculpații au lovit cu picioarele în ușă, au spart o tăblie și după ce au reușit să o deschidă au intrat în locuință.
Făptuitorii l-au găsit pe C.G. în bucătărie și l-au întrebat unde se ascunde S.I., iar acesta le-a răspuns că în seara respectivă nu a venit în apartamentul său. Fiind nervoși că nu au găsit-o pe martoră B.C. și S.A. au lovit-o cu pumnii în zona feței pe victimă care a căzut pe pat, după care a continuat să îi aplice lovituri până când aceasta și-a pierdut cunoștința.
Ulterior inculpații au căutat-o pe S.I. în bucătărie și dormitor și întrucât nu au găsit-o au părăsit apartamentul victimei. Cei doi nu au intrat în sufragerie deoarece știau că acolo dormeau, de obicei, chiriașii M.C. și G.E.
După ce au ieșit din bloc, S.A. a plecat acasă la concubina sa M.L., iar B.C. s-a deplasat în cartierul Micro 20 pentru a consuma băuturi alcoolice. În ziua de 21 martie 2004, în jurul orei 11,30, făptuitorii au fost reținuți de organele de urmărire penală la domiciliul martorei M.L.
Din raportul de constatare medico – legală nr. 145/ C din 20 martie 2004 efectuat de S.M.L. Galați rezultă că moartea lui C.G. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic consecutiv politraumatismului cu fracturi costale stângi, rupturi de mezenter, ansă ileală cu hemoperitoneu și hematom retro-peritoneal produs prin lovire cu corp dur.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 467/ A din 24 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe pe care a desființat-o în parte numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor și în rejudecare a descontopit sancțiunile rezultante de câte 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în pedepsele componente.
Curtea a redus de la 18 ani la câte 15 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., menținând pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 4 ani.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților, pentru comiterea infracțiunii de omor, cu pedepsele de câte 6 ani închisoare stabilite acestora pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca făptuitorii să execute pedepsele de câte 15 ani închisoare sporite la câte 16 ani închisoare și pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Instanța de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Inculpatul B.C. a invocat dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., și a susținut că nu a participat la comiterea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea pentru această faptă și în subsidiar că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., moartea victimei fiind un rezultat praeterintenționat. Totodată inculpatul a mai solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul S.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., și a susținut că pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise sunt prea aspre și a solicitat reducerea lor.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut o corectă situație de fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate.
Astfel cum rezultă din probele administrate, în noaptea de 19 martie 2004, din dorința de a se răzbuna pentru că martora S.I., prietena lui B.C. trăia în concubinaj cu victima C.G., după ce au consumat băuturi alcoolice la barul unde lucra martora P.A., făptuitorii s-au deplasat la domiciliul acestuia, au pătruns fără drept și prin efracție în apartament, l-au lovit cu pumnii și picioarele provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces.
Apărarea inculpatului B.C., în sensul că nu a participat la comiterea infracțiunii de omor, făcându-se vinovat doar de infracțiunea de violare de domiciliu, a fost corect înlăturată de instanțe rezultând din ansamblul probelor administrate vinovăția ambilor inculpați în săvârșirea violențelor ce au condus la decesul victimei.
Anterior declanșării violențelor, astfel cum a declarat martora M.L., concubina lui S.A., inculpații au purtat discuții în sensul aplicării unei corecții corporale victimei din cauza relației pe care o avea cu S.I. După comiterea faptelor, martora i-a auzit pe inculpați discutând despre problemele pe care le-ar putea avea în urma agresării lui C.G.
Totodată martora M.L. a mai precizat că în ziua următoare B.C. acuza dureri în zona antebrațului stâng, iar în raportul de constatare medico – legală nr. 344/ E din 30 martie 2004 efectuat de S.M.L. Galați, se concluzionează că inculpatul, prezenta în momentul examinării o excoriație liniară pe antebrațul stâng, produsă prin zgârierea cu unghia sau alt corp dur cu margine ascuțită și tumefacție a stiloidei cubitate stângi, cel mai probabil de natură inflamatorie, escoriație putând data din 20 martie 2004.
Împrejurarea că inculpatul B.C. a participat la comiterea infracțiunii de omor rezultă și din declarațiile martorilor S.I. și R.E. care au precizat că inculpații au bătut cu putere în ușa apartamentului victimei și după ce au spart-o au intrat în locuință și l-au lovit pe C.G. cu pumnii și picioarele, după care au coborât în fugă pe scări.
În raport de probele analizate se constată că fapta inculpatului B.C. este dovedită cu prisosință, fiind reținută corect de instanțele anterioare, iar condamnarea acestuia este legală.
Față de considerentele ce preced, soluția de condamnare fiind conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs de inculpatul B.C.
2. Referitor la susținerea recurentului în sensul greșitei încadrări dată faptei în infracțiunea de omor în loc de cea de lovituri cauzatoarea de moarte, se constată că nici acest caz de casare nu poate fi primit.
Ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșită cu intenție indirectă este împrejurarea că, deși la ambele loviturile sunt comise cu intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient.
Așa cum s-a menționat anterior inculpații au aplicat victimei multiple și intense lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i, potrivit raportului de constatare medico – legală nr. 145/ C din 20 martie 2004 întocmit de S.M.L. Galați, fracturi costale stângi VII, VIII, IX, X, ruptură de mezenter, ruptură de ansa ileală, contuzii mezocolon descendent, hematom retro – peritoneal, anemie în organe, moartea lui C.G. datorându-se șocului hemoragic și traumatic consecutiv politraumatismului toraco – abdominal.
Prin același act medico – legal s-a apreciat că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire și comprimare cu corp dur, posibil prin lovitură cu piciorul.
Având în vedere explicația științifică dată mecanismului lezional al morții violente, ținând seama de ansamblul probator al cauzei instanțele au tras concluzia că inculpații au acționat împreună lovind concomitent victima în cadrul unei activități indivizibile în realizarea intenției indirecte de ucidere a acesteia caracteristică infracțiunii de omor, nefiind incidentă praeterintenția specifică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Așa fiind, în cauză a fost dată o corectă încadrare faptelor în dispozițiile art. 174 C. pen., iar solicitarea în recurs de reținere a dispozițiilor art. 183 C. pen., este nefondată.
3. Referitor la pedepsele aplicate inculpaților pentru fiecare infracțiune, se constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a sancțiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social deosebit al faptelor, împrejurările comiterii lor și profilul moral al făptuitorilor.
Multiplele leziuni traumatice produse victimei prin lovire cu pumnii și picioarele evidențiază gradul ridicat de pericol social al faptelor care au fost săvârșite asupra unei persoane lipsite de apărare.
Referitor la circumstanțele personale ale făptuitorilor, din actele dosarului rezultă că aceștia nu aveau nici o ocupație, consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, sunt necăsătoriți și au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise au fost just individualizate.
Totodată sancțiunile rezultante de câte 16 ani închisoare sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea și reeducarea inculpaților cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă a recurenților de la 21 martie 2004 la 20 februarie 2006.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C. și S.A. împotriva deciziei penale nr. 467 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 21 martie 2004 la 20 februarie 2006.
Obligă recurenții la plata sumelor de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2006.