Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului lași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.P.S. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 10 lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.V. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.
Inculpatul M.V. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin cumul aritmetic.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 05 ianuarie 2001 la 27 martie 2001.
În baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., inculpatul B.P. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul B.P. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și i-a fost fixat termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 4 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.
Inculpatul P.I.D. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie la 27 martie 2001.
În baza art. 168 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.P.S. instituit prin ordonanța din 8 ianuarie 2001 a Poliției lași, conform procesului verbal din 10 ianuarie 2001.
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpații B.P., M.V. și P.I.D. au fost obligați să achite, în solidar, următoarele sume reprezentând prejudicii nerecuperate:
- către SC A.B. SA suma de 992.571.376 lei vechi;
- către SC V. SA suma de 507.975.119 lei vechi;
- către SC E.P.C. Bistrița suma de 83.500.000 lei.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile SC A.B. SA și SC V. SA.
Inculpații condamnați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași nr. 1145/P/2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B.P. pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” și „instigare la abuz în serviciu” prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 25 raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.; P.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” prevăzută de art. 215 alin. (2), (3,) (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la înșelăciune” prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și „instigare la abuz în serviciu” prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., și M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt ca și în rechizitoriu.
Astfel, a reținut că inculpații B.P., P.I.D. și M.V. au avut ca mijloace de câștig obținerea de comisioane prin intermedierea unor activități comerciale între diferite societăți comerciale.
Inculpatul P.I.D. locuiește în Baia Mare și, în cursul lunii august 2000, sub pretextul că este asociat la mai multe societăți a propus lui C.S.M.F., să devină asociat și administrator la o societate comercială prin intermediul căreia să deruleze activități comerciale. în urma acestei înțelegeri s-a înființat SC G.T. SRL BAIA MARE, având ca asociat unic și administrator pe C.S.
Inculpatul P.I.D. a închiriat un spațiu pentru depozitare, a obținut autorizație pentru comercializarea produselor, toate în numele SC G.T. SRL.
În cursul lunii septembrie - octombrie 2000, inculpatul P.I.D. a contactat pe inculpatul B.P. și i-a propus să devină manager general al societății SC G.T. SRL, în schimbul unui procent din profitul obținut. Ca urmare, prin procura notarială nr. 4174/2000, C.S.M.F. l-a împuternicit pe inculpatul B.P. să reprezinte SC G.T. în relațiile cu terții și în relații cu banca. De asemenea, C.S.M.F. a semnat o „delegare de atribuții” prin care i-a acordat lui B.P. funcția de director general al SC G.T. SRL, însă în relațiile cu banca B.P. nu putea să efectueze operațiuni cu numerar iar în activitatea comercială nu putea să se ocupe decât de achiziționarea de mărfuri.
Inculpații P.I.D. și B.P. au contactat mai mulți furnizori, a întocmit contracte de livrare lăsând pentru plată o filă C.E.C. semnată, ștampilată și post datată, la data scadentă alimentând contul bancar al SC G.T. ulterior, după ce prima filă C.E.C. era decontată, aceștia reveneau la partenerii de afaceri și achiziționau cantități mult mai mari fără a avea acoperire bancară.
În această modalitate, în noiembrie 2000 inculpatul P.I.D. l-a contactat pe directorul comercial al SC V. SA IAȘI recomandându-se P.I.M. pentru a încheia un contract. Pe data de 8 noiembrie 2000 inculpatul B.P. a încheiat cu SC V. SA contractul de vânzare-cumpărare pentru mai multe sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei vechi, lăsând o filă C.E.C. scadentă, în înțelegere cu reprezentanții SC V. la 29 noiembrie 2000.
Ulterior, pe 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a prezentat la SC A.B. SA, l-a contactat pe directorul comercial al acestei societăți, inculpatul M.P.S. și i-a prezentat mapa cu documente. Inculpatul M.P.S. a prezentat o listă cu produse și, ulterior s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia SC A.B. acorda un discount de 16 % din valoarea prețului de pe lista II. Valoarea totală a contractului a fost de 1.200.000.000 lei, iar cumpărătorul avea o serie de obligații, precum, de a face dovada garanției speciale anticipate printr-o serie de documente bancare.
