Examinând recursul de față constată:
Prin sentința penală nr. 129/ F din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției nr. 163/P/2007 din 20 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a menținut rezoluția atacată și s-a dispus obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut că prin rezoluția nr. 163/P/2007 din 20 iunie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
Procurorul a constatat că petiționarul C.N. a formulat, la data de 26 martie 2007, plângere împotriva executorului judecătoresc C.A. acuzându-l de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a unor titluri executorii.
S-a mai reținut prin rezoluție că petiționarul a mai formulat o plângere împotriva executorului judecătoresc C.A., sesizând aceleași fapte. Această plângere a format obiectul dosarului nr. 96/P/2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale constatându-se că executorul judecătoresc nu a săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală.
Instanța a mai reținut că plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 163/P/2007 a fost respinsă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția nr. 865/II/2/2007.
În plângerea adresată instanței petiționarul a susținut că după arestarea sa a fost deposedat de bunurile care îi aparțineau și a pierdut un imobil în urma unei licitații care nu a fost organizată legal.
Instanța a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică întrucât prin rezoluția nr. 96/P/2007 din 14 mai 2007, împotriva căruia petiționarul nu a exercitat nicio cale de atac, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A., executor judecătoresc.
S-a avut în vedere că în noua plângere formulată de petiționar nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi față de cele menționate în sesizarea care a format obiectul dosarului nr. 96/P/2007.
Petiționarul a declarat recurs susținând că executorul judecătoresc C.A. a procedat abuziv cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 1556/2003 a Judecătoriei Tecuci și i-a vândut nelegal locuința și bunurile aflate la etajul imobilului din Tecuci, str. 1 Decembrie.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea reține că din următoarele considerente, întemeiat a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției nr. 163/P/2007 din 20 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, întrucât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de C.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., este corectă.
Din examinarea actelor din dosarul de executare nr. 58/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc C.A. rezultă că executarea silită pornită la cererea creditorului C.L. Tecuci, în baza unor titluri executorii (sentința civilă nr. 1556 din 23 septembrie 2003 a Judecătoriei Tecuci și titlul de creanță nr. 30427 din 18 mai 2006) împotriva debitorilor C.N. și SC T.D.P.C.S.I. SRL, a fost efectuată de executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale.
Este de reținut că, la masa credală s-au înscris în calitate de creditori și Primăria Municipiului Tecuci și A.F.P. Tecuci, care la rândul lor dețineau titluri de creanță împotriva celor doi debitori.
Se constată că au fost îndeplinite formalitățile legale de executare silită (somații, publicații de vânzare etc.).
Este de reținut și faptul că prin sentința civilă nr. 1989 din 26 octombrie 2006 a Judecătoriei Tecuci rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 131 din 6 februarie 2007, s-a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de C.N.
Față de considerentele expuse se constată că intimatul C.A. a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu și în consecință în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, cu precizarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât numai hotărârile judecătorești definitive au autoritate de lucru judecat.
Este, de asemenea, de precizat că dispozițiile art. 2781 alin. (1) 1 C. proc. pen., la care face referire prima instanță, nu sunt incidente în cauză deoarece nu există vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi decis anterior că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală față de intimatul C.A. pentru faptele sesizate de petiționarul C.N.
Această împrejurare nu constituie însă motiv de casare întrucât soluția de respingere a plângerii este corectă.
Constatând că nu există motive de casare, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 129/ F din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2008.