Deliberând asupra cauzei de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2008, conte statorul P.V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006.
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 298/1/2007.
În motivarea cererii, contestatorul a invocat faptul că pedeapsa de 14 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor este foarte aspră având în vedere faptul că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în realitate condamnatul săvârșind infracțiunea de loviri și vătămări cauzatoare de moarte, precum și faptul că instanțele de judecată nu au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legale. A mai arătat că instanțele de judecată au omis faptul că declarația inculpatului din 5 noiembrie 2005 este lovită de nulitate absolută întrucât nu i-a fost respectat dreptul la apărare, cât și faptul că prelungirea măsurii arestării preventive la termenul din 23 noiembrie 2005 s-a făcut în lipsa apărătorului, iar recursul formulat s-a judecat în lipsa recurentului inculpat, încălcându-i-se în acest fel dreptul la apărare.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
Înalta Curte, din oficiu, a dispus atașarea dosarului nr. 15072/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Asupra contestației în anulare de față:
Examinând, potrivit art. 391 alin. (l) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul P.V. împotriva deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 278 din 22 august 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 noiembrie 2005 la 13 decembrie 2007.
Recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Contestația în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare:
- când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
- când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
- când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (I1) ori art. 38516 alin. (1).
Analizând aspectele invocate de contestator, respectiv netemeinicia pedepsei aplicate, nereținerea circumstanțelor atenuante legale și prelungirea măsurii arestării preventive la termenul din 23 noiembrie 2005, în lipsa apărătorului, se reține că acestea nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., pentru care o hotărâre penală definitivă poate fi contestată. Criticile formulate de contestator sunt nemulțumiri legate de modul de soluționare a cauzei care pot fi cenzurate numai prin intermediul căilor de atac ordinare.
În plus, Înalta Curte constată că aspectele învederate în motivarea contestației în anulare au fost invocate de către contestator în fața instanțelor de judecată, care le-au analizat și s-au pronunțat cu privire la acestea.
Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.V., întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzută de art. 386 și urm. C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 6024 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2008.