Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 484/ D din 05 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpați, din infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunile de omor calificat și furt calificat, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) și lit. c) C. pen., numai pentru inculpatul B.V. și art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen.
În temeiul art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa principală a închisorii de 18 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 5 ani.
În conformitate cu art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Potrivit art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I., la pedeapsa principală a închisorii de 8 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 33 – art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat în pedeapsa rezultantă cea mai grea:
- pedeapsă de executat pentru inculpatul B.V., pedeapsa principală a închisorii de 18 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 5 ani.
- pedeapsă de executat pentru inculpatul V.I. pedeapsa principală a închisorii de 8 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 3 ani.
S-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus pentru ambii inculpați perioada reținerii și a arestului preventiv de la 15 mai 2006 la zi.
În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen., s-a dispus confiscarea celor două bucăți de lemn folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii și aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și, de la fiecare inculpat, câte 100.000 lei ROL, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii.
S-a luat act că B.M., B.P., B.A., B.E. și B.I. nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile B.V. ca nefondată.
În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale și 200 lei daune materiale sub formă de prestație periodică lunară pentru partea civilă B.N., până la împlinirea vârstei de 18 ani (21 decembrie 2013) sau până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani.
În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 3274/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.V. și V.l. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și, respectiv, tâlhărie, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că, în seara zilei de 13 mai 2006, pe fondul unor neînțelegeri și a consumului de alcool, inculpații l-au lovit pe B.V., la un pod din apropierea unui imobil nelocuit ce aparținea numitei L.V., după care l-au târât în curte, continuând să-l lovească cu parii și picioarele, iar inculpatul B.V. i-a luat din buzunarul pantalonilor suma de 200.000 lei pe care a împărțit-o egal cu celălalt inculpat.
Instanța a procedat la audierea inculpaților și a părții civile prezentă și la ascultarea martorilor C.I., M.C., R.A., V.V., S.D., T.G., B.L., C.G., L.V., C.M., C.F., E.I., V.V., M.l., C.M., C.M. și C.V. De asemenea, în cauză s-au efectuat referate de evaluare pentru inculpați.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că în seara zilei de 13 mai 2006, în jurul orelor 20,00, inculpatul B.V. s-a întâlnit pe o stradă din satul Curița, comuna Cașin, cu inculpatul V.l. și i-a propus acestuia să-l bată pe B.V. Inculpatul B.V. era în relații de dușmănie cu B.V. deoarece acesta a trăit în concubinaj cu mama sa, B.L., cu care s-a certat. Cei doi inculpați au pătruns în curtea unui imobil ce aparținea numitei L.V., de unde au luat doi pari. Inculpații B.V. și V.l. l-au așteptat pe B.V. la un pod din apropierea imobilului numitei L.V. Când victima a ajuns la pod, inculpatul B.V. l-a lovit, după care, împreună cu inculpatul V.l., au târât-o în curtea imobilului numitei L.V., unde au continuat să o lovească cu parii și picioarele.
B.V. a reușit să traverseze pârâul dar a fost urmărit de inculpatul B.V. și, în momentul în care l-a ajuns, l-a lovit cu pietre și cu picioarele. Cei doi inculpați l-au târât din nou pe B.V. și l-a dus sub fanarul numitei L.V. Aici, inculpatul B.V. a sustras din buzunarul de la pantalonii lui B.V. suma de 200.000 lei ROL pe care au împărțit-o în mod egal cu inculpatul V.l.
În urma leziunilor produse B.V. a decedat. Din raportul de constatare medico-legală nr. 38/A4/2006 al C.M.L. Onești, a rezultat că moartea lui B.V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, cu multiple fracturi costale hemitorace stâng, cu șoc traumatic și hemoragie, consecutive unui politraumatism cu agresiune.
Din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6595/20006 și nr. A1/6594/2006 ale I.M.L. Mina Minovici București, a rezultat că inculpați V.l. și B.V. păstrează discernământul faptelor comise.
