Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 263 din 23 mai 2007 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul S.P.C., la pedepsele de:
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., prin schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.(1) din Legea nr. 678/2001.
S-au aplicat pedepse complementare a interzicerii drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 4 ani.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 9 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară .
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 1 februarie 2007.
S-a menținut starea de arest.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă O.A.
A fost confiscată în folosul statului suma de 707,58 dolari S.U.A. și 550 Euro ori echivalentul în lei la data executării.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut :
Inculpatul împreună cu numita O.A., au plecat în Spania stabilindu-se în localitatea Palma de Mallorca, într-un apartament închiriat de numita J.D.L., care se prostitua pe stradă.
O.A. urmând exemplul lui J.D.L. a început să se prostitueze și ea fiind însoțită, îndrumată și supravegheată de inculpat care a tras foloase, prin însușirea unei părți din câștigurile realizate de acesta, fără a utiliza vreun mijloc de constrângere sau de fraudare. Ulterior inculpatul revenind în țară, a ajutat pe numitele R.E. și M.L., prin transportarea acestora în străinătate, acoperirea cheltuielilor de transport, asigurarea cazării în scopul practicării prostituției.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel cu motivarea că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism și partea civilă O.A., susținând că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea civilă
Prin decizia penală nr. 175 din 23 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile declarate, hotărâre ce a fost recurată în termen legal de inculpatul S.P.C. invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17 și 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat prin care s-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate este nefondat.
Referitor la critica vizând faptul că instanța de apel a reținut aceiași motivare ca instanța de fond, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât pe de o parte decizia curții de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanța poate da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe, ceea ce înseamnă că acest lucru este la aprecierea instanței de apel, atunci când constată că este cazul În speță instanța de apel a arătat care este situația de fapt reținută de instanța de fond și a reluat analiza materialului probator, concluzionând că s-a făcut o corectă apreciere a probatoriului pe baza căruia a fost reținută starea de fapt astfel că nu se poate vorbi de nemotivarea deciziei.
Apărările inculpatului, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., au fost verificate inclusiv de instanța de apel fiind înlăturate motivat, la fel procedând și instanța de fond.
Întrucât inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții, acte materiale care fiecare în parte prezintă conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, el a săvârșit o singură infracțiune de proxenetism, în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin.(2) C. pen.
Analizând recursul inculpatului în raport de întregul material probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii infracțiunii prevăzută de art. 329 alin.(1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin.(2) C. pen.
Totodată, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici greșita individualizare a pedepsei efectuată de instanța de apel, aceasta ținând cont de pericolul social concret al faptei comise, agravat de circumstanțele reale evidențiate, numărul subiecților pasivi, valorile sociale încălcate, procurarea existenței prin acte de proliferare a prostituției, sau de dobândirea unor foloase din practicarea acesteia de către o altă persoană cât și de circumstanțele personale favorabile acestuia și anume lipsa antecedentelor, orientată spre minimul special.
Astfel, Înalta Curte reține că în speță nu există temeiuri care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicată cât și modalitatea de executare, acestea fiind corect individualizate și prin urmare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.C. împotriva deciziei penale nr. 175 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2008.