Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 949/2009

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 629 din 04 decembrie 2007 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpatului T.L. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 15 iulie 2006).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),b) C. pen.

Conform art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului T.L. sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 862 alin. (1) C. pen. și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit dispozițiilor art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul T.L. trebuie să se supună  următoarelor  măsuri  de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

S-a atras atenția inculpatului T.L. asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului T.L.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.L., durata reținerii și arestării preventive, de la 07 septembrie 2004 și până la 14 septembrie 2006.

În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 1464, 81 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 967,84 lei (RON) cu titlul de daune materiale și a sumei de 7.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A.V.

A mai fost obligat inculpatul T.L. la plata unei contribuții lunare de întreținere în cuantum de 250 lei (RON) către minorul A.D.D., cu începere de la 22 iulie 2006 și până la majoratul minorului, respectiv până la 24 ianuarie 2019.

S-au respins restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă A.V.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 400 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În vara anului 2006 inculpatul T.L., în vârstă de 18 ani, a lucrat ca zilier la martora L.D. din comuna U., județul G..

În ziua de 15 iulie 2006, la scurt timp după ce a ajuns la locul de muncă, întrucât a început să plouă, inculpatul T.L. i-a dat telefonul mobil martorei L.D., rugându-o să aibă grijă de aparat. Aceasta a fost de acord și a așezat bunul pe frigider. În după-amiaza acelei zile martora a fost vizitată de nepotul ei, victima A.I.

Acesta a consumat un pahar cu vin și a stat de vorbă cu muncitorii din comuna Grivița care lucrau și ei ca zilieri la martora L.D.

Victima A.I. locuia în comuna L. județul G., dar în ziua respectivă venise în vizită la mama sa, a cărei locuință se află în vecinătatea locuinței inculpatului.

Spre sfârșitul zilei, inculpatul și martorii au plecat acasă.

Când a ajuns la domiciliu, inculpatul a constatat că și-a uitat telefonul la martora L.D., motiv pentru care s-a întors imediat la locuința acesteia.

Aici, împreună cu martora și fiica ei, inculpatul a căutat telefonul dar nu l-a găsit și s-a reîntors la locuința sa.

În drum către casă inculpatul s-a întâlnit cu martorii I.S., A.D., P.Ș. și P.V. care se jucau în fața locuinței martorului G.I.

Inculpatul T.L. le-a spus acestora că i-a fost furat telefonul și l-a rugat pe martorul I.S. să-i apeleze numărul pentru a vedea la cine se află aparatul.

Martorul i-a răspuns că nu poate da curs solicitării sale și că în ziua respectivă a văzut pe cineva cu telefonul inculpatului, însă nu-și amintește pe cine.

Știind că după plecarea sa, victima A.I. a mai rămas la martora L.D. și că pentru a ajunge la locuința mamei sale aceasta trebuia să treacă pe strada unde se jucau martorii, inculpatul a presupus că bunul i-a fost furat de victimă.

În aceste împrejurări inculpatul T.L., urmat la mică distanță de martori, s-a îndreptat către locuința martorei A.S., mama victimei. Ajuns aici, inculpatul a chemat-o pe victimă la poartă și a întrebat-o dacă știe ceva de telefonul lui. Victima A.I. i-a dat un răspuns negativ și i-a cerut să plece. Atitudinea victimei 1-a enervat pe inculpat, după care cei doi au început să se certe și să se injurieze reciproc.

A intervenit mama victimei care a luat-o pe aceasta în curte, punând capăt, pentru moment, incidentului.

În această situație, fiind convins că victima i-a luat telefonul, inculpatul a amenințat-o pe aceasta că „îi sucește gâtul" dacă nu-i aduce bunul. Considerându-se nevinovată, victima A.I. a sărit gardul, s-a dus la inculpat și a încercat să-l lovească cu pumnul în zona feței dar acesta s-a ferit și doar 1-a atins puțin la ochi.

Imediat, inculpatul a prins-o pe victimă cu brațele și, fiind mai robust decât aceasta, a trântit-o puternic de pământ.

Urmare actului violent al inculpatului victima A.I. a căzut cu fața în jos, pe strada pietruită, lovindu-se în zona stângă a capului de o piatră. Deși victima era căzută la pământ și în stare de inconștiență, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul și, dacă nu ar fi intervenit martorele T.I. și A.S., ar fi lovit-o în continuare.