Contractul s-a derulat în mai multe etape. Astfel, la 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. a achiziționat vin în valoare de 204.337.134 lei, întocmindu-se factură, iar pentru plată s-a lăsat o filă C.E.C. datată 4 decembrie 2000.
Filele C.E.C. livrate de inculpatul B.P., în cursul lunii noiembrie, au fost introduse la plată și decontate.
Pe 28 noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. a solicitat de la SC V. SA un transport mai mare, în valoare de 805.000.000 lei, marfă livrată pe 30 noiembrie 2000, ocazie cu care s-au întocmit facturi, iar pe 8 decembrie 2000 inculpatul B.P. a lăsat ca plată două file C.E.C. scadente la 15 și 18 decembrie 2000. Pe 14 decembrie 2000 filele C.E.C. au fost depuse la bancă, însă pe 19 decembrie 2000 au fost refuzate la plată din lipsa de disponibil.
Pe 7 decembrie 2000, inculpatul M.P.S. l-a contactat pe B.P. și l-a chemat în lași pentru a discuta o afacere mare. Inculpatul P.I.D. a apelat la M.V. să îl însoțească pe B.P. la lași, în calitate de director comercial al SC G.T. SRL, în schimbul unui procent de 10 % din valoarea mărfurilor.
Pe 7 decembrie 2000 cei doi, M.V. și B.P., au venit la lași s-au întâlnit cu M.P.S. și au mers acasă la el. M.P.S. Ie-a spus celor doi că este dispus să continue derularea activităților comerciale între cele două societăți, în schimbul unui ajutor material pentru a putea participa la privatizarea SC A.B. SA. Inculpatul M.V. i-a cerut lui M.P.S să livreze produse în valoare de 4.000.000.000 lei, deci mult peste valoarea contractuală.
Pe 8 decembrie 2000 cei trei s-au deplasat la SC A.B. și inculpatul M.P.S. Ie-a propus celor doi reducerea prețului de livrare cu 8 % față de contract, în strânsă legătură cu „ajutorul” material sugerat.
În aceeași zi s-a întocmit dispoziție de livrare, în valoare de 700.916.057 lei, iar inculpatul M.P.S. a acceptat termen de plată 12 ianuarie 2000, pe o filă C.E.C.
Pe 9 decembrie 2000 și 12 decembrie s-au întocmit alte dispoziții de livrare, cu file C.E.C. datate 16 decembrie 2000 și 21 decembrie 2000, în valoare de 482.178.543 și 398.079.169 lei.
Marfa a fost livrată cu mijloace de transport închiriate și depozitată la depozitul SC G.T. SRL din Baia Mare.
Filele C.E.C. au fost introduse în bancă la datele înscrise însă au fost refuzate din lipsă de disponibil.
Inculpații P.I.D. și B.P. au procedat în același mod, prejudiciind și societatea SC E.P.C. SRL BISTRIȚA, în luna decembrie, cu suma de 76.434.300 lei, aceasta fiind valoarea filei C.E.C. emise.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond a reținut că deși activitatea infracțională a inculpaților M.V., B.P. și P.I.D., de a emite file C.E.C. fără acoperire, producând părților contractante prejudiciile reținute mai sus, s-ar circumscrie infracțiunii de „înșelăciune” prevăzute de art. 215 C. pen., încadrarea corectă a faptelor inculpaților este cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 întrucât în toate cazurile, beneficiarii C.E.C.-urilor emise de inculpați au avut cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras.
În acest sens s-a reținut că, toate societățile, parte civilă, prejudiciate cunoșteau acest aspect la momentul emiterii filelor C.E.C., însă datorită faptului că inculpații erau partenerii lor de afaceri și că anterior filele C.E.C. lăsate de aceștia au fost decontate, au acceptat această modalitate de plată.
Această împrejurare a fost reținută de instanța de fond pe baza declarațiilor martorilor B.C., reprezentat al SC V. SA. lași, Ș.P. reprezentant al SC E.P.C. SRL.
Referitor la filele C.E.C. emise pentru plata mărfurilor achiziționate de la SC A.B. SA, s-a reținut cu certitudine că societatea, prin directorul comercial, inculpat M.P.S. cunoștea că nu există disponibil în cont. în acest scop s-a prezentat o scrisoare de bonitate de la bancă, fapt confirmat de martorul M.C.
