Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 1386/44/2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara P.R.Ț. împotriva rezoluției nr. 1081/11/2/2008 din 3 decembrie 2008, dată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosar nr. 316/P/2008, obligându-o totodată, la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Galați, secția penală, a reținut că petiționara a formulat, la data de 5 august 2008, o plângere, înregistrată sub nr. 1386/44/2008, prin care a solicitat desființarea rezoluției din 16 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosar nr. 316/P/2008 și respectiv, a rezoluției nr. 1081/11/2/2008 din 3 decembrie 2008 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului Ț.V.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 cu referire la art. 2481 C. pen., susținând că executorul judecătoresc i-a întocmit un număr de 5 dosare de executare: nr. 111/2002, nr. 112/2002, nr. 52/2003, nr. 46/2003 și nr. 211/2005 asupra imobilului său, situat în satul Fântâni, județul Galați, iar în contractul de ipotecă nr. 120/ A din 15 martie 1996, care a fost pus în executare cu adăugiri, nu s-a arătat unde era localizat imobilul din Nicorești și dacă era înscris în cartea funciară. A mai susținut că nu s-a precizat în contractul de ipotecă situația sau natura imobilului ipotecat, fapt ce atrăgea, de drept, nulitatea absolută a ipotecii, aspect de care avea cunoștință și executorul judecătoresc Ț.V.M., care a pus în executare acest contract.
S-a reținut, că plângerea este nefondată, urmare verificării actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 316/P/2008 și susținerilor petiționarei din cuprinsul plângerii.
S-a constatat că cele cinci dosare de executare silită, menționate de petiționară în plângere, au fost întocmite de executorul judecătoresc Ț.V.M., ca urmare a cererilor formulate de C.B., în baza unor titluri executorii.
S-a apreciat că împrejurarea că nu a fost corect individualizat imobilul din Nicorești în contractul de ipotecă nr. 120/ A din 15 martie 1996 încheiat intre B.R.C.R. SA – C.B. și SC R.P.I. SRL Galați, reprezentată de P.R.Ț., așa cu susține petenta în plângere, nu-i poate fi imputabilă executorului judecătoresc.
De asemenea, s-a mai reținut că petenta a mai formulat o plângere penală cu privire la condițiile de fond și de formă ale contractului de ipotecă nr. 120/A/1996, care a făcut obiectul dosarului nr. 111/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că dacă petiționara ar fi considerat că erau necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, avea posibilitatea să formuleze o contestație la executare, în baza art. 399 C. proc. civ.
Totodată, s-a mai relevat că petiționara a avut posibilitatea să se adreseze instanței de judecată, pe calea unei contestații la executare, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus, în situația în care ar fi apreciat că a fost vătămată prin executarea silită sau prin orice act de executare silită. S-a reținut că, dacă actele de executare care au nemulțumit-o pe petiționară, erau greșite, aceasta a avut/are la îndemână căile legale pentru a le îndrepta.
Prima instanță, având în vedere considerentele expuse anterior, a apreciat că, în mod corect, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc Ț.V.M.; constatând că unele din faptele sesizate de petiționară au făcut deja obiectul cercetărilor în dosarul nr. 111/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, iar celelalte aspecte sesizate nu constituiau fapte penale.
Împotriva acestor hotărâri a formulat plângere, în termen legal, petiționara P.R.Ț., care a apreciat soluțiile procurorului ca fiind nelegale și a susținut că executorul judecătoresc Ț.V.M. a săvârșit infracțiunile prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 C. pen., deoarece petiționara nu avea calitatea de debitor, iar executorul judecătoresc a trecut la executarea silită împotriva petiționarei pe un imobil, care nu a fost grevat cu sarcini și nu a fost depus garanție sau ipotecat.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că B.R.C.R. SA C.B. Sucursala Vrancea, creditorul, a cerut executarea silită a debitorilor si garanților, executorul judecătoresc Ț.V.M. conformându-se solicitărilor de executare silită și întocmind 5 dosare de executare cu numerele 111/2002, 112/2002, 52/2003, 46/2003 și 211/2005, asupra imobilului pe care petiționara îl deținea în satul Fântâni, comuna Nicorești, jud. Galați.
De asemenea, s-a mai relevat că atâta timp cât executarea silită a fost încuviințată de instanța de judecată prin încheierea nr. 4693/2005 din 11 noiembrie 2005, executorul judecătoresc era obligat să treacă la executarea silită și să o continue până la recuperarea integrală a debitului de către bancă.
