Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1496/2005, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Z.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că raportul juridic dedus judecății este de natură civilă, astfel încât s-a declinat competența de soluționare a pricinii, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, recurentul Z.G., criticând-o ca nelegală, întrucât greșit prima instanță a considerat că acest litigiu nu intră în sfera dreptului administrativ și l-a declinat, pentru soluționare, judecătoriei.
S-a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, vis-a-vis de natura raporturilor juridice și de autoritatea administrativă, care a refuzat să-i rezolve petentului, o cerere referitoare la un drept legitim.
Recursul este fondat și va fi admis.
Art. 1 al Legii nr. 554/2004 prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.
Recurentul-reclamant a depus la Ministerul Justiției, o cerere privitoare la rezolvarea unui drept legitim al său, respectiv dreptul de a cumpăra locuința de serviciu, drept prevăzut de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 579/2004.
La această petiție, recurentul nu a primit răspuns, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune, adresa primită din partea intimatului-pârât, neputând ține loc de răspuns, în sensul Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, instanța curții de apel a apreciat greșit că în speță este vorba despre raporturi juridice aparținând dreptului civil, când de fapt recurentul s-a plâns tocmai pentru lezarea de către o autoritate administrativă, a unui drept legitim, prin refuzul nejustificat de a i se răspunde la cererea sa.
În speță, suntem în prezența contenciosului administrativ subiectiv, întemeiat pe un interes legitim, care a fost vătămat ca urmare a nesoluționării în termen a unei cereri.
Față de aceste considerente, conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale art. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de Z.G. și va casa sentința atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță - Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, pentru continuarea judecății litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Z.G. împotriva sentinței civile nr. 1496 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.