Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 415 din 29 iunie 2004, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul B.N., la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 61 – art. 64 C. pen.
S-a constatat că părțile vătămate B.I. și T.L. nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.N., în folosul statului, a sumei de 12.500 dolari S.U.A.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.
S-au reținut, în esență, următoarele:
În perioada anilor 2001 – 2002, inculpatul B.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale a recrutat din România mai multe tinere, unele prin exercitarea de amenințări, pentru a practica prostituția în Turcia și Spania, însușindu-și sumele de bani obținute în urma practicării prostituției de către acestea.
Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 69/ P din 16 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul B.N.
Prin recursul declarat apărătorii aleși ai recurentului inculpat au solicitat: casarea deciziei atacate în baza art. 3859 pct. 5, 6 și 21 C. proc. pen., și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, întrucât nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurentul inculpat și a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia; casarea deciziei, în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. și achitarea recurentului inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu s-a efectuat complet cercetarea judecătorească, iar motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii.
Recursul inculpatului este fondat, prioritar, pentru motivele ce urmează a fi arătate în continuare:
Potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care învinuitul sau inculpatul este reținut sau arestat chiar în altă cauză, iar potrivit art. 314 C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului când acesta se află în stare de deținere, alin. (2) al aceluiași articol stabilind că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
La termenul din 22 februarie 2005, instanța de apel a reținut, prin încheierea de ședință de la fila 45 lipsa apelantului inculpat B.N., pentru care s-a prezentat apărătorul ales al acestuia, avocat N.T., care a solicitat amânarea judecării apelului pentru imposibilitatea de prezentare.
Totodată, prin încheierea de la același termen, din 22 februarie 2005, a Curții de Apel Constanța, s-a reținut că, pentru termenul următor, din 8 martie 2005, la care a fost amânată cauza, inculpatul va fi asistat de avocații aleși N.T. și M.I.
La termenul din 8 martie 2005, instanța de apel a judecat cauza în lipsa apărătorului ales N.T.
Or, prin notele scrise depuse la dosarul instanței de apel, apărătorul ales N.T. a arătat că, la termenul din 8 martie 2005, a intrat în sală la ora 915, și a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, arătând că judecarea cauzei s-a realizat fără a i se da posibilitatea să-și exercite mandatul de apărător ales al inculpatului.
În concret, apărătorul ales a motivat că, procedând în acest mod, inculpatului nu i s-a asigurat exercitarea completă și deplină a dreptului la apărare, instanța nelămurind, printre altele, situația stării de arest preventiv a acestuia în Spania.
Dacă instanța ar fi asigurat în mod deplin și complet dreptul la apărare al inculpatului, ar fi avut posibilitatea să constate că, deși inculpatul B.N. a fost pus în libertate de către autoritățile spaniole la data de 19 octombrie 2004, ulterior, la 7 februarie 2005, el a fost arestat din nou, tot în Spania, așa cum rezultă din actul tradus în limba română existent la dosar, depus de avocatul inculpatului în fața instanței de recurs.
Neprocedând în acest mod, instanța de apel a judecat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 171 alin. (2) și art. 314 C. proc. pen., ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute și impune casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Cu ocazia rejudecării apelului, urmează a fi avute în vedere și celelalte critici formulate de inculpat prin apărătorii săi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul inculpat B.N. împotriva deciziei penale nr. 69/ P din 16 martie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Constanța.
Menține măsura obligării de a nu părăsi țara privind pe recurentul inculpat B.N.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2007.