Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 210/P/2007 din 20 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A.I., G.B.N., R.O., M.L., O.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., cu referire la art. 24 – art. 26 din Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 422/2001; I.D.N., C.R.C., G.I., C.D., B.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.; I.A., N.V.Șt., M.M., U.M.R., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 – art. 249 C. pen.
În esență, în motivarea rezoluției s-a reținut că, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, nu se poate reține în sarcina persoanelor cercetate infracțiunile reclamate, întrucât nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale acestora.
Împotriva acestei rezoluții, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere la procurorul șef de secție, petenta A.R.C.
Prin rezoluția 11531/4537/2007 din 24 septembrie 2007, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 217/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, reținându-se, în esență, că soluția de neurmărire penală este legală și temeinică, neexistând motive care să impună infirmarea acesteia și reluarea cercetărilor.
Împotriva acestor rezoluții, în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petenta A.R.C. București, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:
La data de 28 septembrie 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost înregistrată plângerea penală formulată de reprezentantul A.R.C. București împotriva numiților A.I.C., Primarul Sectorului 1 București, B.N.G., secretar al Primăriei Sectorului 1 București, O.R., arhitect șef, L.M., șef serviciu, și A.O., inginer în cadrul aceleiași instituții, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen.
S-a susținut că, la data de 24 februarie 2006, Primăria Sectorului 1 a eliberat, sub semnătura persoanelor sus-menționate, autorizația de construcție nr. 179/18/B/43074, în vederea edificării unei construcții în București, str. General Bethelot (proiect intitulat C.P.), deși solicitantul SC M.B.D. SRL nu îndeplinise condițiile impuse prin certificatul de urbanism nr. 1973/83/2005, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Se susține, astfel, că SC M.B.D. SRL nu obținuse acordul notarial al A.R.C. privind executarea lucrărilor de construcție și nu îndeplinise nici cerința referitoare la efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiect gradul de afectare a construcțiilor învecinate, una dintre acestea fiind Catedrala Sf. Iosif.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sub nr. 12434/P/2006.
La data de 10 octombrie 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost înregistrată plângerea formulată de A.R.C. București, prin reprezentant M.C.D., împotriva numiților D.N.I., R.C.C., precum și a „membrilor Comisiei constituite în vederea controlului calității lucrărilor ce se desfășoară la șantierul din str. General Berthelot, București” pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 și 46 C. pen.
În cuprinsul plângerii s-a precizat că, la data de 21 august 2006, prin adresa nr. 876/2006, a fost sesizat I.S.C. al Municipiului București cu privire la faptul că pe șantierul aflat în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif, SC M.B.D. SRL desfășoară lucrări de construcție fără respectarea dispozițiilor legale, deoarece s-a procedat la amplasarea a două macarale, fără acordul persoanei vătămate, iar una dintre acestea are un braț situat deasupra catedralei.
În urma verificării aspectelor sesizate de A.R.C. București, membrii comisiei special constituită în cadrul I.S.C. al Municipiului București au luat măsura organizării lucrărilor de șantier prin repoziționarea în incinta acestuia a celor două macarale și prin limitarea cursei în sarcină a cărucioarelor pentru a nu se trece cu greutăți în cârlig peste clădirile din imediata vecinătate.
Ulterior, la data de 14 septembrie 2006, a fost eliberată o nouă autorizație de construcție, cu nr. 1398/28/L/28603/2006.
Persoana vătămată susține că, în perioada 21 - 25 august 2006 și până la data de 14 septembrie 2006, lucrările pe șantierul respectiv s-au desfășurat în mod nelegal, fără ca reprezentanții I.S.C. al Municipiului București să dispună suspendarea activității.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sub nr. 12849/P/2006.
La data de 10 octombrie 2006, reprezentantul A.R.C. București a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în vederea efectuării de cercetări față de numitul R.C.C. și inspectorii care au semnat procesele verbale nr. 1216/2006 și nr. 1217/2006 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289 și 291 C. pen.
Persoana vătămată a precizat în plângerea formulată că, la data de 15 martie 2006, a solicitat I.S.C. al Municipiului București verificarea legalității emiterii autorizației de construcție nr. 179/18/B/43074/2006 de către Primăria Sectorului 1 București.
Răspunsul primit de persoana vătămată a fost formulat, în sensul că documentația pentru obținerea autorizației de construcție conține toate avizele, acordurile și studiile de specialitate solicitate prin certificatul de urbanism nr. 1973/88/B/5701/2005, aspect necorespunzător adevărului.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sub nr. l2850/P/2006.
