Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin plângerea adresată instanței la 15 decembrie 2006, petiționarul N.E., a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților T.L., prim - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, G.G. prim-procuror la Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic de influență, favorizarea infractorului și a președintelui Curții de Apel Ploiești în privința căruia pretinde că a săvârșit infracțiunea de luare de mită.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că intimații au exercitat influențe față de organele de poliție care au instrumentat dosarul nr. 545/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, în care erau cercetați A.F. și B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., favorizându-i, având în vedere că față de aceștia s-a dispus neînceperea urmăririi penale considerându-se că fapta nu există.
În urma examinării plângerii, Înalta Curte, verificând din oficiu regularitatea actului de sesizare în conformitate cu dispozițiile art. 300 C. proc. pen., constată următoarele:
Plângerea petiționarului, cuprinde elementele cerute de dispozițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen., mod de sesizare a organelor de urmărire penală, chiar dacă în conținutul acesteia nu sunt descrise în amănunt faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a intimaților magistrați.
Se constată însă că plângerea a fost greșit îndreptată la această instanță, în raport de dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor procedurale penale menționate, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de art. 29, pct. 1 lit. f) C. proc. pen., care se referă, printre altele, și la infracțiunile săvârșite de judecătorii de la curțile de apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, competența fiind atrasă după calitatea persoanei.
Or, în prezenta cauză, plângerea vizează pe prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, președintele Curții de Apel Ploiești, pentru pretinsele infracțiuni comise, respectiv abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.
Calitatea de magistrați la unitățile arătate se regăsește în situațiile expres prevăzute la litera f art. 29 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce atrage competența procurorului în efectuarea cercetărilor.
Față de considerentele mai sus-arătate Înalta Curte, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006 va trimite plângerea petiționarului spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, Secția de Urmărire penală și Criminalistică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul N.E. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2007.