Pentru aceste considerente instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor celor trei inculpați din „înșelăciune” în art. 84, alin. (21) pct. 2 din Legea 59/1934, în conformitate cu decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce-i privește pe inculpații P.I.D. și M.V. întrucât aceștia nu au avut dreptul de a semna filele C.E.C., singurul împuternicit în acest sens fiind B.P., însă fiindcă s-a dovedit contribuția infracțională a acestora, la emiterea filelor C.E.C. fără acoperire, în ceea ce îi privește s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 C. pen., cu privire la complicitate.
Instanța de fond a reținut în continuare că celelalte fapte reținute, în drept, prin actul de inculpare, în sarcina inculpaților M.V. și B.P., art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., urmează a fi analizate în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., reținută în sarcina inculpatului M.P.S.
Cu privire la inculpatul M.P.S. s-a reținut că acesta în calitate de director comercial la SC A.B. SA cu prilejul încheierii și executării contractului încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare, nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și de asemenea nu a încălcat nici una din dispozițiile contractului de livrare, astfel că s-a apreciat că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
De asemenea, s-a reținut că nu s-a probat existența unei înțelegeri între inculpatul M.P.S. pe de o parte și inculpații M.V. și B.P. pe de altă parte, care în conformitate cu actul de inculpare, l-ar fi instigat pe inculpatul M.P.S. la săvârșirea infracțiunii.
Faptul că cei trei inculpați s-au întâlnit era inevitabil, în condițiile derulării unor relații comerciale însă celelalte aspecte nu au fost dovedite cu probele administrate.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a constatat că valoarea totală a prejudiciului cauzat SC A.B. SA a fost de 1.581.173.769 lei, din care s-a recuperat prin rezumare suma de 588.602.393 lei conform proceselor verbale efectuate, rămânând de restituit 992.559.376 lei.
Valoarea mărfii livrate de SC V. SA este de 805.308.424 lei, din care s-a recuperat suma de 297.333.305 lei conform proceselor verbale, astfel rămânând de restituit 507.975.119 lei.
S-a mai reținut că prejudiciul cauzat SC E.P.C., reprezentând valoarea celor două file C.E.C. scadente este de 83.500.000 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen., și art. 996 C. civ., inculpații P.I.D., M.V. și B.P. au fost obligați la plata în solidar a acestor prejudicii, părților civile.
În conformitate cu dispozițiile art. 168 C. proc. pen., va dispune scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.P.S., instituit prin Ordonanța din 08 ianuarie 2001 a Poliției Municipiului lași.
Împotriva sentinței au declarat apei Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, inculpații P.I.D., M.V. și B.P. și partea civilă SC A.B. S.A. lași.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului M.P.S. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., precum și a achitării inculpaților M.V. și B.P. pentru instigare la săvârșirea aceleiași infracțiuni precum și a greșitei schimbări de încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea asupra C.E.C.-ului din infracțiunea de înșelăciune.
În motivele de apel s-a susținut că inculpații B.P. și P.I.D. au indus în eroare cele trei SC A.B., SC V. SA lași și SC E.P.C. SRL Bistrița Năsăud cu ocazia încheierii unor contracte comerciale de livrări de mărfuri, achitând mărfurile cu file C.E.C. în alb postdatate și fără a avea disponibil în cont, producând un prejudiciu total de 2.538.000.000 lei. Inculpatul M.V. în aceeași perioadă noiembrie, decembrie 2000, în baza unei înțelegeri cu ceilalți 2 coinculpați au menținut în eroare pe reprezentanții SC A.B. cu ocazia derulării unui contract de vânare-cumpărare, producându-i un prejudiciu de 1.648.000.000 lei.
Intenția de a înșela a celor doi inculpați rezultă din însăși modul de operare, respectiv inițial achiziționau cantități mici de marfă pentru care lăsau o filă C.E.C. semnată, ștampilată, postdatată, iar la data scadenței alimentau contul astfel încât marfa era achitată și la scurt timp achiziționau cantități mari de marfă pentru plata cărora lăsau file C.E.C. postdatate, fără acoperire, ceea ce dovedește intenția de a înșela părțile vătămate și nu aceea de a achita marfa.
