Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2802/2005, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.K., P.A. și S.l. împotriva deciziei penale nr. 78/ P din 18 martie 2005 a Curții de Apel Constanța.
A fost obligat recurentul inculpat B.K. la plat sumei de 1.200.00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați P.A. și S.l. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța supremă, ca instanță de recurs a reținut că prin sentința penală nr. 722 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea mai multor condamnați, printre care și a inculpatului A.P., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive cu începere de la 6 noiembrie 2002 până la 13 martie 2003.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 117 C. pen., raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului A.P. de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul A.P. și distrugerea a 63 comprimate M.D.M.A. și 50 grame cannabis, rămase după efectuarea analizelor de laborator.
Au fost obligați inculpații A.P., B.K., S.l., P.A. la plata sumei de câte 4.300.000 lei, din care suma de câte 1.800.000 lei reprezentând onorariul de traducător, în total suma 7.200.000 lei a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța sentința menționată mai sus, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
După anul 1990, teritoriul României, datorită poziției sale geografice a devenit o verigă importantă a „Rutei Balcanice” de traficare a drogurilor, fiind angrenat în tranzitul stupefiantelor spre vestul Europei și în ultimii ani, o piață de desfacere, consumul de droguri luând o amploare deosebită, în special în rândul tinerilor.
La începutul lunii septembrie 2002, între inculpații B.R. și C.C. a intervenit o înțelegere cu privire la achiziționarea a 2 kg de cannabis din București și revânzarea drogurilor în Constanța în scopul obținerii în mod ilicit de profit.
Conform convenției, cannabisul urma să fie luat pe datorie de către B.R. care, după revânzare trebuia să-i achite lui C.C., în total suma de 16.000 dolari, finanțarea traficului fiind asigurată de către acesta din urmă.
În scopul arătat, în perioada amintită, aflându-se în Constanța, C.C. a purtat o convorbire telefonică în prezența lui B.R., cu o persoană căreia i s-a adresat cu apelativul de „T.”, cu care a discutat despre împrejurările concrete și persoana de legătură de la care vor fi preluate drogurile.
La scurt timp, B.R. s-a deplasat în București, unde a doua zi, după o prealabilă înțelegere, s-a revăzut la un restaurant cu specific italienesc, cu inculpatul C.C., care a venit la întâlnire în prezența martorei B.D.
Cu această ocazie, C.C. i-a înmânat suma de 2.000 euro lui B.R., care în ziua următoare i-a remis-o inculpatei T.H.
B.R. s-a întâlnit cu T.H. în zona Operei din București, situată în vecinătatea imobilului acesteia, care I-a condus pe inculpat în garajul din curtea locuinței sale, din Splaiul Independenței nr. 111, unde i-a înmânat cele 2 kg. de cannabis în schimbul sumei convenite.
Ulterior, la începutul săptămânii 28 octombrie - 03 noiembrie 2002, după o prealabilă înțelegere, B.R. s-a întâlnit cu A.P. la Restaurantul B. din Constanța, cei doi fiind amici. Cu această ocazie, căpitanul grec și-a exprimat dorința de a cumpăra un număr de 300 pastile ecstasy și cantitatea de 100 grame cannabis.
De la restaurant s-au deplasat cu un taxi, până la locuința inculpatului B.R., de pe B-dul Tomis, acesta din urmă urcând în imobil de unde a revenit, având asupra sa cannabisul care făcea obiectul tranzacției.
În continuare, cei doi s-au deplasat cu taxiul la locuința inculpatului A.P., situată în Constanța pe str. Primăverii. În apartament, B.R. i-a înmânat cannabisul cetățeanului grec de la care a primit pe loc, suma de 200 dolari S.U.A., cu plată parțială. B.R. a luat legătura telefonic cu inculpatul C.C., întâlnindu-se în Barul L.M. din Constanța, ocazie cu care acesta din urmă a fost de acord cu propunerea de a face rost de ecstasy, condiționând însă achiziționarea unui număr minim de 1000 pastile.
