Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1122/2008

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007, a Tribunalului Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2453/62/2006, inculpatul P.C. a fost condamnat, la:

3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 81 și a art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani, inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 15 noiembrie 2005 - 18 noiembrie 2005.

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile :

- părții civile Spitalul Județean Brașov, suma de 5.807, 20 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei B.M.;

- părții civile B.M., suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale (1/4 din suma reclamată cu acest titlu);

- suma de 950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele :

În dimineața zilei de 8 septembrie 2004, pe fondul unei agresivități manifeste, generată și întreținută de predispoziția notorie a inculpatului pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice, între aceasta, aflat în vădită stare de ebrietate, și numitul B.M., proprietarul unui mic bar, situat în punctul denumit D.M., în vecinătatea stânei la care inculpatul era angajat, s-a produs o altercație, B.M. exprimându-și nemulțumirea cu privire la calitatea brânzei produse la acea stână și refuzând să-l mai servească pe inculpat „pe datorie”, cu băuturi alcoolice; în aceste împrejurări, inculpatul, care devenise violent, a aruncat cu pietre în ușa locuinței numitului B.M., după care s-a retras, revenind însă mai târziu (în jurul orei 12,00), în local, prilej cu care cei doi, inculpatul și partea vătămată, și-au administrat reciproc lovituri, până când martorul D.M. a reușit să-l îndepărteze și să-l conducă pe inculpat la stână; în acest conflict inculpatul a fost rănit la față (obrazul stâng), urechi și scalp.

În aceeași zi, mai târziu (după ora 18,00), inculpatul având asupra sa un recipient PET (de 2 1) plin cu benzină, a revenit la local și, apropiindu-se din spate de proprietarul acestuia, B.M., l-a stropit cu benzină și l-a incendiat; sesizând flăcările, B.M. s-a întors cu fața spre inculpat, moment în care acesta l-a stropit din nou cu benzină; flăcările extinzându-se, au cuprins îmbrăcămintea părții vătămate și i-au acuzat leziuni la nivelul toracelui, gâtului și membrelor superioare.

În final, inculpatul a aprins și a aruncat recipientul cu restul de benzină în partea din spate a autoturismului părții vătămate. Datorită intervenției părții vătămate și a ploii abundente care începuse să cadă, autoturismul a fost deteriorat doar parțial (carbonizarea vopselei capotă spate și a chederului lunetei, etc.), valoarea pagubei fiind de 200 de lei.

Urmare agresiunii, B.M. a fost internat în Spitalul Județean Brașov, în perioada 8 septembrie 2004 - 22 octombrie 2004, cu diagnosticul „arsură gr. III-IV regiunea cervico-toracică anterioară și ambele mâini, prin flacără”; raportul de constatare medico-legală nr. 3558/ E din 21 octombrie 2004 descrie „cicatrici după arsurf, situate pe gât, torace și ambele membre superioare și lombar stânga, precum și zone (pe coapsa stângă) din care s-au prelevat fragmente de piele pentru autotransplant și constată că vocea părții vătămate a suferit deteriorări grave, devenind bitonală, în sensul că în timpul vorbirii, are momente când își pierde sonoritatea și o disfuncție a ultimelor trei degete de la ambele mâini (diminuarea de la 180° la 150°, a flexibilității).

În concluziile raportului se stabilește că numitul B.M. prezintă leziuni traumatice produse prin acțiunea directă a unei flăcări puternice, a căror vindecare necesită până la 3 luni de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața în pericol, și că incendierea accidentală este improbabilă, iar posibilitatea de autoincendiere este exclusă.

În plus, în același raport se precizează că „pentru aprecierea unei eventuale infirmități, este necesară o reexaminare peste 6 luni de zile, perioadă în care va mai efectua tratamente chirurgicale de specialitate „aspect cu privire la care S.J.M.L. Brașov-căruia i s-au cerut precizări în faza cercetării judecătorești, a concluzionat că „aprecierea infirmității ca urmare a leziunilor traumatice suferite va putea fi făcută când se vor epuiza mijloacele terapeutice de corecție (intervenții de chirurgie plastică și O.R.L.)”.

Referitor la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., descrisă, în materialitatea sa, în „expozitivul” rechizitoriului și indicată ca atare în „dispozitivul” acestuia, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, niciuna din modalitățile normative alternative ale laturii obiective, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, neregăsindu-se în cauză. În acest sens s-a reținut că, așa cum rezultă din declarația părții vătămate, autoturismul său nu a suferit distrugeri în sensul că nu ar mai fi putut fi folosit, ci din cauza flăcării, s-a luat vopseaua de pe capota din spate, chederul din spate fiind ars în întregime, iar partea vătămată a putut circula cu mașina imediat după incident și circulă și în prezent cu ea.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe de o parte, în ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, solicitându-se condamnarea acestuia, iar pe de altă parte, în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru tentativă la infracțiunea de omor, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și al modalității de executare a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 39 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, s-a desființat, în parte, hotărârea apelată, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru tentativa la infracțiunea de omor și rejudecând în aceste limite, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la 3 ani la 4 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 7 ani, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) și alin. (2) lit. e), cu referire la partea vătămată B.M.