Inculpatul M.P.S. cu știință, în calitate de director comercial la SC A.B. SA, nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu privire la organizarea activităților comerciale conform atribuțiilor pe care le avea, iar B.P. și M.V. i-au solicitat inculpatului M.P.S. și acesta a acceptat, să-și încalce atribuțiile de serviciu în sensul încălcării unor dispoziții din contractul de vânare-cumpărare încheiat cu SC T. SRL Baia - Mare.
Încălcările clauzelor contractuale constau în neasigurarea garanțiilor speciale privind bonitatea societății reprezentate de inculpați și disponibilitățile de plată, în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale a celorlalte precedente, livrarea de mărfuri peste valoarea contractată și dispunerea asupra unor prețuri mai mici decât cele contractuale precum și prelungirea termenelor de plată.
S-a solicitat condamnarea inculpaților P.I.D., B.P. și M.V. pentru infracțiunea de înșelăciune în formele de participație reținute prin rechizitoriu și nu pentru infracțiunea la legea specială și condamnarea inculpaților M.P.S., B.P. și M.V. pentru infracțiunea de abuz în serviciu.
Inculpații P.I.D. și M.V. au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cauză nu există dovezi de complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. în hotărâre nu se arată în ce constă complicitatea inculpaților și nu s-a dovedit că l-au ajutat pe B.P. să scrie C.E.C.-urile sau că i-au furnizat datele necesare pentru completarea C.E.C.-urilor. în hotărâre nu se precizează în ce constau actele de complicitate. B.P. nu a fost determinat să emită un astfel de C.E.C. Din modul de reglementare a infracțiunii în lege, aceasta nu prevede forme de participație, altele decât autoratul. Săvârșește infracțiune cel care emite un astfel de C.E.C. fără acoperire. Nu sunt posibile acte de complicitate. A solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru această infracțiune.
A mai susținut că, față de momentul comiterii faptelor a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpaților pentru aceeași infracțiune, în temeiul art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 123 și 124 C. pen., solicitând încetarea procesului penal.
Inculpatul M.V. a solicitat înlăturarea dispozițiilor privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât al doilea termen al recidivei, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este condamnat în prezent, nu depășește un an închisoare și astfel nu sunt întrunite condițiile recidivei.
În ce privește latura civilă a cauzei aceasta a fost neîntemeiat soluționată. Infracțiunea la Legea C.E.C.-ului nu este o infracțiune de rezultat, de prejudiciu, ci este o infracțiune de pericol. Instanța trebuia să lase nesolutionată latura civilă în condițiile în care a reținut această infracțiune.
În apelul inculpatului B.P. s-a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, inculpatul solicitând redozarea pedepsei.
Partea civilă SC A.B. SA nu a formulat motive de critică.
Curtea de Apel a considerat că apelurile sunt fondate însă pentru un alt motiv, pe care instanța l-a examinat din oficiu și t-a pus discuția părților. Ca urmare, prin decizia pronunțată a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpații P.I.D., M.V., B.P. și partea civilă SC A.B. SA lași, împotriva sentinței penale nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului lași, hotărâre pe care a desființat-o în întregime și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță., respectiv Tribunalul lași.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași inculpatul B.P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și pentru infracțiunea de instigare la „abuz în serviciu” prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și infracțiunii de instigare la „abuz în serviciu” prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen.
Inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai reținut că, referitor la infracțiunea de înșelăciune instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a pronunțat soluția schimbând încadrarea juridică.
În ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, prin hotărârea atacata, inculpatul M.P.S. a fost achitat pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzut de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpații M.V. și B.P. au fost achitați în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Față de această situație s-a reținut că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., conform căruia, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
În ce privește infracțiunea de abuz în serviciu deși rechizitoriul se referă la fapte pe care Ie-a încadrat în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen., folosind și nota marginală a textului, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în cazul lui M.V. și B.P., în cazul inculpatului M.P.S. folosind nota marginală a altei infracțiuni, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice cu încadrarea în art. 246 C. pen., instanța s-a pronunțat și a soluționat cauza în raport cu acuzația de săvârșire a unor infracțiuni mai grave, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., fără a pune în discuția părților schimbarea de încadrare juridică.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 334 C. proc. pen., sunt imperative pentru instanță, indiferent de soluția pe care preconizează să o pronunțe întrucât limitele investirii sunt date de actul de sesizare al instanței care cuprind pe lângă fapte respectiv natura acuzației și încadrarea juridică a acesteia, lângă toate celelalte mențiuni obligatorii ale rechizitoriului, prevăzută de art. 263 C. proc. pen.