Ulterior, după discuții purtate telefonic, în ziua de 31 octombrie 2001, B.R. s-a deplasat la locuința inculpatului A.P., ocazie cu care a mai primit de la cetățeanul grec suma de 150 dolari S.U.A. în contul cannabisului vândut, cei doi negociind prețul de 1500 dolari S.U.A. pentru cele 300 pastile ecstasy și înțelegându-se cu privire la eventuala deplasare în București.
În ziua următoare, în apartamentul din strada Primăverii, A.P. i-a înmânat suma de 1200 dolari S.U.A. lui B.R., care s-a deplasat la Barul L.M., dându-i valuta inculpatului C.C.
Cu aceeași ocazie, C.C. a purtat o nouă convorbire telefonică cu numitul „T.” stabilind locul de întâlnire și omul de legătură, în persoana inculpatei T.H.
La scurt timp, tot în ziua de 1 noiembrie 2002, B.R. și A.P. au plecat la București, transportul efectuându-se cu autoturismul numitului „A.”, cunoștință a cetățeanului grec, care nu știa despre scopul deplasării celorlalți.
După sosirea în București, cei trei au intrat în Restaurantul Opera, iar în jurul orei 17,00, B.R. s-a deplasat la intersecția străzilor dr. Staicovici și Splaiul Independenței, unde s-a întâlnit cu T.H., intrând în autoturismul cu care inculpata a venit la locul de întâlnire.
Cu această ocazie, T.H. l-a încunoștințat că a făcut rost de ecstasy, de tipul celor inscripționate cu simbolurile „Elefant” și „Armâni”.
În continuare, cei doi s-au deplasat la un supermarket din Cartierul Cotroceni, de unde B.R. a cumpărat o pungă de cadouri și o cutie cu bomboane HEIDI și, ulterior, în zona Eroilor, inculpatul a cumpărat un buchet de flori. Aceste cumpărături au fost făcute de către inculpat, pentru a se motiva în fața numitului „A.”, căruia i-a precizat că le va duce la o onomastică a unei prietene din Constanța.
Din zona eroilor, cei doi s-au deplasat până în parcarea Restaurantului O., unde s-au despărțit, B.R. luând drogurile asupra lui.
Inculpatul a revenit în restaurant și după ce a luat masa, s-a întors împreună cu A.P. și numitul „A.” în Constanța.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că locuința unde, în cuprinsul denunțului A.P. și-a declarat reședința, a fost închiriată de către inculpatul P.A., care a și locuit în ea, în fapt.
Întrebat cu privire la contractul de închiriere al apartamentului din str. Primăverii, A.P. a recunoscut că a semnat acest contract, dar a motivat că, de fapt, el ar fi închiriat locuința pentru un prieten de-al său, l.B., arătând că acesta ar fi și proprietarul drogurilor descoperite în imobilul sus-menționat.
De asemenea, cu prilejul confruntării dintre P.A. și A.P. din 5 decembrie 2002, acesta din urmă a menționat că a închiriat apartamentul pentru l.B., un prieten de-al lui, student la medicină, care s-a transferat de la universitatea OVIDIUS Constanța, în alt oraș, pe care nu îl cunoaște, în cursul anului 2001.
Astfel, din probele testimoniale administrate în cauză, a rezultat că, în perioada 3 - 6 noiembrie 2002, B.K. și S.l. au pus la dispoziția celorlalți trei inculpați, cetățeni greci, în locuințele din Aleea Mimozelor și Aleea Daliei, o parte din drogurile pe care ei și le-au procurat anterior din Grecia (cannabisul) și București (heroina), elemente de fapt ce au rezultat din declarațiile acestora din data de 5 decembrie 2002.
