Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 2438/54/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul T.N., împotriva rezoluției procurorului din 19 octombrie 2007, dată în dosarul 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin rezoluția din 19 octombrie 2007 dispusă în dosarul nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.C.C., executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
S-a reținut astfel că petiționarul a formulat plângere prin care a sesizat că numitul I.C.C., în calitate de executor judecătoresc a refuzat să pună în executare silită sentința civilă nr. 2470 din 12 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, prin care pârâtul I.D., în calitate de președinte al C.L.A. a Legii nr. 18/1991 Coșoveni, a fost obligat la plata, către reclamantul T.N. la plata de daune cominatorii în cuantum de 1 milion lei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care nu își va îndeplini obligațiile stabilite prin sentința civilă 182 din 29 august 1994 a Tribunalului Dolj în termen de o lună de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri
S-a stabilit astfel că, în dosarul nr. 390/E/2004, după încuviințarea executării dispusă de Judecătoria Craiova, la 29 septembrie 2004, executorul judecătoresc I.C.C. a emis somație către debitorul I.D. în vederea executării obligației, iar acesta a formulat contestație la executare, motiv pentru care Judecătoria Craiova, prin ordonanță președințială din 9 februarie 2005, a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea contestației.
La 10 martie 2005, în fond, instanța a respins debitorului contestația la executare, iar executorul a continuat executarea silită prin identificarea bunurilor care ar aparține debitorului. Ulterior, prin sentința civilă nr. 1307 din 19 septembrie 2005, a fost admis recursul debitorului și contestația la executare a debitorului, fiind anulată somația din 10 decembrie 2004, emisă în cadrul dosarului de executare nr. 390/E/2004 de B.E.J. I.C.C., rezultând din considerentele hotărârii că nu poate fi imputat debitorului că nu și-a îndeplinit obligația de a face (respectiv aceea de a-l pune în posesie pe petiționar) atâta timp cât intimatul nu s-a prezentat la primăria Coșoveni, pentru semnarea procesului verbal de punere în posesie.
Plângerea formulată de petiționar, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluționare a dosarului penal nr. 12/P/2007 a fost respinsă prin rezoluția din 5 noiembrie 2007, dispusă în dosarul nr. 2323/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiționarul T.N. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 13 decembrie 2007 sub numărul 2438/54/2007.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reținut că infracțiunile sesizate de petiționar nu pot fi reținute în sarcina intimatului, faptele imputate acestuia neavând nici un suport probator, acuzațiile fiind total nefondate.
În acest context, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I.C.C. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., este temeinică și legală, fiind menținută ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționarul T.N., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public față de recursul declarat de petiționar au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de petiționar este nefondat pentru considerentele care urmează.
Verificându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare și determinate de plângerea petentului, sentința instanței de fond ce a soluționat plângerea aceluiași petiționar potrivit art. 2781 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală. Astfel, Înalta Curte reține că susținerile petiționarului potrivit cărora executorul judecătoresc sus amintit ar fi refuzat să execute silit sentința civilă nr. 2470 din 12 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, s-au dovedit a fi nefondate.
În speță, Înalta Curte constată că, intimatul a acționat în limitele legii, iar probatoriul administrat nu a confirmat susținerile petiționarului, din cuprinsul acesteia nerezultând îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii sesizate.
Depunerea plângerii penale împotriva intimatului, nu poate declanșa trimiterea în judecată penală a acestuia, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor fapte penale.
În cauză, constându-se inexistența infracțiunii sesizate, în mod întemeiat instanța de fond a dispus în sensul respingerii plângerii formulate de petiționar.
Prin urmare, fată de considerentele enunțate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, sub aspectul acestor critici menținând hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul petiționar T.N. împotriva sentinței penale nr. 12 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2008.