Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de I.A. și I.M., prin procurator l.S.B., împotriva rezoluțiilor date în dosarele de urmărire penală nr. 165/P/2007 și nr. 1251/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Petenții au fost obligați la plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin plângerea adresată Curții de Apel Ploiești, petenții I.A. și I.M. au solicitat, desființarea rezoluției nr. 165/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 192, art. 208 – art. 209, art. 215, art. 26 raportat la ari. 215, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., și infirmarea rezoluției nr. 1251/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și „repunerea pe rol în sensul de a se extinde cercetările împotriva făptuitorilor”.
Petenții și-au motivat plângerea, susținând că D.M. în calitate de executor judecătoresc și-a încălcat atribuțiunile de serviciu cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu „act de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul Executorului Judecătoresc, P.C., în favoarea creditoarei R.R. (M.) în contradictoriu cu debitorii petenți.
Au mai susținut de asemenea în plângere că D.M., împreună cu R.R. (M.) și M.C., cu aceeași ocazie ar fi săvârșit și fapte de violare de domiciliu, furt, înșelăciune, fals și uz de fals, precum și uzurparea de calități oficiale.
În vederea soluționării plângerii, s-a atașat dosarul nr. 165/P/2007 și dosarul nr. 1251/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Din verificarea acestor acte și lucrări, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 12761 din 04 noiembrie 2002, I.A. și I.M. au fost obligați la plata sumei de 20.969.561 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, majorări de întârziere și fond de rulment pentru perioada septembrie 2001 - iulie 2002 către Asociația de proprietari.
La data de 28 ianuarie 2003 Asociația de proprietari a depus cerere de executare silită la B.E.J., P.C., înregistrată sub nr. 48/2005, nr. 279/2003 la Judecătoria Ploiești.
Prin încheierea din 07 februarie 2003, în dosarul de executare silită nr. 279/2003, Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 12761 din 04 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploiești.
La 10 februarie 2003, Biroul executorului judecătoresc P.C. a emis somația de plată nr. 48 către debitorii I.A. și I.M., și întrucât aceștia nu au achitat suma datorată, la 28 martie 2003 s-a dispus expertizarea apartamentului proprietatea debitorilor I.A. și I.M. de către expert ing. B.C., prețul de vânzare al imobilului fiind stabilit în sumă de 159.607.971 lei.
Întrucât debitorii nu au achitat suma datorată și Asociația de Proprietari a stăruit în executare, la data de 02 octombrie 2003, B.E.J. P.C. a organizat licitație publică, adjudecatar definitiv asupra imobilului situat în P., județul P., fiind numita R.R. pentru suma de162.000.000 lei.
La data de 11 noiembrie 2003, numita R.R. a solicitat B.E.J. D.M., punerea în executare a titlului executoriu, act de adjudecare nr. 48/2003 emis de B.E.J. P.C., împotriva debitorilor I.A. și I.M. pentru a-i lăsa în posesie, imobilul situat în Ploiești, județul Prahova, cerere ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. 296/2005.
La data de 18 noiembrie 2003, B.E.J. D.M. a solicitat Judecătoriei Ploiești încuviințarea executării silite a actului de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul executorului judecătoresc P.C., instanța admițând cererea prin încheiere.
Prin încheierea din 09 decembrie 2003, în dosarul civil nr. 11.992/2003, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul I.A. în contradictoriu cu Asociația de Proprietari, Judecătoria Ploiești a dispus „Admiterea cererii privind contestația la executare împotriva executării silite a sentinței civile nr. 12761 din 04 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Ploiești, formulată de contestatorul I.A. în contradictoriu cu Asociația de Proprietari, dispune suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 279/2003 al Judecătoriei Ploiești și nr. 48/2003 al B.E.J. - P.C. până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații”.
În aceeași zi, I.A. și I.M. s-au deplasat la B.E.J. – D.M. unde au depus un certificat după încheierea respectivă, D.M. primindu-l a atras atenția reclamanților verbal și ulterior scris că suspendarea executării a fost dispusă în dosarul de executare silită nr. 48/2003 al B.E.J. - P.C. ce are ca obiect titlul executoriu sentința civilă nr. 12761/2002 și nu în dosarul nr. 296/2003 al B.E.J. – D.M. ce are ca titlu executoriu actul de adjudecare nr. 48/2003.
Prin sentința civilă nr. 808 din 30 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 11.992/2003 al Judecătoriei Ploiești având ca obiect contestația la executare a contestatorului I.A. în contradictoriu cu Asociația de Proprietari, a fost respinsă contestația la executare ca nefondată.
