Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara T.V. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov dată în Dosarul nr. 170/P/2008 la 22 septembrie 2008, menținută prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 869/II-2/2008, dată la 4 noiembrie 2008.
A fost menținută rezoluția atacată.
A fost obligată petiționara să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluția dată că faptele pentru care numiții D.S.E., G.M., P.C., M.L., I.V. și I.V. au fost cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen., fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, fie, pentru unele, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara T.V. care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.
Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționara T.V. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea penală adresată la data de 21 mai 2008 D.G.A. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov, petiționara T.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții G.M., D.S.E., P.C., I.V. și M.L., apreciind că aceștia, prin manopere dolosive, folosindu-se de acte contrafăcute i-ar fi încălcat dreptul de proprietate, ceea ce a condus la evacuarea sa din imobil.
Plângerea a fost înaintată, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind înregistrată sub nr. 170/P/2008, la data de 29 mai 2008.
La data de 2 iunie 2008 petiționara T.V. a depus la parchet o completare a plângerii penale formulate, prin care a solicitat, în mod expres, efectuarea de cercetări față de toate persoanele reclamate, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., solicitând, totodată, cercetarea penală și a numitului Iacob Virgil sub aspectul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 288, art. 289 și art. 290 C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov constatând că, aspectele din plângere care au vizat-o pe numita M.L. nu s-au confirmat, că faptele invocate în privința numiților D.S.E., P.C., I.V., G.M. și I.V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. și că, în ceea ce privesc faptele invocate în privința notarului public G.M., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale (pentru legalizarea din data de 11 octombrie 2000 a contractului de vânzare-cumpărare), prin rezoluția cu nr. 170/P/2008 din 22 septembrie 2008 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), d și g C. proc. pen.:
1. Neînceperea urmăririi penale față de numiții D.S.E., P.C., I.V. și M.L. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.
2. Neînceperea urmăririi penale față de G.M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.
3. Neînceperea urmăririi penale față de I.V. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen.
Împotriva acestei rezoluții petiționara T.V. a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin Ordonanța cu nr. 869/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008.
Nemulțumită de soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă în cauză de către parchet, petiționara T.V. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 2781 C. proc. pen., instanței de judecată, competentă să judece cauza în primă instanță, respectiv Curții de Apel Brașov care a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs.
În cuprinsul plângerii adresate instanței de judecată, petiționara T.V. a solicitat desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de numiții M.L., registrator de carte funciară, D.S.E., executor judecătoresc, G.M., notar public și față de agentul principal P.C. și agentul șef I.V., cei din urmă fiind lucrători de poliție în cadrul Poliției municipiului Brașov, secția 1.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză Înalta Curte constată următoarele:
La data de 10 iunie 2008, petiționara T.V. a fost audiată de procuror în vederea precizării plângerilor penale formulate anterior. Cu această ocazie, petiționara a solicitat cercetarea făptuitorilor, după cum urmează:
- D.S.E.(executor judecătoresc) – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constând în modalitatea defectuoasă în care a instrumentat Dosarul execuțional nr. 128/2003, finalizat cu întocmirea procesului-verbal de evacuare din data de 05 decembrie 2003;
- P.C. și I.V.(lucrători de poliție) – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constând în exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu ocazia întocmirii procesului-verbal de evacuare din data de 05 decembrie 2003;
- G.M.(notar public) - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prev. de art. 246 și art. 289 C. pen., constând în aceea că, în calitate de notar public, și-a exercitat, în mod necorespunzător, atribuțiile de serviciu și a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului, cu ocazia legalizării contractului de vânzare-cumpărare din anul 1950 și, respectiv, a autentificării declarației nr. 531 din 28 martie 2005 a numitului I.V.;
- M.L.(registrator de carte funciară) - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constând în modalitatea defectuoasă în care a efectuat înscrieri în cartea funciară a imobilului;
- I.V.– sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288, art. 289 și art. 290 C. pen., constând în modalitatea frauduloasă în care a obținut legalizarea contractului nr. 14/1950 și, respectiv, autentificarea declarației nr. 531/2005 de către notarul public G.M.
