Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 12 februarie 2007, pronunțată în dosar nr. 793/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest a inculpatului C.A.V., în temeiul dispozițiilor art. 3002 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a apreciat că nu au intervenit elemente noi de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, s-a reținut că deja inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă privativă de libertate de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reținut de instanța de apel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, și deci, se va menține pe mai departe această măsură.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul C.A.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea sa în libertate, motivat de împrejurarea că nu a săvârșit fapta care i se reține în sarcină, întregul material de urmărire penală fiind, în opinia sa, o înscenare a anchetatorilor cazului.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., reținându-se că, împreună cu B.F.G. au sustras prin violență din posesia părții vătămate două telefoane mobile, două sacoșe cu alimente și suma de aproximativ 2.000.000 lei.
În prima instanță, Tribunalul Harghita, după schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, atitudinea procesuală a inculpatului și antecedentele sale penale.
Măsura preventivă a fost menținută prin hotărârea de condamnare a primei instanțe și apoi prin încheierea instanței de apel, reținându-se în mod justificat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Această constatare este pe deplin justificată având în vedere periculozitatea inculpatului pentru ordinea publică, rezultată din comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului față de partea vătămată, conduita procesuală a inculpatului, care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și conduita anterioară săvârșirii infracțiunii, fiind cunoscut cu antecedente penale.
În raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) raportat la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.V. împotriva încheierii din 12 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, în dosarul nr. 793/43/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2007.