Situația de fapt redată și reținută de prima instanță a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale încheiat de către organele de poliție la datele de 24 octombrie 2002, 2 noiembrie 2002 și 4 noiembrie 2002; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; raportul de constatare a infracțiunii flagrante; raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 116081/2 din 6 noiembrie 2002 privind pe P.D.; procesul-verbal de cântărire din 6 noiembrie 2002, proces-verbal de percheziție domiciliară din 5 noiembrie 2002 privind pe B.R.; raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 116081/1 din 6 noiembrie 2002 privind pe B.R.; procesul-verbal de cântărire și dovada de predare; procesul-verbal de percheziție domiciliară din 6 noiembrie 2002 privind pe A.P. și planșa foto; raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 116044/1 din 7 noiembrie 2002 privind pe A.P., procesul-verbal de cântărire și dovada de predare; contractul de închiriere fără număr dintre M.V. și A.P.; procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a lui A.P. de către B.R. din 8 noiembrie 2002 și planșa foto; proces-verbal de ridicare de obiecte de la apartamentul din str. Primăverii din 11 noiembrie 2002 și planșa foto; declarația martorului M.V.; procesele-verbale de percheziție domiciliară și planșele foto din 6 noiembrie 2002 de la apartamentele din Al. Mimozelor și Al. Daliei; procesul-verbal de percheziție domiciliară din 7 noiembrie 2002 privind pe T.H., procesul-verbal de confruntare a inculpaților B.R. și T.H. din 8 noiembrie 2002; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 116144/3 și 116144/2, ambele din 7 noiembrie 2002, privind substanțele descoperite în apartamentele din Al. Mimozelor și Al. Daliei; procesele-verbale de cântărire a drogurilor din 7 noiembrie 2002; contractele de închiriere nr. 134106 și 134108 din 6 noiembrie 2001; buletinele de analize medicale cu nr. 1756, 1758, 1754, 2827, 2776; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 116363 din 19 noiembrie 2002 privind bolul din sticlă și punga din material plastic pe care s-au evidențiat urme de droguri, toate coroborate cu declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor M.V., B.D. și I.N.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații B.R., T.H., B.K., C.C., P.A., P.D., T.C.M., S.l., A.P.
Critica formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în ceea ce-l privește pe inculpatul A.P. a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Inculpatul A.P. a solicitat, prin apărătorul ales, schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, întrucât drogurile le avea pentru consum propriu și nu pentru trafic și față de împrejurarea că a intrat în vigoare Legea nr. 522/2004, pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 2 ani închisoare.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 78/ P din 18 martie 2005, în baza art. 38 C. proc. pen., a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații B.R., T.H.,. C.C. și P.D., întrucât dosarul a suferit mai multe amânări în vederea realizării procedurii de citare cu cetățenii apelanți din Grecia. În speță, s-a fixat termen la 1 aprilie 2005, întrucât se impunea de altfel, reaudierea apelanților inculpați, precum și a martorilor pentru a se stabili situația de fapt, încadrarea juridică, precum și participarea acestora la săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu.
Prin aceeași decizie, instanța de control judiciar a mai dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații A.P., P.A., T.C.M., S.l. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța numai cu privire la acești inculpați.
Totodată, Curtea de Apel Constanța a admis în parte, apelurile declarate de inculpatul B.K. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința atacată numai cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara, în sensul că „dispune revocarea acesteia” și s-a comunicat această măsură organelor de poliție de frontieră.
A menținut celelalte dispoziții.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați A.P. și T.C.M., la plata a câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpații P.A., S.l. la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, a fost obligat inculpatul B.K. la plata sumei de 1.000.000 lei onorariu pentru translatorul autorizat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților apelanți, apreciind că s-a realizat o justă individualizare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților raportat la dispozițiile art. 72 C. pen. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei (în regim de detenție pentru inculpatul P.A.) și cu suspendare condiționată a executării pedepselor aplicate pentru inculpații apelanți B.K., S.l., P.A., T.C.M. a apreciat că este legală și temeinică și nu se impune admiterea apelului parchetului cu privire la acest aspect.
De asemenea, a reținut că pe parcursul desfășurării procesului penal apelantul inculpat B.K. a avut mai multe încuviințări de a părăsi România pe termene limitate, iar la expirarea acestora inculpatul a revenit în țară și raportat și la circumstanțele sale personale, absolvent al facultății de stomatologie cu media 9,57, a apreciat că acesta este adaptabil normelor societății civile române, neprezentând gradul de pericol social cerut de art. 112 și 117 C. pen.
Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, inculpații B.K., S.l. și P.A., în termen legal au declarat recurs, solicitând prin apărătorii lor, casarea deciziei atacate, precum și a sentinței de fond, iar în rejudecare, înlăturarea dispozițiilor art. 117 C. pen. Apărătorul ales al recurentului inculpat B.K. a depus niște înscrisuri și note de concluzii la dosar, solicitând Înaltei Curți să țină seama de acestea la momentul deliberării.
