Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 4 din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanței nr. 8/P/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a menținut rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că persoana vătămată A.M. s-a adresat parchetului cu plângere penală împotriva judecătorilor L.D. din cadrul Judecătoriei Balș și B.I. din cadrul Tribunalului Olt, pe care i-a acuzat că nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării cauzelor civile cu care au fost investiți și în care petiționarul avea calitatea de parte.
Totodată, persoana vătămată a formulat plângere penală și împotriva funcționarilor din cadrul Prefecturii Olt și A.N.C.P.I. Olt, Consiliului județean Olt, primăriilor Șopârlița și Pîrșcoveni, pentru modul cum au întocmit fișele premergătoare titlului de proprietate și au emis titlul de proprietate pe numele său.
Prin ordonanța nr. 8/P/2008 din 4 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii L.D. și B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Cauza a fost disjunsă, iar competența de soluționare declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la celelalte persoane reclamate, din cadrul administrației publice locale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că judecătorul L.D. a soluționat Dosarul civil nr. 3450/184/2007 al Judecătoriei Balș având ca obiect o acțiune pentru anularea titlului de proprietate formulată, printre alții, și de petentul A.M., în care, prin sentința civilă nr. 3173 din 29 noiembrie 2007 a respins acțiunea reclamanților.
Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 389/2008 a Tribunalului Olt.
Același judecător a soluționat și Dosarul civil nr. 3844/184/2006 al Judecătoriei Balș în care petentul nu a fost parte, iar hotărârea pronunțată a rămas definitivă prin nerecurare.
Judecătorul Beșliu Ion a făcut parte din completul de judecată care, prin Decizia civilă nr. 636 din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Olt, a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 401 din 9 februarie 2007 a Judecătoriei Balș și a modificat sentința atacată în sensul că a respins cererea reclamanților printre care se număra și petiționarul A.M.
Verificările efectuate nu au relevat indicii de săvârșire a vreunui abuz din partea celor doi magistrați prin care interesele legale ale petiționarilor să fi fost vătămate.
Judecătorii s-au pronunțat în cauzele cu care au fost investiți potrivit probelor existente pe care le-au evaluat și interpretat în conformitate cu dispozițiile legale în materie și potrivit propriei lor convingeri.
Plângerea petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă prin rezoluția nr. 805/II/2/2008 din 8 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Instanța de fond a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că cei doi magistrați ar fi acționat cu rea-credință pentru a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate, iar evaluarea probatoriilor – prin reținerea unora dintre probe și înlăturarea altora – reprezintă un proces de analiză și interpretare ce ține de actul deliberării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul A.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii și anularea rezoluțiilor procurorului, întrucât a făcut dovada săvârșirii faptelor penale sesizate.
Recurentul petiționar a susținut că parchetul nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra fiecărei hotărâri judecătorești criticate în parte din examinarea cărora ar fi rezultat modul în care judecătorii au încălcat dispozițiile legii fondului financiar și ale codului de procedură civilă și au eludat probele administrate.
Verificând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Instanța a verificat soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror și a constatat că în cauză nu există indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistrații judecători L.D. și B.I.; întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, existând cazul de împiedicare a exercitării acesteia prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., în mod întemeiat procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați.
Procurorul nu poate verifica și nici nu se poate pronunța asupra legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în condițiile în care nemulțumirea părții în legătură cu soluția dispusă este singurul argument al plângerii formulate, iar administrarea și interpretarea probatoriului este atributul instanței a cărei exercitare este verificată și cenzurată în căile de atac.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de petiționarul A.M. este nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.M. împotriva sentinței penale nr. 4 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.