Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1008 din 18 iulie 2007, a condamnat, printre alții, pe inculpații:
1. S.M.C., la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 116 C. pen., s-a luat față de sus-numitul inculpat, măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe teritoriul municipiului București pe perioada de 3 ani.
2. T.M.R., la 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 917 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 139/2004 a Tribunalului Gorj, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pe latura civilă, s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile SC C.P. SRL și B.P., inculpații, coinculpatul Ș.C., fiind obligați, în solidar, la plata sumelor de 45.000 lei daune materiale, 15.000 lei daune morale și 47,30 lei daune materiale către partea civilă persoană fizică.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
În seara zilei de 20 octombrie 2005, respectiv după orele 21,00, inculpații, fiind alături de ei coinculpatul Ș.C. și Ț.C.C. (față de care s-a dispus disjungerea cauzei), îmbarcați într-un autoturism Porsche roșu, proprietate a inculpatului S.M.C. și având numere de înmatriculare Italia, s-au deplasat la depozitul SC C.P.S. SRL din București, aici inculpatul Ț.M.R., după ce a coborât din vehicul, întrebându-l pe paznicul B.P., unde se află str. Stoica Ludescu. După ce i s-a indicat sensul respectivei străzi, inculpatul s-a reîmbarcat în vehicul, acesta părăsind zona.
Spre orele 24,00, inculpații au revenit, de această dată ei circulând cu un vehicul Dacia de culoare crem, aparținând coinculpatului Ș.C.
Auzind zgomote în curte și bătăi în fereastră, B.P. a ieșit din clădirea birourilor firmei, el fiind imediat lovit cu pumnul în față de inculpatul Ț.M.R. În cădere, victima a văzut că în afara inculpatului menționat a mai venit un individ, l-a lovit și acesta cu pumnii și picioarele, imediat pătrunzând în curte încă două persoane, toți căutând prin birouri. Pentru ca victima să nu vadă cele ce se petreceau, inculpații i-au tras pe figură haina nu care era îmbrăcată și legându-l cu cablu, i-au imobilizat mâinile și picioarele.
Din birourile firmei, au fost sustrase o casă de bani (aceasta conținea 30.000 lei și 2500 euro), o unitate centrală de la calculator, trei telefoane mobile, o cutie cu acte și ștampila societății, inclusiv a SC B.C. SRL, alte documente, precum și o servietă de culoare neagră, marca „Lamonza”. Bunurile au fost cărate la domiciliul coinculpatului Ș.C., transportarea lor în locuința acestuia fiind văzută de B.A.C., vecin.
În după-amiaza zilei de 21 octombrie 2005, în curtea casei inculpatului Ș.C., de față fiind și vecinul indicat, s-a făcut un foc, în flăcările căruia au fost aruncate bunurile sustrase, de genul ștampile, acte, servieta „Lamonza”, aceasta fiind recuperată de B.A.C. care, constatând ce mai rămăsese nears în interiorul ei, l-a contactat pe B.G. Acesta era reprezentant al societății, actul lui de identitate și două carnete cu file C.E.C., fiindu-i restituite.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A.1/11591/2005 a reținut că B.P. a prezentat, la 25 octombrie 2005, leziuni traumatice ce s-au putut produce la 20 octombrie 2005 prin lovire cu corp dur, victima necesitând pentru vindecare 15-17 zile îngrijiri medicale în condițiile nesurvenirii de complicații.
Împotriva sentinței au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, părțile civile și inculpații.
Parchetul și părțile civile au criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și pentru neaplicarea, față de inculpatul Ț.M.R. a dispozițiilor art. 116 alin. (2) și (4) C. pen.
Inculpații și-au motivat calea de atac pe greșita condamnare, ei considerându-se nevinovați.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, a admis apelurile formulate de parchet și de părțile civile, a desființat în parte, sentința și în baza dispozițiilor art. 116 C. pen., i-a interzis inculpatului Ț.M.R., să se afle pe teritoriul Municipiului București pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei.
Apelurile formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate.
Împotriva hotărârii instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri părțile civile și inculpații, cazurile de casare invocate fiind detaliate mai sus.
Recursurile sunt nefondate.
