Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.T.M. SA Ploiești împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 364/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești, a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 364/ P din 26 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul N.C., inspector principal de poliție, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea acestei soluții se arată că intimatul a efectuat cercetări în dosarul nr. 8019/P/2004, având ca obiect plângerea formulată de SC A.T.M. SA Ploiești împotriva numitului R.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și din conținutul actelor premergătoare nu rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea unor fapte care să atragă răspunderea penală. Referatul întocmit de ofițerul de poliție, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmat de procuror și soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută de Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 305 din 8 februarie 2007 plângerea formulată fiind respinsă, ca neîntemeiată.
S-a mai reținut că intimatul N.C. a finalizat cercetările la data de 27 octombrie 2005 prin referatul de neîncepere a urmăririi penale și întrucât, urmare a reorganizării S.I.F. din cadrul Inspectoratului de Poliție Prahova, acesta a fost detașat la poliția orașului Urlați, din ordinul șefilor ierarhici superiori a preluat pentru soluționare, toate dosarele pe care le avea în lucru printre care și dosarul nr. 8019/P/2004.
Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și prin rezoluția nr. 1391/II/2 din 23 octombrie 2007, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea soluției se arată că din actele premergătoare, nu rezultă că intimatul-făptuitor și-a îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu, și propunerea sa de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procuror a fost menținută de instanța de judecată.
Curtea a mai reținut că, la data de 7 decembrie 2004, petenta SC A.T.M. SA Ploiești a formulat plângere penală, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva numitului R.C.A., în vederea cercetării acestuia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Plângerea a fost înaintată S.I.F. din cadrul I.P.J. Prahova și a format obiectul dosarului nr. 8019/P/2004, care a fost repartizat intimatului N.C., inspector principal în cadrul acestui serviciu.
Din declarația petentului rezultă că acest dosar i-a fost repartizat pentru efectuarea cercetărilor în luna martie 2005, că a efectuat acte premergătoare, respectiv, s-a luat declarație numitului R.C.A., s-au efectuat verificări privind relațiile comerciale derulate între petentă și societatea acestuia (SC A.T. SRL București) și s-au efectuat verificări la I.P.J. Iași, S.C.P., referitoare la dosarul penal nr. 1612/P/2004 în care se efectuează cercetări față de administratorul SC S. SRL Iași, care a emis cele 5 bilete la ordin, pe care R.C.A. le-a girat societății petente, pentru serviciile de transport efectuate.
La data de 27 octombrie 2005, intimatul a soluționat acest dosar, întocmind referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, față de numitul R.C.A. pentru infracțiunea de înșelăciune și prin rezoluția nr. 8019/P/2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a confirmat această soluție.
Petentul a formulat plângere împotriva acestei soluții și prin sentința nr. 305 din 8 februarie 2007 a Judecătoriei Ploiești, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea a constatat că nu sunt indicii privind săvârșirea unei fapte penale, nu s-a făcut dovada că intimatul a acționat cu rea credință împotriva intereselor petentului sau că actele întocmite de acesta ar fi denaturat o realitate.
De altfel, petentul a supus cenzurii instanței de judecată soluțiile date, în dosarul nr. 8019/P/2004 în care petentul a efectuat acte premergătoare și soluția de neîncepere a urmăririi penale propusă de intimat și confirmată de procuror a fost menținută și de instanță ceea ce înseamnă că acesta și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu.
În lipsa unor argumente temeinice și a unor probe că intimatul ar fi acționat în efectuarea actelor de cercetare cu rea credință nu se putea dispune decât soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea reclamată.
De asemenea, Curtea estimează că nu s-au încălcat dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, de conduita părților și de probele necesare pentru verificarea faptelor sesizate în scopul aflării adevărului.
De la data repartizării dosarului și până la data întocmirii actului final, referatul de neîncepere a urmăririi penale, intimatul a verificat sesizarea petentului efectuând actele premergătoare menționate în declarația dată și arătate mai sus, strângerea acestor date s-au realizat într-un termen de șase luni, astfel că susținerea petentului că intimatul ar fi efectuat cercetări în acest dosar, cu încălcarea termenului rezonabil de 2 ani este lipsită de temei.
De asemenea, presupusa relație de rudenie a intimatului cu apărătorul persoanei cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune nu s-a dovedit, simpla afirmație a petentei nu poate să atragă răspunderea penală a intimatului pentru vreo faptă de corupție atâta timp cât nu sunt probe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petenta SC A.T.M. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a arăta motivele de recurs.
Deși legal citată, petenta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a susține recursul.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Petenta a formulat plângere conform dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 364/P/2007 din 26 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul principal de poliție N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală întrucât intimatul cu intenție nu a efectuat acte în dosarul pe care îl instrumenta, deși avea obligația de a le efectua, iar actele premergătoare s-au efectuat în mod defectuos, cu depășirea termenului rezonabil prevăzut de legislația europeană.
De asemenea, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, intimatul fiind rudă cu apărătorul persoanei față de care s-au efectuat cercetări.
Susținerile petentei sunt nefondate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul N.C., cu ocazia instrumentării dosarului nr. 8019/P/2004 ce avea ca obiect plângerea petentei împotriva numitului R.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor legale, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală având la bază actele efectuate în dosarul respectiv.
Propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de R.C.A. a fost confirmată de procuror, care prin rezoluția nr. 8019/P/2004 din 11 ianuarie 2006 a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută prin sentința penală nr. 385/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Referitor la termenul în care a fost soluționată plângerea petentului, din actele dosarului rezultă că intimatul a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală la data de 27 octombrie 2005, dosarul fiindu-i repartizat în luna martie 2005, actele premergătoare fiind efectuate în termen rezonabil, apreciat în funcție de complexitatea cauzei, natura infracțiunii investigate, conduita părților, probele necesare pentru verificarea aspectelor sesizate de către petentă.
Petenta a mai susținut în plângerea sa că intimatul a fost părtinitor cu ocazia cercetărilor pe care le-a efectuat întrucât este rudă cu apărătorul persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, susținere care însă nu a fost dovedită în niciun fel.
Având în vedere că în speță nu s-au conturat indicii în sensul săvârșirii vreunei fapte penale de către intimat, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., rezoluția atacată fiind temeinică și legală.
În consecință, față de cele expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să îl respingă, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să o oblige pe petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC A.T.M. SA împotriva sentinței penale nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.