Petiționara T.V. a avut calitatea de chiriaș al apartamentului, în baza contractului de închiriere nr. 100 din 01 septembrie 1994, încheiat cu SC R. SA Brașov. Această locuință făcea parte dintr-un imobil compus din 2 corpuri de clădire, cu un număr total de 10 apartamente înscrise în C.F. Brașov. Imobilul aparținuse numitei M.G. și, ulterior, fusese naționalizat de către Statul Român. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14 din 16 ianuarie 1950, numita M.G. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului - situat în clădirea din curte, la etajul al doilea, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 antreu, 1 cămară, WC, 1 boxă în pivniță, - numitului I.V. În cuprinsul respectivului contract a fost menționat, ca număr al apartamentului, numărul 9 – text dactilografiat -, iar ulterior modificat olograf în numărul 5. Modalitatea în care a fost efectuată această modificare a format obiectul altor plângeri penale formulate de petiționara T.V., soluționate prin adoptarea unor soluții de neînceperea urmăririi penale (Dosarul nr. 1312/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și Dosarul nr. 3981/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov).
Prin încheierea nr. 516 din 18 martie 1950 a Judecătoriei Populare Mixtă Brașov – Secția CF, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, cu titlu de cumpărare, în favoarea numitului Iacob Virgil. În urma acțiunii în revendicare formulate de către I.V., prin decizia irevocabilă nr. 1623 din 17 octombrie 2000 a Curții de Apel Brașov s-a constatat că, imobilul situat în Brașov, înscris în CF 25680 Brașov, nr. top 6230/5 nu a trecut în proprietatea statului, fiind admisă astfel acțiunea formulată de către reclamant.
În timp ce pe rolul instanțelor de judecată se afla acțiunea în revendicare formulată de către I.V., respectiv la data de 25 noiembrie 1996, petiționara T.V. a încheiat cu SC R. SA Brașov contractul de vânzare-cumpărare cu nr. xxxxx, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Brașov, în condițiile în care, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la data de 17 iulie 1996, T.V. a fost notificată de către reclamantul I.V. cu privire la existența pe rolul Tribunalului Brașov a Dosarului nr. 1861/1996, aducându-i-se totodată la cunoștință faptul că nu poate cumpăra apartamentul.
În ciuda acestei notificări, petiționara a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul respectiv, deși acesta era încă în litigiu, intabulându-și dreptul de proprietate în Cartea Funciară 25680, nr. top 6230/5.
În aceste împrejurări, s-a creat o situație litigioasă, în sensul că, referitor la același imobil, cu aceeași descriere și cu același nr. topografic existau 2 titluri de proprietate, unul în favoarea numitului Iacob Virgil și altul în favoarea petiționarei T.V.
În aceste condiții, numitul I.V. a formulat o cerere de chemare în judecată, adresată Judecătoriei Brașov, în contradictoriu cu pârâții SC R. SA Brașov și T.V., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 20923 din 25 noiembrie 1996, precum și evacuarea numitei T.V. din locuința înscrisă în CF nr. 25680 Brașov, nr. top 6230/5.
Prin sentința civilă nr. 5789 din 11 mai 2001 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1091/R/2002 a Curții de Apel Brașov s-a decis că, încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre SC R. SA Brașov și petiționara T.V. s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, fiind constatată nulitatea absolută, cu fraudă la lege, a acestui act juridic.
În consecință, în urma admiterii acțiunii formulate de către I.V., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub numărul 20923 din 25 noiembrie 1996, între RIAL Brașov ca vânzătoare și T.V. ca și cumpărătoare, privind imobilul cu destinație de locuință situat în Brașov.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus evacuarea numitei T.V. din spațiul de locuit sus-menționat, precum și intabularea în CF nr. 25680 Brașov a dreptului de proprietate al reclamantului I.V.
Totodată, cu ocazia judecării acestei cauze civile, instanțele de judecată au stabilit că apartamentul pentru care T.V. își intabulase dreptul de proprietate în cartea funciară, era unul și același cu apartamentul pentru care se purtase procesul de revendicare formulat de reclamantul Iacob Virgil.
În vederea executării acestei hotărâri judecătorești s-a format Dosarul execuțional nr. 128/2003 al S.C.P.E.J. D. & K. din Brașov, hotărârea constituind titlu executoriu în baza căruia au acționat executorul judecătoresc D.S.E. și agenții de poliție P.C. și I.V.