Prin decizia nr. 258 din 05 februarie 2005, în dosarul nr. 618/2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de debitorii I.A. și I.M. în contradictoriu cu creditoarea R.R. împotriva încheierii pronunțată în camera de consiliu din 18 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești prin care se încuviințează executarea silită a actului de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul executorului judecătoresc P.C.
Prin sentința civilă nr. 1 din 16 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul de executare nr. 2626/2003, executorul judecătoresc D.M. a fost autorizată să intre în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul debitorilor I.A. și I.M.
La data de 26 februarie 2004, executorul judecătoresc D.M. s-a deplasat la locuința numiților I.A. și I.M. în vederea executării silite. Aceștia fiind la domiciliu împreună cu familia au refuzat să își ia bunurile personale deși li s-a atras atenția că urmează să fie evacuați și au refuzat apoi să participe la inventarierea acestora plecând.
Prima instanță a reținut că executarea silită s-a făcut în prezența organelor de ordine, polițiști și jandarmi, și s-a finalizat prin întocmirea unui proces verbal și inventarierea tuturor bunurilor găsite în imobilul petenților, pe care Ie-a lăsat în custodia numitei M.R. (R.) de unde petenții au refuzat să le ridice.
S-a mai reținut că prin adresa de poprire nr. 296 din 24 noiembrie 2003 B.E.J. D.M. a solicitat B.E.J. P.C. infirmarea popririi până la concurența sumei de 10.254.500 lei, reprezentând cheltuieli de executare (10 milioane lei onorariu conform facturii nr. 6025200 din 26 februarie 2004, 154.000 taxe de timbru, 1.000 lei taxe poștale conform procesului verbal din 24 noiembrie 2003).
Prin încheierea din 13 mai 2004, în dosarul de executare nr. 1103/2004, Judecătoria Ploiești a admis cererea de executare silită a titlului executoriu decizia nr. 258/2004 a Curții de Apel Ploiești, B.E.J. - D.M., solicitând B.E.J. - P.C. prin adresa nr. 143 din 31 mai 2004 poprirea sumei de 3.975.000lei din care 2.000.000 lei cheltuieli de judecată și 1.997.500 lei cheltuieli de executare conform procesului verbal de executare din 31 mai 2004.
Prin încheierea din 15 iunie 2004, în dosarul de executare nr. 1318/2004, Judecătoria Ploiești a dispus înființarea unei popriri asigurătorii în cuantum de 25.000.000 lei asupra sumelor de bani pe care urmau să le primească debitorii I.A. și I.M., de la B.E.J. - P.C. prin procesul verbal de distribuție a prețului în dosarul de executare silită nr. 48/2003.
Prin sentința civilă nr. 2.952 din 31 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. 15.262/2004, având ca obiect soluționarea contestației în fond după casare formulată de contestatorii I.A. și I.M. în contradictoriu cu Asociația de Proprietari, cu sediul în municipiul Ploiești, județul Prahova, a fost admisă în parte contestația la executare, s-a dispus anularea procesului verbal de licitație din data de 02 octombrie 2003 și actele de executare ulterioare efectuate în dosarul de executare nr. 48/2003 al B.E.J. - P.C. și a fost respinsă cererea pentru restabilirea situației anterioare ca inadmisibilă.
În concluzie, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc D.M. a îndeplinit în mod corespunzător și în mod legal actul de executare privind executarea titlului executoriu constând în actul de adjudecare nr. 48/2003 emis de Biroul executorului judecătoresc P.C., și că faptele reclamate de petenți nu există.
Plângerea formulată de petenți, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 1251/11/2/2007 din 16 octombrie 2007, ca nefondată.
Împotriva sentinței primei instanțe, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., au formulat recurs, în termen legal, petenții I.A. și I.M. prin procurator I.S.B.
În motivarea plângerii, petenții au arătat că, în mod greșit prima instanță Ie-a respins plângerea întrucât, dreptatea era de partea lor așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 11.286 din 4 decembrie 2007 a Judecătoriei Ploiești prin care s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamanților situat în Ploiești.
A mai arătat că în procesul verbal de evacuare din 26 februarie 2004, intimata nu a trecut și bunurile alimentare în valoare de 1.000 ron și medalia de aur a fiului lor câștigată la Campionatul Național de Atletism. A susținut în continuare că în mod nejustificat, nici în faza de urmărire penală nici la instanța de fond nu i-a fost încuviințată audierea unui martor care, în data de 26 februarie 2004, s-a afla în locuința sa, și care are cunoștință de cele semnalate în plângere.
Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile petenților sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Prima instanță a făcut o amplă analiză a stării de fapt, prezentând pe larg situația hotărârilor judecătorești, a titlurilor executorii și a contestațiilor la executare care au legătură cu această cauză.
