Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 31/ P din 7 martie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act de consimțământul persoanei solicitate la predare și a dispus predarea persoanei solicitate R.M., fără antecedente penale, necăsătorit, fără copii, sub rezerva regulii specialității predării.
În baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 29 zile cu începere de la 07 martie 2009 până la 04 aprilie 2009 inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 7 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a sesizat Curtea de Apel Constanța cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 76037/ROUEN-France, emis la data de 27 ianuarie 2009 de către Tribunalul de Înaltă Instanță din Rouen Franța, privind persoana solicitată R.M.
S-a reținut că. la data de 30 iulie 2008, numita I.G. a depus plângere la autoritățile franceze, privind săvârșirea de către persoana solicitată a infracțiunii de proxenetism, acesta propunându-i părții vătămate să meargă la muncă în Franța, pentru un salariu de 800 euro pe lună, împrejurare în care partea vătămată a acceptat să-l însoțească.
La sosirea în Franța, partea vătămată a fost preluată de K.C. în vederea practicării prostituției.
După identificare și reținere, persoana solicitată a fost prezentată instanței, și a declarat în mod expres că este de acord să fie predat autorității judiciare franceze, fiind de acord și cu aplicarea principiului specialității.
Instanța de fond a apreciat că se impune privarea de libertate a persoanei solicitate și a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 29 zile, precum și emiterea mandatului de arestare în vederea predării.
Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie privind măsura arestării preventive dispuse față de recurent, invocându-se faptul că nu a cunoscut motivul pentru care a fost arestat și că nu recunoaște cele declarate de partea vătămată.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, revocarea măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a recurentului.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară a cărui emitere și executare sunt fundamentate pe principiul recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre ale U.E. și al obligativității executării de către statele membre ale U.E. a acestui instrument de cooperare judiciară.
În aceste context, executarea unui mandat european de arestare rămâne, în esență, o problemă de conformare a statului de executare, exceptând situațiile limită în care se poate recurge la refuzul executării mandatului.
Cum în cauză nu se poate reține existența unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare și cum persoana solicitată și-a dat consimțământul la predare, în mod justificat prima instanță a luat act de acordul acesteia, procedând apoi la luarea măsurii arestării persoanei solicitate, ca o garanție a executării hotărârii de predare.
La luarea acestei măsuri privative de libertate se urmărește numai asigurarea punerii în executare a mandatului european și nu se impun a fi îndeplinite cerințele prevăzute de legea română pentru luarea măsurii arestării preventive, astfel că nu pot fi avute în vedere criticile recurentului asupra hotărârii atacate.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată R.M. împotriva sentinței penale nr. 31/ P din 7 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.