Astfel, la data de 05 decembrie 2003, executorul judecătoresc D.S.E. s-a deplasat la imobilul ocupat de petiționara T.V. și a procedat la evacuarea acesteia, în baza titlului executor, constatând că în cauză nu existau impedimente legale privind executarea silită. Cu aceeași ocazie, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de evacuare, în care a consemnat cele constatate, inclusiv poziția numitei T.V. în sensul că, evacuarea s-a realizat din apartamentul cu nr. X și nu din cel cu numărul XX, așa cum se menționa în hotărârea judecătorească. La realizarea evacuării au fost prezenți și numiții P.C. și I.V. care, în calitate de agenți de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov, se deplasaseră la fața locului doar în scopul de a asigura ordinea și liniștea publică și de a interveni numai în situațiile în care ar fi existat un conflict între părți.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2181 din 11 decembrie 2003 de Biroul Notarului Public G.M., numitul I.V. a transmis dreptul de nudă proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 25680 nr. top 6230/5, numiților I.V.N. și I.A , reținând în favoarea sa dreptul de uzufruct viager asupra aceluiași imobil.
În cartea funciară a respectivului imobil s-au efectuat de către funcționarii din cadrul Biroului de Carte Funciară Brașov, mențiunile referitoare la modificările intervenite privind dreptul de proprietate (hotărâri judecătorești, încheierea actelor translative de proprietate). În aceste împrejurări, numita M.L., în calitate de asistent registrator, a efectuat mențiunile de pe foaia de proprietate B. 13, B. 14 din C.F. 25680 Brașov.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că M.L. a efectuat mențiunile, respectând conținutul documentațiilor depuse, îndeplinindu-și, în mod corect, sarcinile de serviciu.
Referitor la aspectele invocate de petiționara T.V. împotriva notarului public G.M., Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea din data de 11 octombrie 2000, înregistrată sub nr. 4944-4945 în evidența Biroului Notarului Public G.M., s-a solicitat legalizarea, în două exemplare, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14/1950 de către Biroul Notarului Public N.B. Notarul public G.M. a dat curs acelei solicitări și a legalizat în 2 exemplare respectivul înscris, exact în forma în care fusese prezentat de către solicitant.
Legalizările reprezentau copiile fidele ale înscrisului original, care cuprindea și acea modificare a numărului apartamentului, din nr. 9 (dactilografiat) în nr. 5 (scris olograf).
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. de către notarul public G.M., Înalta Curte constată că, în raport de data legalizării – 11 octombrie 2000 și, respectiv, de limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a mai rezultat că, la data de 28 martie 2005, numitul Iacob Virgil a solicitat notarului public G.M. să autentifice o declarație, prin care susținea că renunță la dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înscris în C.F. Brașov, și solicită radierea acestui drept din cartea funciară. notarul public G.M. a autentificat respectiva declarație, sub nr. 531 din 28 martie 2005.
În aceste împrejurări se constată că susținerile petiționarei în sensul că, notarul public a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu se confirmă, deoarece conținutul respectivei declarații corespundea realității, numitul Iacob Virgil având calitatea de beneficiar al dreptului de uzufruct viager instituit anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx din 11 decembrie 2003 la Biroul Notarului Public G.M.
Ca atare, în raport cu aspectele menționate anterior, nu se confirmă săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către numitul I.V., în raport cu care – în prezent – operează și o cauză de împiedicare a punerii în mișcare sau de exercitare a acțiunii penale, respectiv decesul făptuitorului.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de persoanele menționate anterior este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționara le-a indicat în plângerea sa.
Cercetările efectuate au evidențiat totodată că petiționara T.V. a formulat și alte plângeri penale, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de modalitatea în care numitul I.V. și-a intabulat dreptul de proprietate, folosind contractul de vânzare-cumpărare, precum și față de modul în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu executorul judecătoresc și cei 2 agenți de poliție, cu ocazia punerii în executare silită a titlului executoriu. În acest sens, au fost formate Dosarele penale nr. 301/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nr. 40/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, nr. 455/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nr. 3981/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și nr. 1312/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, finalizate prin soluții de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele cercetate.
Întrucât din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea persoanelor cercetate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.V. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.V. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.