Hotărârea pronunțată este nelegală întrucât schimbarea încadrării juridice s-a produs dintr-o infracțiune prevăzută cu o pedeapsă mai ușoară într-o infracțiune mai gravă fără a fi pusă în discuția părților, fără a li se permite părților să-și facă apărări asupra noii încadrări juridice.
Inculpații nu și-au făcut apărări în raport de încadrarea juridică mai gravă nefiind pusă în discuție iar, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, s-a solicitat condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., inculpații formulându-și apărarea în raport de această încadrare juridică.
În aceste condiții s-a reținut că hotărârea pronunțată este nulă conform art. 197 C. proc. pen., și s-a dispus casarea în întregime și reluarea judecății de instanța de fond.
S-a solicitat instanței de fond ca la rejudecarea cauzei să aibă în vedere toate motivele de critică formulate în apelurile inculpaților, parchetului și părții civile privind legalitatea și temeinicia sentinței.
S-a apreciat că se impune desființarea sentinței și cu privire la inculpatul P.I.D., trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune dar condamnat pentru infracțiunea la Legea C.E.C.-ului, față de motivele de critică formulate în apelul procurorului privind încadrarea juridică și în apelul său, motive care nu pot fi analizate separat, dat fiind caracterul de indivizibilitate și conexitate al faptelor săvârșite de inculpați.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.P.S., P.I.D. și M.V.
În motivele lor de recurs, inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 și art. 3859 alin. (4) C. proc. pen., au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru continuarea judecării apelurilor.
În susținerea acestei cereri s-a arătat că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 197 C. pen., întrucât instanța de fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu care a fost sesizată, în abuz în serviciu contra intereselor publice, ci a comis o eroare rezultată din tot cuprinsul dosarului de cercetare judecătorească și din cuprinsul hotărârii judecătorești a instanței de fond, care face referire constantă la abuz în serviciu, și la motivele pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, așa încât instanța atunci când a pronunțat soluția nu a avut în vedere decât încadrarea juridică dată de actul de sesizare și nicidecum nu a avut în vedere schimbarea încadrării juridice.
Au mai arătat că de altfel, nulitatea invocată din oficiu de instanța de apel, nu se încadrează în dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci, în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., care permite refacerea actului anulabil de către instanța care a constatat nulitatea.
Examinând decizia recurată, în raport de motivele de recurs formulate de inculpați, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 și art. 3859 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații M.P.S., P.I.D. și M.V., sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul lași a fost sesizat prin rechizitoriu cu faptele săvârșite de inculpatul B.P. încadrate juridic în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și infracțiunea de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin același rechizitoriu inculpatul M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și infracțiunii de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen.
Inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la faptele inculpaților încadrate în dispozițiile art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv complicitate la această infracțiune, s-a reținut în esență că inculpatul M.P.S. în calitatea pe care o avea de director comercial la SC A.B. SA, cu știință nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu privire la organizarea activității comerciale conform atribuțiilor pe care le avea. Mai precis acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu în sensul încălcării unor clauzele contractuale, din contractul de vânzare, cumpărare încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare. în acest sens, nu a verificat bonitatea acestei societăți reprezentată de inculpații M.V. și B.P., și nici disponibilitățile de plată ale acesteia, a dispus livrarea de mărfuri peste valoarea contractată, a dispus asupra unor prețuri mai mici decât cele contractuale, precum și prelungirea termenelor de plată.
S-a mai reținut că inculpatul M.P.S. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, așa cum s-a arătat, la solicitarea inculpaților B.P. și M.V.
Instanța de fond a reținut cu privire la această învinuire, aceeași stare de fapt ca și cea reținută în rechizitoriu. Cu privire la încadrarea juridică dată acestei fapte, se observă, din examinarea minutei și dispozitivului hotărârii primei instanțe că, aceasta a dispus achitarea inculpatului M.P.S. pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 248 C. pen., iar a inculpaților B.P. și M.V., pentru instigare la „infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.
În considerentele hotărârii, instanța de fond folosește constant denumirea de „abuz în serviciu” fără să facă distincție între abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu contra intereselor publice, această eroare regăsindu-se și în minuta și în dispozitivul sentinței.