Recursurile declarate de inculpați au fost considerate nefondate, pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpații cetățeni greci B.K., S.l., erau consumatori de droguri (heroină și marihuana), iar P.A. se ocupa cu traficul de droguri, toate activități deosebit de periculoase.
Astfel, la dosar urmărire penală voi. I se află procesul-verbal de percheziție domiciliară, întocmit la 6 noiembrie 2002, din care a rezultat că la locuința inculpatului P.A. (pe care o deținea în baza unui contract de închiriere) din C. și în prezența martorilor asistenți s-au găsit: un pachet de țigări Kent în care se aflau 10 comprimate de culoare alb-gălbui; 37 comprimate de culoare alb-gălbui; 21 comprimate de culoare alb-gălbui; 24 grame de fragmente de plantă de culoare verde-maroniu; o pastilă într-un șervețel de culoare albă; 29 grame fragmente de culoare verde-maroniu.
În același volum I dosar urmărire penală se află raportul de constatare tehnico-științifică din care a rezultat că „cele 71 comprimate conțin substanță activă metilendioximetamfetamină” (M.D.M.A.), iar proba 2, respectiv 56 grame de cannabis.
Conform declarației inculpatului P.A. a rezultat că numiții B.K., S.l. se ocupau cu activitatea de oferire spre vânzare de droguri (iarbă, heroină) în rândul tinerilor din Constanța.
De asemenea, la dosar urm. pen., voi. II se află declarația inculpatului B.K. din care a rezultat că locuia împreună cu inculpatul S.l. într-un apartament din Constanța, cu contract de închiriere, iar în seara zilei de 6 noiembrie 2002, primind vizita celor doi prieteni (P.A., T.C.M.) au consumat cu toții cannabis și heroină adusă de ei din Grecia.
Potrivit art. 117 C. pen., cu referire la 112 C. pen., măsura de siguranță a expulzării având caracter predominant preventiv se ia împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, atunci când există pericol de a le repeta. Ori, infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina celor trei recurenți inculpați greci, respectiv consumul de droguri, comisă pe teritoriul României, este o infracțiune cu grad ridicat de pericol.
Față de recrudescența fenomenului de consum și trafic de droguri și raportat la impactul social deosebit ce-l au asupra tinerilor aflați la vârsta studenției, Înalta Curte a considerat că cei trei inculpați, cetățeni de naționalitate greacă, prin activitățile specifice desfășurate așa cum a rezultat din ansamblul materialului probator administrat în cauză, au pus în pericol grav sănătatea și viața tinerilor, valori apărate de sistemul de drept românesc.
În consecință, pentru a preîntâmpina săvârșirea de către cei trei inculpați a altor fapte prevăzute de legea penală s-a constatat că în speță nu se impune înlăturarea dispozițiilor art. 117 C. pen., respectiv a măsurii de siguranță privind expulzarea, cu atât mai mult cu cât nu există motive serioase a se crede că cetățenii greci riscă să fie supuși la tortură în statul în care urmează să fie expulzați, țara de origine, Grecia.
Față de cele ce preced, având în vedere că, verificând decizia atacată, în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-au identificat existența altor motive care analizate din oficiu, să ducă la casare, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, astfel încât Ie-a respins ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, i-a obligat pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Contestatorul condamnat A.P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3830 din 15 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5012/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a fost înregistrată prin R.G. a acestei instanțe sub nr. 2313 la 24 ianuarie 2008 și pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 747/1/2008 la 28 ianuarie 2008.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul condamnat a invocat ca temei în drept art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că în baza sentinței penale nr. 722 din 18 decembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2296/2002 al tribunalului Constanța a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, că împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații B.R., T.H., C.C. și P.D., cale de atac ce a format obiectul dosarului nr. 116/P/2004 al Curții de Apel Constanta.
Apelul a fost soluționat prin decizia penală nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005, însă nu au intervenit schimbări în pedeapsa ce i-a fost aplicată de către instanța de fond.
