Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 24/ F din data de 04 martie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 205/46/2009, a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.I., aflat în Arestul I.P.J. Argeș, obligându-l pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
În motivarea cererii inculpatul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 1601 și art. 1602 C. proc. pen., privind admiterea unei astfel de cereri.
A menționat că are cunoștință de condițiile în care se acordă liberarea provizorie și în cazul în care solicitarea sa, va fi admisă va respecta toate condițiile impuse de instanță.
În susținerea orală a cererii sale prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a susținut că instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii, iar în legătură cu temeinicia unei astfel de cereri la care se referă textul de lege, jurisprudența în materie a relevat că sunt avute în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzută de art. 1601 și art. 1602 C. proc. pen. În opinia petiționarului dreptul de apreciere al instanței cu privite la temeinicia „cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se referă și la alte aspecte rezultate din administrarea probatoriului în cauză, sau cele privitoare la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ci exclusiv la aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de textele de lege mai sus menționate.
De asemenea, a susținut în motivarea orală a cererii sale că scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și dacă se va admite cererea pe care a formulat-o.
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat următoarele:
Prin încheierea nr. l /F/GC din data de 21 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 175/46/2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.M.l. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 februarie 2009, până la data de 21 martie 2009.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce privește situația de fapt, s-a reținut că inculpatul, ofițer de poliție cu gradul profesional de subcomisar în cadrul I.P.J. Argeș – B.C.P., i-a pretins denunțătorului R.R. suma de 1.000 Euro în scopul obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care este cercetat și pentru a nu se mai extinde cercetările penale față de el. La data de 20 februarie 2009, inculpatul M.M.I. a fost surprins în flagrant primind de la denunțător suma arătată mai sus.
Instanța a considerat că se justifică luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Inculpatul a fost audiat, a declarat că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul său și că susține această cerere având în vedere comportarea anterioară foarte bună pe care a avut-o, cariera profesională deosebită, faptul că a fost recompensat cu diferite distincții și apreciază că dacă va fi lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În legătură cu susținerile inculpatului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, curtea a constatat următoarele:
Acordarea liberării condiționate sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile legale în materie.
Astfel, dispozițiile art. 1601 alin. (l) C. proc. pen., precizează că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanței asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză.
În același sens, dispozițiile art. 16085 C. proc. pen., fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar pe de altă parte, temeinicia acesteia.
Intenția legiuitorului de a realiza o astfel de distincție rezultă și din dispozițiile art. 1608 C. proc. pen., care reglementează examinarea și admiterea în principiu a unei astfel de cereri. O astfel de analiză, în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de dispozițiile art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Prin urmare, temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art. 136 alin. (2) C. proc. pen.
În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale ale legii privind cererea formulată de inculpat, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în faza de urmărire penală, nu depășește 1 8 ani închisoare.
În ceea ce privește temeinicia cererii formulate de inculpat, curtea a constatat următoarele:
Petiționarul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție care are un impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale ce formează conceptul de ordine publică.
Mai mult, calitatea sa de ofițer de poliție cu atribuții de cercetare penală, implică o reacție adecvată din partea autorităților statului față de comiterea unor fapte de corupție, reținute în sarcina inculpatului în această fază a procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art. I36 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri.
În cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată invocându-se ca temei dispozițiile art. I48 lit. f) C. proc. pen., în principal aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior comiterii faptei pentru care este acuzat, a avut o comportare bună și și-a exercitat în bune condițiuni atribuțiile de serviciu.
Aceste aspecte nu sunt însă suficiente, pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică.
Dat fiind, natura infracțiunii săvârșită de către inculpat, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, dar și calitatea profesională pe care a avut-o inculpatul, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive.
În plus, în cauză, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, inclusiv audieri de martori.
S-a apreciat că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului în primul rând prin influențarea martorilor care urmează să fie audiați de către organul de urmărire penală.
În raport cu aceste considerente și în temeiul dispozițiile art. 16083 alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În baza dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs inculpatul M.M.l., iar în susținerea orală a cererii sale prin intermediul apărătorului ales, inculpatul a învederat faptul că instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii, iar în legătură cu temeinicia unei astfel de cereri la care se referă textul de lege, jurisprudența în materie a relevat că sunt avute în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzută de art. 1601 și art. 1602 C. proc. pen. În opinia acestuia dreptul de apreciere al instanței cu privite la temeinicia „cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se referă și la alte aspecte rezultate din administrarea probatoriului în cauză, sau cele privitoare la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ci exclusiv la aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de textele de lege mai sus menționat”.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.M.l., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (5) C. proc. pen. și art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Același drept este prevăzut de art. 23 alin. (10) din Constituția României.