Astfel, se retine că intimata D.M. în calitate de executor judecătoresc la cererea intimaților R.R. (M.) și M.F.C. a procedat la evacuarea petenților din imobilul situat în Ploiești.
Din analiza actelor depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că intimata a procedat la evacuarea petenților, respectând întru totul normele de procedură civilă privind executarea hotărârilor judecătorești. În acest sens se reține că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 18 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești, dosar nr. 2626/2003, că la data de 18 noiembrie 2003, intimata a emis somația nr. 296 din 11 noiembrie 2003 prin care a pus în vedere debitorilor să lase imobilul din titlul sus menționat, în posesia adjudecatoarei, că aceasta a respectat termenul de 5 zile prevăzut de lege, după expirarea căruia a mai acordat petenților un termen de o zi pentru a elibera imobilul, după care în prezența polițiștilor și jandarmilor a trecut la evacuarea petenților.
Pătrunderea în imobil s-a făcut după ce prin sentința civilă nr. 1 din 16 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul de executare nr. 2626/2003, executorul judecătoresc intimata D.M. a fost autorizată să intre în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul debitorilor M.A. și I.M.
Modul cum a decurs evacuarea a fost consemnat în procesul verbal din data de 26 februarie 2004, în care sunt inventariate toate bunurile găsite în imobil și care au fost predate în custodie intimatei R.R.
Încheierea de ședință din 08 decembrie 2003, dată în dosarul nr. 11992/2003 al Judecătoriei Ploiești, prin care s-a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 279/2003 al Judecătoriei Ploiești și nr. 48/2004 al B.E.J. - P.C., până la soluționare irevocabile a contestației la executare, nu era aplicabilă în dosarul execuțional instrumentat de intimata D.M. nr. 296/2003, astfel încât aceasta a continuat executarea silită.
În concluzie, se constată că executarea actului de adjudecare nr. 48/2003 s-a făcut de către intimată cu respectarea prevederilor legale, că aceasta nu și-a depășit atribuțiile conferite de lege pentru punerea în executare a unui titlu executoriu, astfel că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și violare de domiciliu, nu există.
Nici împrejurarea că ulterior, printr-o sentință civilă s-a dispus anularea procesului verbal de vânzare la licitație din 2 octombrie 2003 întocmit de executorul judecătoresc P.C. și pe cale de consecință și a actului de adjudecare nr. 48 din 6 octombrie 2003 al aceluiași executor judecătoresc, nu dovedește reaua credință a intimatei care la data punerii în executare a acestui act a avut o încuviințare a executării silite dată de o instanță judecătorească, și nu a avut o dispoziție din partea instanței, de suspendare a executării silite în dosarul nr. 296/2003 al Biroului executorului judecătoresc D.M.
De altfel, instituția întoarcerii executării este posibilă, fiind reglementată de dispozițiile art. 4041 – 4043 C. proc. civ., și ea nu presupune automat culpa celui care a efectuat executarea.
Din actele efectuate în faza premergătoare urmăririi penale, nu rezultă niciun indiciu că intimata și-ar fi însușit din bunurile petenților, că ar fi consemnat împrejurări nereale în procesul verbal sau că i-a înșelat în vreun fel pe petenți, astfel că, nici aceste fapte reclamate de aceștia nu există. Aceasta a consemnat în procesul verbal din dosarul de urmărire penală, toate bunurile găsite la domiciliul petentilor, pe care Ie-a descris în mod amănunțit. Dacă nu au fost trecute și alimentele de care fac vorbire petenții și medalia de aur a fiului lor, rezultă că acestea nu au fost găsite în momentul inventarierii. De altfel, petenții nu arată în ce loc erau depozitate aceste bunuri în condițiile în care în bucătăria acestora a fost găsit „un frigider mic defect", din această cauză, impropriu pentru păstrarea alimentelor, iar în ce privește medalia de aur a fiului petentilor, nu s-a făcut dovada că aceasta a existat și că a fost lăsată în locuință în momentul plecării acestora.
Totodată, nu se poate reține că ceilalți intimați au comis vreuna din faptele reclamate, aceștia au asistat la evacuare în calitate de creditori, iar intimata a primit în custodie bunurile petenților, potrivit procesului verbal sus - arătat.
În consecință, față de ansamblul tuturor actelor și lucrărilor aflate la dosar, văzând și lipsa indiciilor temeinice că intimații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, Înalta Curte constată că sentința recurată este temeinică și legală, că nu sunt temeiuri pentru desființarea acesteia și prin urmare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile petentilor I.A. și I.M. ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata sumei de câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii I.A. și I.M. împotriva sentinței penale nr. 1 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2008.