Victima A.I. și-a revenit abia după câteva minute și, cu greu a fost ridicată și dusă în casă de către martorul I. G. Între timp, inculpatul T.L., însoțit de mama sa, au plecat la domiciliu.

Deoarece starea victimei s-a agravat, aceasta a fost transportată la Spitalul Municipal Tecuci, iar de aici transferată la Spitalul de Urgență S.A.A Galați, unde, la data de 22 iulie 2006 a decedat. În cursul zilei de 15 iulie 2006, la puțin timp după conflict, inculpatul și-a recuperat telefonul de la martora L.D., susținerile inculpatului în sensul că victima i-ar fi sustras bunul dovedindu-se astfel nereale.

Din raportul de constatare medico-legală și adresa Serviciului de Medicină Legală Galați rezultă următoarele :

- moartea victimei A.I. este violentă;

- ea s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura oaselor craniului în evoluția cărora a survenit o bronhopneumonie;

- leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu sau de un corp/plan dur, posibil în condițiile stabilite de anchetă;

- leziunile pot data din 15 iulie 2006;

- moartea victimei poate data din 22.072006; între leziunile traumatice cranio - cerebrale și deces se stabilește o legătură indirectă de cauzalitate;

- sângele recoltat de la victimă în momentul internării conținea etanol în concentrație de 0.85%.

Partea civilă A.V. a solicitat obligarea inculpatului T.L. la plata sumei 4000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare pentru victima A.I, 2000 lei cheltuieli cu pomeniri ulterioare, 30.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă A.V. și 40.000 lei pentru fiul minor al victimei A.D.

De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minorul A.D. începând cu data decesului tatălui său 22 iulie 2006 și până la majoratul acestuia în cuantum de 500 lei.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului T.L. s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul a solicitat reținerea în cauză a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cerere ce nu a putut fi primită, întrucât încercarea victimei A.I. de a-l lovi pe inculpat a fost precedată de o conduita provocatoare din partea inculpatului și deci săvârșirea infracțiunii este o continuare a actelor inițiale de amenințare ale inculpatului și nicidecum provocată de comportarea victimei.

În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.L.

Procurorul a solicitat aplicarea unor pedepse mai aspre inculpatului, înlăturarea circumstanțelor atenuante și stabilirea unei modalități privative de libertate pentru pedeapsa aplicată. De asemenea a criticat sentința apelată sub aspectul legalității reclamând faptul că instanța de fond a stabilit un cuantum prea mic pentru cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul.

La rândul său inculpatul a solicitat să se constate că a acționat în stare de legitimă apărare sau, în subsidiar, să se rețină circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.

În acest sens, Curtea a constatat că inculpatul nu s-a aflat în stare de legitimă apărare, câtă vreme probele administrate în cauză dovedesc că atacul victimei, care a încercat să îl lovească pe inculpat cu pumnul atingându-l la ochi, nu a pus în pericol grav persoana inculpatului astfel cum prevede art. 44 alin. (2) C. pen.

Imediat după această agresiune minoră și mai degrabă stângace a victimei, explicabilă datorită stării avansate de ebrietate în care aceasta se afla, inculpatul a reacționat extrem de violent ridicând victima și trântind-o de pământ ocazie cu care aceasta s-a lovit la cap de pietrele de pe drum suferind leziuni care i-au provocat apoi decesul.

Ori față de această desfășurare a evenimentelor Curtea a apreciat că reacția inculpatului la agresiunea părții vătămate a fost disproporționată și nejustificată față de atingerea minimă adusă integrității sale fizice astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține că a acționat în stare de legitimă apărare.

Nici solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. nu a fost reținută.

Curtea a constatat că motivele de apel invocate de inculpat sunt neîntemeiate astfel încât calea de atac promovată de acesta va fi respinsă ca nefondată.

Cât privește apelul declarat de procuror Curtea a constatat că acesta este fondat însă numai pentru o parte din motivele invocate.

Astfel, în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, Curtea apreciază că vârsta tânără a inculpatului, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a acestuia, inclusiv cu ocazia audierii de către instanța de apel, sunt elemente ce justifică pe deplin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. chiar dacă fapta comisă este în mod evident de o gravitate ridicată.

Tot astfel Curtea apreciază că în mod justificat s-a dispus de instanța de fond suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate câtă vreme sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și se poate considera că, față de persoana condamnatului și de comportamentul său după comiterea faptei, pronunțarea unei condamnări constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Pe de altă parte însă Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este prea redusă, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., aspect sub care va admite apelul procurorului.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 143/A din 18 noiembrie 2008 a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 629 din 04 decembrie 2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 574/121/2007.