La data de 08 noiembrie 2006, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizat de reprezentantul A.R.C. București cu privire la aspectele sesizate prin plângerile anterioare, solicitându-se, totodată, și cercetarea numiților A.I., Ministrul Culturii și Cultelor, V.Șt.N., secretar de stat, M.M., Prefectul Municipiului București, M.R.U., Ministrul de Externe, în legătură cu lipsa de reacție sau poziția adoptată de aceste persoane în legătură cu lucrările efectuate în vecinătatea Catedralei Sf. Iosif.
Dosarele nr. l2849/P/2006 și nr. l2850/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 au fost conexate la dosarul nr. 12434/P/2006 al aceluiași parchet, cauza fiind preluată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 65/C3/2007, din 07 februarie 2007, a Procurorului General.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 210/P/2007 la Secția de urmărire penală și criminalistică și conexat cu dosarul nr. 1270/P/2006, ce a avut ca obiect plângerea sus-menționată.
În temeiul dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 210/P/2007, din 20 iulie 2007, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.A.I., B.N.G., O.R., L.M., A.O., D.N.I., R.C.C., I.S., D.C., O.B., A.I., V.Șt.N., M.M. și M.R.U.
În motivarea rezoluției s-a reținut că, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, nu se pot reține în sarcina persoanelor cercetate infracțiunile prevăzută de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 323 C. pen., întrucât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale acestora.
Soluția a fost contestată de reprezentantul A.R.C. București conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.
În urma examinării actelor premergătoare începerii urmării penale, s-a apreciat de procurorul șef că soluția de neurmărire penală adoptată în cauză este legală și temeinică, neexistând motive care să impună infirmarea acesteia și reluarea cercetărilor.
Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta a criticat cele două rezoluții pentru nelegalitate și netemeinicie cele două rezoluții.
În esență, petenta susține că intimații, semnatari ai autorizației de construcție a imobilului C.P., prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 422/2001 și Legii nr. 50/1991, au comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., emițând în mod nelegal autorizația în absența actului notarial al proprietarului limitrof și a expertizei tehnice privind neafectarea imobilelor construcții în caz de seism.
De asemenea, petenta susține că cercetările în cauză s-au derulat superficial, iar în pofida probelor, s-a constatat că membrii comisiei de control al calității lucrărilor de construcție și semnatarii proceselor-verbale nr. 1216/2006 și 1217/2006 nu au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen., în condițiile în care, în acele acte s-au făcut constatări fără suport real.
S-a mai arătat că organul de urmărire penală nu a sancționat posibilitatea manifestată de către autoritățile competente în ceea ce privește construcția în curs de edificare în imediata apropiere de C.R.C., prejudiciind grav petenta prin încălcarea dispozițiilor legale.
Se mai susține că în cauză nu au fost audiați toți intimații, organul de urmărire penală nu s-a pronunțat asupra unor aspecte esențiale din plângere și nu a înlăturat contradicțiile existente între declarațiile intimaților audiați.
Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimați este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici o împrejurare care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petenta le-a indicat în plângerea sa.
Pentru a se putea începere urmărirea penală sunt necesare două condiții.
Prima condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la art. b1. Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmării penale.
Ori în cauză, constatându-se pe baza actelor premergătoare efectuate care au fost pe larg analizate în rezoluția atacată (motiv pentru care nu au fost preluate în prezenta sentință) că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petentă, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se incidența art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit faptul că, în imediata vecinătate a Catedralei Sf. Iosif și P.M.R.C., a început la data de 09 martie 2006, construirea unui imobil cu funcțiunea mixtă: birouri-comerț, regimul de înălțime 4 A + P + 18 E + etaj tehnic în limita parametrilor urbanistici POT = 45,5 % și CUT = 8,1.
S-a constatat din cercetările efectuate că, edificiile Catedrala Sf. Iosif și palatul M.R.C. sunt monumente istorice de arhitectură, fiind construite între anii 1875 - 1880, catedrala și în 1925, palatul, regăsindu-se pe lista monumentelor istorice de arhitectură; la pozițiile 402 B-II-m-A-18132 și respectiv, 404 B-II-m-B-18134, conform Ordinului nr. 2682/2003, privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și evidență a monumentelor istorice a Fișei minimale M.C.C. (M. Of. nr. 448/24.06.2003).
La data de 6 februarie 2006, M.C.C. – D.C.C.P.C.N. a Municipiului București a emis la solicitarea SC M.B.D. SRL, avizul favorabil a unui imobil cu funcțiunea mixtă: birouri-comerț, regimul de înălțime 4 A + P + 18 E + etaj tehnic în limita parametrilor urbanistici POT = 45,5 % și CUT = 8,1.
În urma depunerii plângerii, s-a procedat la audierea funcționarilor publici din cadrul Primăriei Sectorului 1 București, implicați în activitatea de eliberare a autorizației de construcție, contestată de petentă.
