Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 144 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins plângerea formulată de petentul P.G.V., ca nefondată.
S-au menținut ca legale și temeinice rezoluțiile date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 666/P/2007 și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că prin rezoluția nr. 666/P/2007 din 30 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.R., comisar șef de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 261 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 215 C. pen., întrucât din actele premergătoare a rezultat că în cauză, faptele reclamate nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
S-a reținut că persoana vătămată P.G.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitoarei C.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual și înșelăciune, susținând că aceasta, în calitatea sa de ofițer de cercetări penale în cadrul poliției Municipiului Târgoviște și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 132759/2006.
S-a arătat că petentul, în plângerea formulată, a susținut că făptuitoarea a audiat martori în stare de ebrietate, aduși de către B.I., cărora le-a dictat declarațiile, a refuzat nejustificat acceptarea probelor propuse de petent și cu rea credință a întocmit referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
În urma examinării actelor premergătoare efectuate, s-a reținut de către procuror că nu a rezultat faptul că în cauză ar fi fost audiate persoane în stare de ebrietate sau că martorilor le-a fost dictat conținutul declarațiilor de către făptuitoare, nu s-a probat nici acuzație că făptuitoarea ar fi refuzat probatoriul propus de persoana vătămată, din cei 19 martori audiați, 13 au fost propuși de persoana vătămată, acesteia fiindu-i acceptate toate actele pe care le-a depus la dosar.
Împrejurarea că persoana vătămată a fost nemulțumită de soluția dispusă în dosar nu poate conduce la ideea că în cauză subzistă vreo faptă penală comisă de lucrătorul de politie C.R.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul P.G.V., criticând-o prin aceea că i s-a adus o vătămare a intereselor legitime, a dreptului la apărare, precum și a dreptului la liberă asociere, nefiind citat de procuror pentru a fi audiat în cauză și a se administra probele solicitate.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că prin formularea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 2781 alin. (l) C. proc. pen., petentul a urmat procedurile legale, vizând contestarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, privind pe făptuitorii D.V. și B.I., stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că aceasta este nefondată, iar în cauza de față nu s-au formulat alte acuzații în afara celor ce au fost verificate de instanțele ce au pronunțat hotărârile menționate anterior.
S-a constatat că în cauză nu există indicii legate de săvârșirea de către intimată a vreuneia din infracțiunile reclamate.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs petentul P.G.V., criticând-o prin aceea că a fost judecat cu încălcarea dreptului la apărare întrucât nu i s-a acordat termenul solicitat și nu s-a pus în discuție cererea sa de amânare în vederea angajării unui apărător ales și i s-a încălcat dreptul de a administra probe în dovedirea plângerii formulate.
Pe fondul cauzei, petiționarul a susținut că în mod greșit intimata a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii D.V. și B.I., nu a depus toate diligentele și nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului Curții de Apel Ploiești, se constată că la termenul din 25 august 2008, petentul a fost prezent în instanță și i s-a acordat cuvântul, ocazie cu care nu a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat și nici nu a formulat cerere de probe în dovedirea plângerii formulate.
La termenul din 26 septembrie 2008, deși instanța a dispus citarea tuturor intimaților, iar dosarul de urmărire penală se afla atașat la dosar, petentul a lipsit, dar a solicitat prin cerere scrisă la dosar, amânarea cauzei pentru citarea intimaților și atașarea dosarului penal, iar în subsidiar, amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
În cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 C. proc. pen., și nici dispozițiile art. 6 din C.A.D.O.L.F. și nu atrage incidența prevederilor art. 197 C. proc. pen., astfel cum susține petentul, acesta având posibilitatea să-și angajeze apărător, iar față de natura cauzei, apărarea sa nu este obligatorie.
În ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea constată, pe de o parte că petiționarul nu a formulat cerere de probe și nu a depus la dosar înscrisuri noi, astfel încât nu poate susține că i-a fost încălcat dreptul de a propune probe, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate”.
Deci, plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., învestește instanța cu controlul temeiniciei și legalității rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată în raport cu actele premergătoare sau după caz, actele de urmărire penală efectuate, aflate în dosarul de urmărire penală, iar în cazul în care constată necesitatea completării actelor premergătoare efectuate de organul de urmărire penală, față de dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., dispune admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerea urmăririi penale.
Pe fond, Curtea constată că instanța, în mod corect a respins plângerea formulată de petiționar, ca nefondată, în cauză nefiind indicii din care să rezulte că intimata C.R. a săvârșit vreuna din infracțiunile reclamate.
S-a constatat că plângerea formulată de petent vizează critici îndreptate împotriva propunerii de neîncepere a urmăririi penale formulată de intimată față de făptuitorii D.V. și B.I. Soluția de neîncepere a urmăririi penale, propusă de intimata C.R. în dosarul nr. 132759/2006, privind pe numiții N.V. și B.I. a fost înaintată procurorului care supraveghea urmărirea penală, care prin rezoluția din 27 martie 2007 a confirmat neînceperea urmăririi penale. Împotriva soluțiilor procurorului, intimatul P.G.V. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, care prin rezoluția din 24 aprilie 2007 a respins plângerea, ca neîntemeiată, soluțiile fiind confirmate prin sentința penală nr. 695 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală din 27 iunie 2008 a Tribunalului Dâmbovița.
S-a reținut, de asemenea, în mod corect, că în prezenta cauză nu s-au formulat acuzații noi fată de intimata C.R., rezultând că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de aceasta este legală și temeinică.
Întrucât activitatea desfășurată de intimată nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestei, iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor sale de serviciu, cu consecința prejudicierii intereselor legale ale petentului, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Ca atare, recursul declarat pe petent apare, ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent P.G.V., împotriva sentinței penale nr. 144 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2009.