Încadrarea juridică a faptei presupune stabilirea denumirii infracțiunii și a dispoziției din Codul penal, sau dintr-o lege specială care o prevede, iar pentru a ajunge la schimbarea încadrării juridice este necesar ca aceasta să fie cerută de procuror, de părți sau invocată din oficiu de instanță.
Procedura schimbării încadrării juridice presupune, în primul rând ca, aceasta să se pună în discuția părților și a procurorului și în al doilea rând, să se pună în vedere inculpatului că are dreptul, în vederea pregătirii apărării, să ceară lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, eventual amânarea.
Atunci când se procedează la schimbarea încadrării juridice, instanța de judecată trebuie să indice cu exactitate în dispozitivul și minuta hotărârii textul de lege din care se face schimbarea încadrării juridice și textul de lege în care se face schimbarea încadrării juridice, iar în considerente trebuie să se arte motivele pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
În cauza de fată, se constată că, la niciunul din termenele de judecată, nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice. În minuta, dispozitivul și considerentele sentinței instanța de fond nu face niciodată vorbire de schimbarea încadrării juridice a faptei. Rezultă astfel că, instanța nu a intenționat schimbarea încadrării juridice și nici nu a dispus-o cu privire la această faptă.
Mai rezultă că instanța a dispus achitarea inculpaților pentru fapta și încadrarea juridică cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, trecând din eroare în minuta și dispozitivul sentinței dispozițiile art. 248 C. pen.
Cum instanța nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu care a fost sesizată, art. 334 C. proc. pen., nu avea aplicabilitate în cauză.
Instanța de fond a comis însă, o eroare materială atunci când a înscris în hotărâre dispozițiile art. 248 C. pen., în loc de art. 246 C. pen. Această eroare rezultă chiar din redactarea minutei, în care la inculpatul M.V. s-a trecut întâi art. 25 raportat la art. 246 C. pen., după care s-a corectat și s-a trecut art. 248 C. pen. Este adevărat că această corectură s-a făcut înainte de pronunțare, și poartă semnătura redactorului minutei, însă ea dovedește eroarea, în care s-a aflat instanța cu privire la conținutul celor două infracțiuni.
Că instanța de fond, a comis o eroare materială, și nu a intenționat nici un moment să dispună schimbarea încadrării juridice cu care a fost sesizată, rezultă și din faptul că aceasta, nu a motivat în considerentele sentinței, și nu a făcut nicio referire cu privire la împrejurările care ar fi impus schimbarea încadrării juridice.
Eroarea comisă de instanța de fond, poate fi îndreptată de instanța de apel întrucât, potrivit art. 371 C. proc. pen., efectul devolutiv permite instanței căreia i s-a transmis cauza pentru soluționarea apelului, o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre care au fost greșit sau nelegal soluționate. Ca urmare a efectului devolutiv integral al apelului, instanța de apel în cazul în care constată erori de fapt și de drept, poate desființa sentința apelată, și proceda la îndreptarea acestor erori, inclusiv prin punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptelor, atunci când este cazul.
Pe de altă parte, nerespectarea procedurii de schimbare a încadrării juridice a faptei este sancționată cu nulitate relativă, astfel încât dacă schimbarea încadrării juridice s-a produs în timpul deliberării, așa cum se presupune că s-a petrecut în cauza de față, trebuie să se dovedească existența vreunei vătămări cauzate de modul cum a procedat instanța.
Or, cum în cauza de față, nu s-a dovedit o astfel de vătămare, (inculpații în motivele lor de apel nici nu au invocat această vătămare a drepturilor lor procedurale, pentru că nu a existat), iar dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., permit desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de aceeași instanță doar în cazul prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se constată că în mod greșit instanța de apel, s-a desesizat trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, lăsând nesoluționate apelurile declarate în cauză.
Față de aceste considerente, constată că recursurile inculpaților sunt fondate, urmând ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să le admită, să caseze decizia penală recurată și să trimită cauza la aceeași instanță, la Curtea de Apel lași pentru continuarea judecării apelurilor.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații M.P.S., P.I.D. și M.V. împotriva deciziei penale nr. 127 din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza la aceiași instanță pentru continuarea judecării apelurilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații P.I.D. și M.V., în sumă de câte 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 martie 2008.