A desființat în parte sentința penală nr. 629 din 04 decembrie 2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.L.,pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c și art. 76 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.

A modificat termenul de încercare pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de la 5 ani la 6 ani.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 7 septembrie 2006 până la 14 septembrie 2006.

A majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul T.L. la judecata în fond de la 400 lei la 1000 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.L. împotriva sentinței penale mai sus menționate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul T.L.

Prin motivele de recurs inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit instanțele nu au reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Inculpatul solicită reținerea scuzei provocării, cu consecința reducerii pedepsei aplicării și schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei închisorii.

În drept, recursul formulat de inculpat a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub motivele invocate de inculpatul T.L. cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că, pe baza probelor administrate, analizate și interpretate de către prima instanță, în cauză a fost corect reținută situația de fapt (anterior redată) și care a fost încadrată corespunzător și în drept.

Astfel, fapta inculpatului care în ziua de 15 iulie 2006, pe fondul unui conflict spontan, a prins-o în brațe pe victima A.I., a trântit-o la pământ, iar aceasta în cădere, s-a lovit cu capul de o piatră, cauzându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, în sensul că lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă (moartea victimei) revine făptuitorului pe baza culpei.

În cauză, inculpatul, pe baza unei învinuiri nefondate de sustragere a telefonului său de către victimă, a urmărit să aplice „o corecție” corporală acesteia, însă ca urmare a faptului că a trântit-o la pământ, victima s-a lovit la cap, iar ca urmare a leziunilor produse a intervenit decesul, rezultat pe care nu l-a prevăzut, deși nu numai că puteam dar trebuia să-l și prevadă, având în vedere atât diferența de forță între părți (victima era mai scundă și mai în vârstă decât inculpatul, și se afla sub influența băuturilor alcoolice), cât și „topografia” locului faptei, strada fiind pietruită cu piatră de balastieră.

De asemenea, în cauză s-a stabilit că între leziunile traumatice suferite de victimă, respectiv contuzie și hemoragie meningo - cerebrală cu fractura oaselor craniului, în evoluția cărora a survenit și o bronhopneumonie, și decesul victimei există o legătură indirectă de cauzalitate, în sensul că în lipsa contuziilor cranio - cerebrale moartea victimei nu s-ar fi produs.

De altfel, inculpatul nu a contestat situația de fapt expusă și nici săvârșirea infracțiunii.

Corect s-a reținut în cauză că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la scuza provocării.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., pentru a se reține scuza provocării sunt necesare îndeplinirea mai multor condiții, respectiv : existența unei anumite activități de provocare din partea victimei, actul provocator al victimei să determine inculpatului o puternică tulburare sau emoție, sub stăpânirea acestei tulburări sau emoții inculpatul să săvârșească infracțiunea, care trebuie să se îndrepte împotriva provocatorului.

În concluzie, pentru a se putea reține scuza provocării este necesar ca starea de tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea victimei, respectiv fapta provocatoare a victimei să fie cauza infracțiunii.

Ori, în cauză se constată că infracțiunea a fost săvârșită ca o consecință a manifestării provocatoare a recurentului inculpat.

După cum a reținut și prima instanță, încercarea victimei A.I. de a-l lovi pe inculpat a fost precedată de conduita violentă a recurentului, care nu numai că a acuzat-o, nejustificat, de sustragerea telefonului, dar a și amenințat-o cu moartea.

Înalta Curte constată că, în raport de circumstanțele reale, ale săvârșirii faptei, și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, care de altfel au fost reținute drept circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că urmarea socialmente periculoasă a faptei a constituit-o decesul victimei, un rezultat ireversibil, împrejurare în raport cu care nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv a suspendării executării acesteia.

Inculpatul a beneficiat de clemența instanțelor care ținând cont de persoana inculpatului și de comportamentul său după săvârșirea faptei, au apreciat că simpla aplicare a pedepsei constituie atât un avertisment pentru inculpat, cât și o garanție că nu va mai săvârși alte fapte penale.

Însă în raport de gravitatea faptei, Înalta Curte apreciază că exercitarea unui control prin intermediul măsurilor de supraveghere dispuse față de inculpat, va avea un rol esențial în reeducarea inculpatului și numai în acest mod scopul educativ și executiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. va putea fi atins.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul T.L.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.