Hotărârile anterior menționate au rămas definitive prin respingerea recursului formulat, recurs soluționat prin decizia nr. 3830 din 15 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5012/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În conformitate cu art. 38511 alin. (1) C. proc. pen., „Judecarea recursului se face cu citarea părților.”
Contestatorul condamnat a arătat că, în speță, citarea sa s-a înfăptuit, însă prezența în fața instanței de recurs, precum și comunicarea cu apărătorul ales a fost imposibilă datorită următoarelor motive.
În perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2006 a suferit de varicelă cu erupții puternice și de pneumonie la ambii plămâni, afecțiuni ce au necesitat aplicarea unei terapii puternice cu antibiotice, terapie ce i-a cauzat stări de tulburare și somnolență.
Datorită puternicelor tulburări pe care Ie-a acuzat pe perioada tratamentului medicamentos, așa cum a rezultat din actul medical, pe care I-a atașat, în perioada de evoluție a bolii, și apoi chiar și în perioada de convalescență nu a putut comunica cu persoanele din jur.
Neputința comunicării cu persoanele din jur a fost cauza imposibilității contactării apărătorului ales, în vederea motivării recursului, precum și a imposibilității de prezentare în fața instanței și de a anunța aceasta.
Contactând-o pe doamna avocat C.R. în ianuarie 2008 aceasta i-a comunicat că nici nu putea pune concluzii orale în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, dat fiind că este avocat definitiv doar de cinci ani de zile.
Contestatorul condamnat a mai menționat că a luat cunoștință despre soluția pronunțată în recurs la începutul lunii ianuarie 2008 când organele judiciare din Grecia l-au înștiințat, despre existența mandatului european de arestare, astfel încât a considerat prezenta contestație ca fiind introdusă în termen.
De asemenea, contestatorul condamnat a arătat că din expunerea de motive pe care a învederat-o a reieșit cu claritate condițiile cumulative prevăzute de textul de lege, art. 386 lit. b), în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a prezentei contestații în anulare, motiv pentru care în temeiul art. 392 a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei pronunțată în recurs și rejudecarea recursului.
Prezentei contestații în anulare i-au fost anexate traducerea autorizată a înscrisului în limba greacă anexat, respectiv a avizului medical, prin care „se atestă că, dl. A.P., după cum reiese din evidențele noastre s-a îmbolnăvit la data de 1/6/2005 de varicelă cu puternică erupție de piele întinsă pe tot corpul și cavitatea bucală, după a șaptea zi de la apariția erupției a prezentat pneumonie la ambii plămâni, cu filtrări dispersate de microorganisme (microbi), temperatură mare și frisoane. Prin aplicarea unei terapii puternice de antibiotice puternice, imaginea clinică și radiologică a pacientului s-a îmbunătățit parțial; deoarece după aceasta a prezentat într-un grad mediu o stare de tulburare și letargie însoțită de stare de somnolență și de vomă, simptomatologie de o formă ușoară de encefalită. Continuând terapia pacientul și-a revenit total la data de 30/6/2005. Pe parcursul bolii a fost problematică și până la imposibilă comunicarea cu mediul înconjurător. Prezentul aviz s-a eliberat pentru folosință legală, actul original în limba greacă din care rezultă datele de 1/6/2006 și respectiv 30/6/2006, precum și fotocopia deciziei nr. 3830 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5012/1/2006, prin care a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de recurenta inculpată T.H. împotriva deciziei penale nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală, casată decizia penală nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală numai privitor la greșita aplicarea a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., inculpatei T.H., dispoziții pe care Ie-a înlăturat, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.R. împotriva deciziei penale nr. 298/ P din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală, a fost obligat recurentul inculpat B.R. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), aflată la dosarul Înaltei Curți.
Înalta Curte a dispus prin adresă către Tribunalul Constanța înaintarea dosarului nr. 2296/2002 al Tribunalului Constanța la care sunt atașate toate dosarele componente, având în vedere că obiectul cauzei este contestație în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P.
În cauză nu s-a dispus citarea părților, în raport cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
La termenul de astăzi, s-a prezentat apărătorul ales al contestatorului condamnat, avocat P.I.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că a fost atașat prezentei cauzei dosarul primei instanțe în integralitate, respectiv cu toate dosarele componente.
