Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1310 din 29 septembrie 2005, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul A.I. împotriva sentinței penale nr. 78 din 20 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, definitivă prin neapelare.
Instanța a reținut că prin sentința contestată Tribunalul Brăila a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.I. și în consecință a contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 25/2003 a Tribunalului București, sentința penală nr. 660 din 3 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București și sentința penală nr. 382 din 24 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 București, dispunând executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 7 ani și 6 luni închisoare.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 8 martie 2004, prin neexercitarea căilor ordinare de atac.
Pentru a respinge contestația contra executării acestei hotărâri, susținută de condamnat în sensul netemeiniciei sporirii pedepsei rezultante cu 6 luni, instanța a reținut că motivul invocat nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., întrucât nu vizează nici o cauză de micșorare a pedepsei sau alt incident ce să se fi ivit în cursul executării, ci chestiuni de fond, care puteau fi invocate numai în căile ordinare de atac.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 844 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel București.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare admiterea contestației și înlăturarea sporului de 6 luni.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cazurile în care poate fi făcută contestație la executarea unei hotărâri penale sunt expres prevăzute prin dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Motivul invocat de contestator, netemeinicia hotărârii de sporire a pedepsei cu 6 luni închisoare, nu este prevăzut printre cazurile în care poate fi făcută contestația la executarea unei hotărâri penale, nefiind nici cauză de micșorare a pedepsei, nici alt incident care să se fi ivit în cursul executării, ci este o problemă care privește temeinicia hotărârii, ce putea fi examinată numai prin controlul judiciar urmare exercitării căilor de atac.
Ori, așa cum s-a arătat, sentința penală nr. 78 din 20 februarie 2004 a Tribunalului Brăila, a cărei executare este în prezent contestată, a rămas definitivă la data de 8 martie 2004, prin neapelare.
Față de cele ce preced, recursul condamnatului A.I. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 844 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2006.