Menținând soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de distrugere, Curtea de Apel Brașov a reiterat rezumativ, considerentele instanței de fond.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în dezvoltarea căruia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 17 și 18 C. proc. pen., a solicitat condamnarea inculpatului P.C. și pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen. și modificarea pedepsei stabilite pentru tentativă la infracțiunea de omor, în sensul majorării cuantumului acesteia, consecutiv înlăturării circumstanțelor atenuante judiciare și al înlăturării dispoziției privind suspendarea sub supraveghere a executării acelei pedepse.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în raport cu cazurile de casare invocate, prevăzute de art. 3859 alin. (l) pct. 17 și 18 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:

1. Potrivit art. 217 alin. (l) C. pen., infracțiunea de distrugere în forma sa tipică (distrugerea simplă), se săvârșește prin una din următoarele acțiuni:

- distrugere, care constă în nimicirea, desființarea, suprimarea completă a bunului, așa încât bunul existent anterior este redus la neant ori la un morman de resturi informe;

- degradare, care reprezintă o alterare a stării bunului, o stricare parțială a bunului, astfel încât datorită acestei schimbări substanțiale, bunul nu mai are calitățile și potențialul de utilizare pe care le avea în starea sa anterioară; de asemenea, există degradare, ca modalitate de realizare a elementului material al infracțiunii de distrugere în forma sa tipică prevăzută de art. 217 alin. (l) C. pen., și atunci când este afectată estetica bunului.

- aducere în stare de neîntrebuințare, care semnifică pierderea temporară sau permanentă a posibilității de folosire a bunului în conformitate cu destinația sa specifică.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul P.C. a incendiat autoturismul părții vătămate, consecințele fiind, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, care se completează cu planșa foto, afumarea parțială a portbagajului, a lunetei și a plafonului, carbonizarea și exfolierea parțială a vopselei în partea posterioară a capotei și carbonizarea chederului lunetei.

Față de aceste împrejurări, având în vedere și plângerea penală formulată de partea vătămată B.M., în care a arătat în mod expres că inculpatul P.C. i-a incendiat autoturismul, dar și declarațiile sale ulterioare, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a realizat o degradare prin incendiere în sensul prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., deteriorările autoturismului descrise anterior și de necontestat, fiind de natură a împiedica o utilizare normală a autoturismului părții vătămate și, în același timp, afectând estetica acestuia.

Împrejurarea că surveniența unei ploi abundente a facilitat acțiunea părții vătămate de stingere a incendiului, astfel preîntâmpinându-se producerea unui rezultat mai grav, nu este în măsură să conducă la concluzia lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Motivarea instanței de fond, însușită fără rezerve de instanța de apel, cu privire la soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în sensul că nu se poate vorbi de o distrugere nici chiar în forma de bază a infracțiunii deoarece autoturismul nu a suferit degradări care să-l facă de nefolosit, „ci doar din cauza flăcării s-a luat vopseaua de pe capota din spate a mașinii și chederul din spate a fost ars în întregime, însă partea vătămată a putut circula cu mașina imediat după incident și circulă și în prezent cu ea”, este incorectă deoarece a vizat numai modalitatea aducerii bunului în stare de neîntrebuințare, iar nu și aceea a degradării, modalitate care subzistă chiar și în situația în care ar fi fost afectat doar aspectul estetic al bunului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că fapta inculpatului P.C. de a incendia autoturismul marca Dacia, aparținând părții vătămate B.M., deteriorându-l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., Înalta Curte va avea în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social și vârsta inculpatului, precum și circumstanțele atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen., și îi va aplica o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, determinată potrivit art. 76 alin. (l) lit. c) C. pen.

2. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate.

Pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel cum a fost majorată de instanța de apel, a fost corect individualizată, în ce privește cuantumul, prin valorificarea împrejurărilor referitoare la lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, poziția sa procesuală, comiterea faptei în stare de ebrietate și după ce a fost agresat de partea vătămată și prin menținerea circumstanțelor atenuante acordate inculpatului de instanța de fond, astfel încât, critica parchetului referitoare la greșita reținere și valorificare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., se apreciază a fi neîntemeiată.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că dispoziția privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se impune a fi înlăturată consecutiv aplicării art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracțiuni, care face incidente prevederile art. 86x alin. (2) C. pen.

Față de cele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.C., va casa, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, numai în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen. și individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând, în aceste limite va decide potrivit dispozitivului menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 183/ AP din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.C.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 39/ S din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, numai în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (l) și (4) C. pen. și individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecând, în aceste limite:

- în temeiul art. 217 alin. (l) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.C., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

- în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (l) C. proc. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și dispune ca inculpatul P.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Înlătură din dispozitivul hotărârilor atacate dispozițiile art. 81 și 82 și 83 C. pen. și art. 86J, 863 și 864 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.