Înalta Curte constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l. îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, atât condiția pozitivă prevăzută de art. 1602 alin. (1) C. pen., infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 5 alin. (l), art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 fiind o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani cât și cerințele negative prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit textului de lege menționat „liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Examinând piesele dosarului de urmărire penală, Înalta Curte constată că nu există niciun fel de date care să justifice temerea că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni dacă s-ar afla în libertate.
Acesta nu are antecedente penale, este cunoscut în societate ca o persoană integră, cu o conduită ireproșabilă, a avut o activitate meritorie timp de 19 ani, iar în ipoteza în care ar survenit o modificare a acestor temeiuri sau dacă acestea ar înceta sunt incidente alte instituții procesuale (înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă sau revocarea măsurii arestării preventive).
Așa cum a statuat și instanța supremă, liberarea provizorie sub control judiciar presupune, chiar prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive.
Sub acest aspect este de observat faptul că dispozițiile legale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar nu cuprind nicio referire explicită la un astfel de impediment care să facă inaplicabilă această instituție.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte consideră că aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei cât, mai ales, la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În ceea ce privește natura și pericolul social al faptei, este adevărat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul, în măsura în care se va dovedi că există și a fost săvârșită cu vinovăție de acesta, este gravă, afectând imaginea și credibilitatea poliției, dar natura și gravitatea faptei nu pot constitui criterii care să îl excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii.
A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.
De asemenea, Înalta Curtea apreciază că poziția procesuală a inculpatului care recunoaște și regretă faptul că în calitate de ofițer de poliție cu gradul profesional de subcomisar în cadrul I.P.J. Argeș, B.C.P., i-a pretins denunțătorului R.R. suma de 1.000 Euro în scopul obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care era cercetat și pentru a nu se mai extinde cercetările penale față de el, constituie un argument pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cât și faptul că din susținerile inculpatului precum și a înscrisului aflat la dosar, acesta și-a prezentat demisia din structurile M.A.I.
Așadar, în opinia Înaltei Curți, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. în acest sens s-a pronunțat C.E.D.O. care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N. C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).
În speță, cu privire la persoana inculpatului M.M.l., Înalta Curte reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, este absolvent de studii superioare, a avut o activitate meritorie timp de 19 ani, a fost brevetat pentru această activitate și are o familie închegată, familie ce trebuie susținută chiar și financiar de către inculpat.
În concluzie, Înalta Curte constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie dar apreciază că, raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei) putând fi realizat și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți prin instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției că în caz de încălcare cu rea-credință a acestor obligații va fi din nou arestat.
Așa fiind, Înalta Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M.M.l., împotriva încheierii de ședință nr. 24/ F din data de 04 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 205/46/2009.
Va casa încheierea recurată și rejudecând: Va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l.
În baza art. 1602 și 1602a C. proc. pen., va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.M.l.
În baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., va dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul M.M.l. să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească teritoriul național al României;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la I.P.J. Argeș desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen., va impune inculpatului M.M.l. ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de denunțătorul D.R. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect;
- să nu exercite profesia de ofițer de poliție.
În baza art. 1602 alin. (32) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului M.M.l. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Va atrage atenția inculpatului M.M.l. asupra dispozițiilor art. 16010 lit. a) și b) C. proc. pen., cu privire la revocarea liberării.
Va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M.M.l. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 21 februarie 2009, emis de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 175/46/2009.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.M.l., împotriva încheierii de ședință nr. 24/ F din data de 04 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 205/46/2009.
Casează încheierea recurată și rejudecând:
Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.M.l.
În baza art. 1602, 1602a C. proc. pen., dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.M.l.
În baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen., dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul M.M.l. să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul național al României;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la I.P.J. Argeș desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. (31) C. proc. pen., impune inculpatului M.M.l. ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de denunțătorul D.R. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect; să nu exercite profesia de ofițer de poliție.
În baza art. 1602 alin. (32) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului M.M.l. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Atrage atenția inculpatului M.M.l. asupra dispozițiilor art. 16010 lit. a) și b) C. proc. pen., cu privire la revocarea liberării.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului M.M.l. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 21 februarie 2009, emis de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 175/46/2009.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu suma de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2009.