Înalta Curte a pus în discuție precizarea obiectului cauzei, în sensul dacă prin contestația în anulare se vizează decizia penală nr. 3830 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau decizia penală nr. 3642 din 13 iunie 2005 a aceleiași instanțe.
Apărătorul contestatorului a menționat că prin contestația în anulare se vizează decizia penală nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Reprezentantul Ministerului Public a precizat că în contestația în anulare nu se poate schimba obiectul cererii, că voința contestatorului a fost aceea de a viza decizia penală nr. 3830 din 15 iunie 2006 și nu o altă hotărâre, nefiind vorba de o simplă eroare, actul medical și traducerea acestuia nu conține o neconcordanță, ci prezintă modificări, așa încât contestația în anulare este inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul a menționat că aspectele învederate de reprezentantul Ministerului Public constituie o interpretare excesivă, că neindicarea deciziei corecte este rodul unei greșeli materiale, că în cauză a avut loc o disjungere, iar obiectul contestației în anulare îl vizează decizia penală nr. 3642 din 12 iunie 2005 pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. 2802/2005.
Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P., împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în conformitate cu art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
Apărătorul contestatorului condamnat a solicitat admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2802/2005, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen., menționând că în perioada 1 iunie - 30 iunie 2005, contestatorul nu se afla în țară, astfel cum rezultă din actele medicale, în original scrise în limba greacă.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, menționând că apărătorul contestatorului se referă la o altă perioadă de timp, că traducerea actelor medicale nu corespunde cu originalul în ceea ce privește perioada, iar motivul privind imposibilitatea de prezentare a contestatorului nu se susține.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P. împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul admisibilității în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind inadmisibilă contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
De asemenea, în art. 391 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că „(1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e ), fără citarea părților. (2) Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.”
Înalta Curte, verificând contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P., în raport cu precizările formulate de părți, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., a constatat că în cauză contestația în anulare exercitată de contestatorul condamnat, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut la art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile folosirii conjuncției „și”.
Or, din analiza cauzei, respectiv a dosarului nr. 2802/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a rezultat că la data judecării recursului, respectiv 13 iunie 2005, recurentul inculpat P.A. a lipsit, deși a fost legal citat la domiciliul procesual ales în C., str. N. M., așa cum a fost indicat în declarația de recurs, procurii speciale nr. 507 dată domnișoarei avocat R.C., aflată la dosarul deja arătat, precum și dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de la 13 iunie 2005, aflată la același dosar.
Din partea introductivă a deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rezultă că pentru susținerea intereselor inculpatului P.A. s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.D., concluziile acestuia fiind consemnate în amănunt, la dosarul arătat.
Înscrisul medical depus în original, în limba greacă de către contestatorul condamnat A.P. la dosarul ce are ca obiect prezenta contestație în anulare și la care apărătorul ales al contestatorului s-a raport în mod concret, în concluziile orale, conține alte date, respectiv 1 iunie 2006 și 30 iunie 2006, decât cele care sunt evidențiate în traducerea anexată, așa încât acest act nu face dovada imposibilității de prezentare la data judecării recursului inculpatului A.P. la data de 13 iunie 2005.
În raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cumulative impuse de cazul de contestație în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv nici aceea referitoare la imposibilitatea de prezentare și nici aceea de încunoștințare despre acea împiedicare, deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus niciun înscris care să facă dovada imposibilității de prezentare și nici de încunoștințare asupra vreunei împiedicări pentru termenul de judecată a recursului de la 13 iunie 2005, actul medical original în limba greacă, atestând imposibilitatea prezentării pentru alte date decât cea a judecării recursului, respectiv de 1 iunie 2006, revenirea totală după terapie, având loc la data de 30 iunie 2006.
Înalta Curte nu poate avea în vedere datele menționate în traducerea autorizată a actului medicale și anume de 1 iunie 2005 și 30 iunie 2005, acestea fiind alte date decât cele care figurează, în actul medical original din limba greacă și însușit și de apărătorul contestatorului condamnat în concluziile orale, originalul actului, fiind singurul care face dovada atestărilor medicale și recuperării lui A.P.
Față de aceste considerente, Înalta Curte înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P. împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A.P. împotriva deciziei penale nr. 3642 din 13 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.
*