Asupra plângerii penale de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată, la data de 9 noiembrie 2006, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.M.I., a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții P.R.V. (fost prefect al județului Iași), U.F. (subprefect), S.A. (secretar general al Instituției Prefectului județului Iași), C.S. (fost prefect al județului Iași), L.T. (fost secretar general al I.P.J. Iași), A.N. (fost prefect al județului Iași), O.O. (director al O.C.P.I. Iași), I.M. (fost director executiv al O.C.P.I. Iași), S.F. (primar al comunei Scânteia, județul Iași), I.E. (fostă secretară în cadrul Primăriei Scânteia) și I.M. (fost primar al comunei Scânteia), sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
În motivarea plângerii petiționarul a susținut că cei menționați mai sus, în exercitarea atribuțiilor ce le reveneau, conform funcțiilor deținute în cadrul instituțiilor în care activau, au întocmit și eliberat înscrisuri false, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 14 ha, situat în intravilanul comunei Scânteia, județul Iași.
Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu adresa nr. 13807/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrată, ulterior, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași sub nr. 10566/P/2006.
Prin ordonanța nr. 10566/P/2006 din 2 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, întrucât numita S.A. (detașată la Prefectura Județului Iași, în funcția de secretar general, în perioada 1 septembrie – 15 noiembrie 2005) și-a păstrat calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Iași.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin ordonanța nr. 133/P/2007 din 14 iunie 2007, s-a dezinvestit în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea numitei S.A., care are gradul profesional de judecător de curte de apel.
În temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. și art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin ordonanța nr. 974/P/2007 din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale față de S.A., judecător la Tribunalul Iași (cu grad profesional de judecător de curte de apel), sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.;
- disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, sub aspectul infracțiunilor mai susmenționate, față de numiții P.R., U.F., C.S., L.T., A.N., O.O., I.M., S.F., I.E. și I.M.;
- declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Împotriva ordonanței cu nr. 974/P/2007 din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.I., a formulat plângere adresată procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția cu nr. 14811/6029/2007 din 17 decembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., nemulțumit de soluțiile date de parchet, petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.I., s-a adresat cu plângere Judecătoriei Sectorului 1 București, care, prin sentința penală nr. 198 din 3 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 728/299/2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere calitatea numitei S.A., care are grad profesional de judecător de curte de apel.
Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.I. este nefondată.
Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive.
Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel, a procedat și petiționarul prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea petiționarului S.M.M., magistratul S.A. (față de care s-a dat de către parchet soluția de neîncepere a urmăririi penale, atacată în instanță), care a deținut, prin detașare, în perioada 1 septembrie 15 noiembrie 2005, funcția de secretar general al P.J. Iași, a contrasemnat, în această calitate, adresa nr. 1238 din 6 septembrie 2005 a I.P.J. Iași.
Prin respectiva adresă, semnată de ing. U.F., în calitate de subprefect, se înainta C.L.F.F. Scânteia, cererea formulată de numitul S.M.M. și înregistrată sub nr. 1182/2005 la Prefectura Județului Iași, prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Cererea a fost trimisă C.L.F.F. Scânteia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, potrivit cărora, până la data de 22 septembrie 2005, astfel de solicitări, însoțite de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, trebuiau adresate primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială se află terenul revendicat.
În cuprinsul adresei s-a precizat că, pentru soluționarea cererii este necesară depunerea de către petiționar a tuturor înscrisurilor menționate în art. 9 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Înalta Curte constată că, soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistratul S.A., din perioada cât a funcționat ca secretar general al I.P.J. Iași, este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționarul le-a indicat în plângerea sa, cu privire la actul cu nr. 1238 din 6 septembrie 2005 pe care aceasta l-a contrasemnat.
Înscrisul în sine nu atestă nici o împrejurare neconformă realității, emiterea sa nu reprezintă o exercitare abuzivă ori defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale semnatarilor, ci se circumscrie competențelor legale ale acestora și, mai mult, documentul ca atare nu are caracter constitutiv de drepturi, astfel încât să fie afectate eventualele drepturi și interese legitime ale petiționarului.
Ca atare, ilegalitățile invocate de petiționar în cuprinsul plângerii, dacă ar exista, nu pot fi reținute în sarcina magistratului S.A. a cărei activitate, în calitate de secretar general al P.J. Iași prezentată anterior, întrunește toate condițiile de legalitate.
Întrucât soluția de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor față de celelalte persoane reclamate de petiționarul S.M.M. nu este supusă controlului jurisdicțional prevăzut în art. 2781 C. proc. pen., aspectele sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, unitate căreia, în mod corect, i-a fost declinată competența de soluționare a cauzei.
Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.M.M, prin mandatar P.I., împotriva ordonanței nr. 974/P/2007 din 7 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Va menține ordonanța atacată.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.M.M. prin mandatar P.I. împotriva ordonanței nr. 974/P/2007 din 7 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține ordonanța atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2008.