Procedând la individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (7-20 ani închisoare), împrejurările comiterii faptei (în timpul nopții și de două sau mai multe persoane), persoana inculpaților (recidiviști, inculpatul S.M.C. relativ sincer însă), astfel că, orientându-se la 8 ani închisoare inculpatului S.M.C. și la 9 ani închisoare inculpatului Ț.M.R., executabile în regim de privare de libertate, pedepsele corespund și scopului lor, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., respectiv măsură de constrângere, dar și mijloc de reeducare.
Sub aspectul motivării, hotărârea a răspuns cazului de apel invocat de părțile civile, inculpatului Ț.M.R. aplicându-i măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe teritoriul Municipiului București.
În ce privește criticile aduse hotărârilor sub aspectul greșitei stabiliri a situației de fapt cu consecința greșitei condamnări a inculpaților, aceștia susținând că nu au săvârșit fapta de tâlhărie și ca atare, se impune fie achitarea lor, fie rejudecarea cauzei, acestea nu sunt fondate.
Din verificarea materialului probator administrat în cauză, se reține că instanța de fond a motivat amplu și convingător, pe bază de probe coroborate și apreciate în ansamblul lor, participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Astfel, s-au avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate B.P., ale lui B.G., B.P. descriind detaliat împrejurările în care a fost agresat, autoturismul Porsche cu care se prezentaseră inculpații, semnalmentele inculpatului Ț.M.R., pe baza relatărilor acestuia întocmindu-se portret robot, inculpatul fiind recunoscut fără ezitare, după fotografie, dar și din grup, la recunoaștere fiind prezenți martori asistenți.
De asemenea, B.G. a recunoscut, fără ezitare, servieta predată de martorul B.A.C., acesta, la urmărirea penală relatând amănunțit cele ce văzuse atunci când inculpații au transportat în casa coinculpatului Ș.C. bunurile sustrase, tot acesta văzând din respectiva locuință o unitate centrală de calculator, ori inculpatul, până la acea dată, nu avea calculator, tot el relatând că obiectul a fost luat de inculpatul Ț.M.R. „după câteva zile”. La cercetarea judecătorească, martorul a revenit asupra a ceea ce declarase la urmărirea penală, dar această atitudine nu a fost probată ca fiind consecința vreunei presiuni ce ar fi exercitat-o organul de urmărire. Declarațiile, precum și recunoașterea din grup s-au făcut în prezența martorilor asistenți T.M. și M.A., aceștia au fost menționați inclusiv cu indicarea codurilor numerice personale. Același martor a detaliat și participarea lui Ț.C., despre care la acea dată, organele de urmărire nu știau nimic, aspect confirmat ulterior de inculpatul S.M.C., de B.G. și B.I., aceștia recunoscând că cel menționat era un fost angajat al societății.
La urmărirea penală, inculpatul S.M.C. a relatat pe larg, amănunțit desfășurarea activității infracționale, implicarea fiecărui participant, asemănător plângerii și declarațiilor părții vătămate B.P. și declarațiilor martorului B.A.C. Revenirile sale de la cercetarea judecătorească au fost înlăturate, motivat, de asemenea, proba sa în apărare că la ora săvârșirii infracțiunii s-ar fi aflat în altă locație, chiar declarația concubinei, mama copilului său, neprecizând în ce perioadă acesta s-ar fi aflat la Curtea de Argeș. Inculpatul nu a probat nici susținerea că autoturismul Porsche i-ar fi fost furat, dimpotrivă, concubina sa, martora D.O. nu cunoștea acest lucru, aceeași nerecunoaștere fiind susținută și de coinculpatul Ș.C., la acesta locuind S.M.C. în perioada săvârșirii faptei.
În ce-l privește pe inculpatul Ț.M.R., acesta apărându-se cu motivarea că la data săvârșirii faptei s-ar fi aflat cazat la Pensiunea U. din Câmpia Turzii, județul Cluj, unde însă ar fi fost înregistrat sub un alt nume, nefurnizând nicio probă, aceasta nu a putut fi verificată.
Apreciind că în cauză este stabilită situația de fapt și vinovăția inculpaților, neexistând motive care să justifice rejudecarea, recursurile declarate de inculpați, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate.
În baza aceluiași temei, vor fi respinse, ca nefondate, și recursurile părților civile.
În conformitate cu dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., părțile civile și recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.C., T.M.R. și părțile civile SC C.P.S. SRL și B.P. împotriva deciziei penale nr. 351 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 17 iulie 2006 la 25 martie 2008 pentru ambii inculpați.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.