De asemenea, în condițiile în care reprezentanții A.R.C. București au refuzat accesul în incinta catedralei în vederea efectuării expertizei tehnice, existând chiar un litigiu în acest sens, s-a procedat la realizarea unui studiu intitulat „Expertiză tehnică - Studiu privind impactul construirii clădirii de birouri C.P.B. în str. General Berthelot asupra rezistenței și stabilității construcțiilor învecinate”.
Studiul a avut drept obiectiv evidențierea influenței probabile a realizării și a exploatării clădirii proiectate asupra construcțiilor din vecinătate, concluzionându-se că:
- soluția de fundare a construcției noi, corelată cu procedeul de realizare a evoluției și infrastructurii asigură o perturbare minimă a stării de eforturi și de deformații în terenul adiacent lucrării;
- tasările antecalculate ale construcțiilor învecinate de află sub limitele admise în normele tehnice în vigoare și în recomandările literaturii de specialitate;
- prin proiect s-au prevăzut măsuri suplimentare de protecție pe laturile spre construcțiile sensibile și posibilitatea intervenției prompte (prin injecții în terenul adiacent) în cazul apariției unor situații neprevăzute;
- execuția subsolului etanș al noii clădiri va modifica foarte puțin regimul hidrodinamic din zonă.
În legătură cu amplasarea celor două macarale fixe în zona de construcție, se reține că, în urma sesizărilor adresate instituțiilor de specialitate de către A.R.C. București, intimata D.N.I., inspector general al I.S.C., a dispus examinarea aspectelor sesizate și luarea măsurilor corespunzătoare.
Verificările efectuate pe teren de inspectorii desemnați au fost finalizate prin luarea de măsuri în vederea repartizării macaralelor în incinta șantierului și limitării cursei în sarcină a cărucioarelor pentru a nu se trece cu greutăți în cârlig peste clădirile din imediata vecinătate.
Intimații S.I., D.C. și O.B., ingineri în cadrul I.C.M.B., au procedat la întocmirea proceselor-verbale nr. 1216/2006 și, respectiv, nr. 217/2006, care conțin constatările acestora în urma controlului efectuat, fără a fi relevate abateri care, să impună oprirea lucrărilor.
Intimații M.M., A.I. și V.Șt.N. nu au dispus măsuri pentru oprirea lucrărilor respective, având în vedere existența unor litigii deduse judecății instanței competente.
Din aceleași considerente, M.R.U., prin intermediul notei adresate primului ministru, a recomandat a se evita adoptarea unei poziții în problema sistării lucrărilor la obiectivul C.P., singura în măsură a aprecia cu privire la legalitatea autorizației de construcție, fiind instanța de judecată.
De altfel, se constată că pe rolul instanțelor de contencios administrativ s-au aflat procese având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 179/18/B/43074 emisă de Primăria sectorului 1 București.
Se constată astfel că, prin încheierea de ședință din 10 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 10747/63/2007, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei A.R.C. București și a dispus suspendarea autorizației de construire nr. 179/18/B/43074 emisă de Primăria sectorului 1 București, precum și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei.
De asemenea, se constată că nici cauza având ca obiect obligarea Ministerului Culturii și Cultelor să emită un act administrativ prin care să dispună întreruperea lucrărilor de construcție care se execută la imobilul din str. Gral Berthelot, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, acțiune introdusă de petentă, nu a fost soluționată irevocabil până în prezent.
În raport de existența proceselor pe rolul instanțelor de contencios-administrativ în care nu s-au pronunțat hotărâri irevocabile până în prezent, Înalta Curte apreciază că petenta încearcă să obțină o rezolvare a stării conflictuale pe această cale, încercând obținerea unei eventuale hotărâri penale de condamnare definitivă, care să aibă autoritate de lucru judecat în fața instanțelor civile.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale.
Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:
- completează informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;
- verifică informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei;
- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
În cauză, se constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale.
Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi și limitate de către organul de urmărire penală.
În cauză împrejurarea că în această fază premergătoare nu au fost audiați toți intimații, nu constituie o încălcare a vreunei dispoziții legale.
Din interpretarea textelor legale citate rezultă că actele premergătoare sunt limitate cantitativ și calitativ la îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu rezultă existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, corect s-a dispus soluția de neurmărire penală.
În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea petentei formulată împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
De altfel, chiar și în ipoteza în care instanțele civile ar constata că autorizația de construire și celelalte acte administrative emise de intimați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi nule, nu ar atrage automat și răspunderea penală a acestora, dacă nu se constată și o încălcare a legii penale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara A.R.C. București împotriva rezoluției din 20 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 210/P/2007, pe care o menține.
Obligă petiționara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2008.