Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 111/F din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a respins, ca nefondat, plângerea formulată de petentul M.I. și s-a menținut rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la 4 septembrie 2008, în Dosarul nr. 200/P/2008.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 200/P/2008 din 4 septembrie 2008, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Petentul a susținut prin plângere cât și cu ocazia audierii sale, că procurorul Lazăr Ioan ar fi menționat, cu rea-credință, în cuprinsul rechizitoriului întocmit în Dosarul nr. 281/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești – având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă la viol de către M.I., o caracterizare a acestuia ce nu corespunde realității.
Procurorul, în motivarea soluției cu respectarea normelor procedurale instituite prin art. 203 C. proc. pen. și-a exprimat convingerea – pe baza actelor premergătoare că nu sunt aspecte care să afecteze legalitatea soluției adoptate, că împrejurările menționate reprezintă aprecierea personală a procurorului investit cu întocmirea actului de sesizare a instanței și are la bază împrejurările concrete în care s-a realizat cercetarea penală.
În baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 821/II/2/2008 din 30 septembrie 2008, s-a respins plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției din 4 septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 200/P/2008, ca nefondată.
În condițiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței competente, reiterând nemulțumirile privind mențiunile necorespunzătoare realității cu privire la persoana sa, făcute de procurorul de caz în actul de sesizare al instanței.
Procedând la judecarea plângerii și la pronunțarea unei soluții de respingere, prima instanță a reținut că demersurile efectuate de procuror cu ocazia instrumentării cauzei penale sunt în conformitate cu legea și nu au lezat în nici un fel drepturile sau interesele legitime ale petentului M.I..
În termen legal, petentul a declarat recurs fără a-l motiva în scris; oral, recurentul a susținut că atât procurorul cât și instanța au făcut abuzuri în ceea ce-l privește, forțând martorii să declare împotriva sa; în sensul celor arătate a depus, în copie, declarațiile unor martori audiați de instanță.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de această critică și de dispozițiile art. 3856 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată față de motivele ce urmează, că recursul este nefondat.
În raport de actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect atât procurorul cât și prima instanță au constatat că în raport de modul în care a fost instrumentată cauza de magistratul reclamat, nu există nici măcar indicii că acesta a comis în această împrejurare, o infracțiune, nici chiar fapta imputată de petent, respectiv, art. 246 C. pen.
Afirmația are în vedere faptul că demersurile procurorului au fost efectuate în spiritul și limita legii substanțiale și procesuale, iar datele ce caracterizau pe inculpat puteau fi amintite de procuror, ele rezultând din actele cauzei.
Împrejurarea că petentul este nemulțumit că a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni nu poate constitui, în sensul legii, temei al răspunderii penale pentru procurorul de caz, atâta timp cât, acesta a respectat întru totul legea.
Cât privește stabilirea răspunderii penale a petentului în dosarul penal în care a fost trimis în judecată, în condițiile legii, acesta urmează a-și face apărările necesare în fața primei instanțe, sau a instanțelor de control judiciar cu ocazia exercitării căilor legale de atac.
În aceste condiții, cum susținerile petentului nu s-au confirmat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat, fiind menținută ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 111/F din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.