S-a mai constatat că prin sentința penală nr. 89/ F din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3507/44/2006, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de aceeași petiționară împotriva rezoluției nr. 111/P/2006 din 31 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se că executorul judecătoresc Ț.V.M. nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 263, 265 și 271 C. pen., hotărâre menținută ca fiind legală și temeinică prin decizia penală nr. 1470 din 16 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de aceeași petiționară.
Analizându-se conținutul plângerii penale formulate în prezenta cauză, împotriva executorului judecătoresc Ț.V.M. privind punerea în executare a contractului de ipotecă nr. 120/A/1996, prima instanță a reținut că, pe de o parte, în raport de susținerile petiționarei (în sensul că acesta a fost pus în executare în condițiile în care nu era menționată locația imobilului în litigiu, în comuna Nicorești și fără a se verifica dacă acesta era înscris în cartea funciară), iar pe de altă parte, în raport de hotărârile mai sus menționate, exista autoritate de lucru judecat, petiționara nemaiputând formula o nouă plângere pentru aceleași fapte și persoane, față de care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de către instanțele judecătorești, unele din aspectele sesizate făcând deja obiectul cercetărilor ce s-au efectuat anterior în dosarul nr. 111/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
S-a conchis că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au evidențiat elemente care să conducă la concluzia că executorul judecătoresc Ț.V.M. și-ar fi depășit atribuțiunile de serviciu, cu ocazia efectuării executării silite, iar petiționara avea posibilitatea să formuleze o contestație la executare, în baza art. 399 C. proc. civ., în situația în care aprecia că erau necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că se impune respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționara P.R.T. împotriva rezoluției nr. 1081/11/2/2008 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată, în termen legal, petiționara a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând, prin memoriul depus la dosar, motivele arătate în fața primei instanțe .
Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 1386/44/2008, iar recurenta petiționară, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-și susține personal apărările.
Examinând recursul declarat de petiționară, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins, în mod justificat, plângerea formulată de petiționară, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 316/P/2008 din 16 septembrie 2008, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului executor judecătoresc Ț.V.M. pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., întrucât această faptă nu a existat în realitatea obiectivă.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 1081/11/2/2008 dată la 3 decembrie 2008 în dosarul nr. 316/P/2008, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a confirmat soluția dispusă de procuror, față de intimatul Ț.V.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că fapta, presupusă a fi săvârșită de intimat nu există, iar față de celelalte aspecte sesizate există autoritate de lucru judecat.
În același sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a mai reținut de către prima instanță și împrejurarea că executorul judecătoresc Ț.V.M., conform atribuțiilor de serviciu și cu respectarea prevederilor legale, a pus în executare titlul executoriu, ce rezulta din contractul de ipotecă, așa cum a fost el formulat și semnat de către petiționară, iar eventualele nemulțumiri ale petiționarei față de modul în care s-a desfășurat executarea silită nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru a trage la răspundere penală intimatul executor judecătoresc.
De altfel, corect s-a apreciat că petiționara, avea deschisă calea formulării unei eventuale contestații la executare, potrivit dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., dacă avea nelămuriri cu privire la înțelesul sau întinderea dispozitivului hotărârii investită cu titlul executoriu.
De asemenea, s-a mai apreciat că plângerea penală împotriva executorului judecătoresc, referitor la modalitatea in care a efectuat executarea silită, nu poate constitui, în sine, temei pentru a se ajunge la concluzia săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu deoarece legiuitorul, având în vedere importanța punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, a stabilit în cazul executării silite o procedură specială, în care partea a căror interese au fost lezate cu ocazia executării silite, are la dispoziție căi legale prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a le îndrepta.
Așadar, plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc care, în virtutea atribuțiunilor sale, pune în executare o hotărâre judecătorească, nu poate constitui o nouă cale de atac, față de modul în care s-a desfășurat executarea silită, reținând justificat că, intimatul executor judecătoresc și-a îndeplinit cu bună-credință și cu respectarea prevederilor legale în vigoare atribuțiile de serviciu, atunci când a făcut demersurile specifice punerii în executare silită a titlului executoriu.
Așadar, cele susținute de recurentul petiționar, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe, care să conducă la concluzia că intimatul ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală, atunci când și-a exercitat atribuțiile de serviciu, rămân doar simple afirmații fără niciun suport real, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că intimatul Ț.V.M., executor judecătoresc ar fi acționat cu rea-credință sau în mod defectuos, atunci când a procedat la punerea în executare silită a titlului executoriu.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.R.Ț. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.R.Ț. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obliga recurenta petiționara la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.