S-a reținut că faptele sunt probate cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală nr. 38/A4/2006 a C.M.L. Onești, rapoartele de expertiză psihiatrică nr. 6594, 6595/2006 ale L.M.L. Mina Minovici București, raportul de expertiză dactiloscopică nr. 175711/2006 al I.P.J. Bacău, declarația părții civile B.V.V., declarațiile martorilor C.G., V.V., R.A., C.N., E.l., L.V., B.l., B.L., V.C.V., C.M., C.M.C., C.F., C.M. și declarațiile inculpaților B.V. și V.l. Instanța de fond a reținut că mobilul crimei a fost răzbunarea pentru relația victimei cu mama inculpatului B.V., neprobându-se legătura subiectivă, de la mijloc la scop, dintre omor și sustragerea banilor. Hotărârea a fost spontană, după ce victima a ajuns în stare de neputință de a se apăra, ca atare nu se poate reține elementul circumstanțial agravat prevăzut de art. 176 lit. d) C. pen.
Prima instanță a apreciat că cele susținute în apărarea inculpatului V.l. sunt vădit nesincere, raportat la recunoașterea făcută în cursul urmăririi penale și la declarațiile coinculpatului B.V., chiar dacă oscilante.
De asemenea, s-a apreciat că martorii C. și vecina acestora sunt persoane apropiate familiei V., iar declarațiile acestora nu se coroborează cu alte probe.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.V., instanța de fond a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1.600 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomenile ulterioare, dar nu a făcut nici un fel de dovadă a acestor cheltuieli. De altfel, la un termen ulterior, mama sa a declarat că nu are pretenții civile, fiind despăgubită. În ceea ce privește daunele morale, B.V. nu a precizat cuantumul lor, constituirea ca parte civilă nu este completă, instanța respingând acțiunea civilă a acestuia ca nefondată.
În ce privește minorul-parte civilă B.N., instanța s-a pronunțat din oficiu, apreciind că pierderea tatălui i-a produs un prejudiciu moral și o suferință afectivă care justifică acordarea sumei de 5.000 lei.
De asemenea, s-a apreciat că lipsa veniturilor și a îngrijirii pe care i-o acorda victima trebuie reparată de cei doi inculpați, în solidar.
Împotriva sentinței, au declarat apel Ministerul Public și cei doi inculpați.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a apreciat că sentința pronunțată de prima instanță, este nelegală și netemeinică. Astfel, încadrarea juridică dată faptelor este greșită pentru că, în cazul inculpatului B.V. s-a reținut greșit că fapta de omor a fost comisă în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., iar în cazul ambilor inculpați pentru că nu s-a reținut că omorul a fost comis și în împrejurarea agravantă prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. și nu s-a reținut infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. În cazul inculpatului B.V. instanța a reținut că omorul a fost comis în împrejurarea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., dar aceasta nu era aplicabilă, deoarece nu există nici un grad de rudenie între inculpat și victima B.V. [(din actul de la fila 275 emis de Primăria Bogdănești rezultă cine sunt moștenitorii victimei, iar printre aceștia nu se află și inculpatul, practic, instanța a reținut și a motivat această împrejurare pe baza unor declarații conform cărora victima ar fi avut relații de concubinaj cu mama inculpatului, dar aceste legături nu se încadrează între cazurile definite în art. 149 C. pen., ca „rude apropiate” și, ca atare, nu se justifică reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.)]. În ceea ce privește faptul că instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații B.V. și V.l. prin înlăturarea prevederilor art. 176 lit. d) C. pen. și reținerea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen., s-a apreciat că și această dispoziție este greșită deoarece, din probele administrate, rezultă că inculpații au aplicat lovituri cu intensitate, cu obiecte contondente și cu picioarele, în zone vitale, victima ajungând în stare de inconștiență, ulterior decedând, după care, înainte de a o abandona, au sustras suma de 200.000 lei ROL. în condițiile în care și din declarația inculpatului B.V. reiese că în momentul în care au luat hotărârea de a lovi victima, au hotărât să-i sustragă și banii, se impunea a se reține concursul de infracțiuni între omorul deosebit de grav prevăzut de art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie. Cât timp victima a ajuns în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința ca urmare a acțiunilor violente exercitate asupra sa de către inculpați, fapta de sustragere a banilor constituie tâlhărie și nu furt calificat.
În motivele de apel ale procurorului s-a apreciat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru inculpatul V.l. Numai împrejurările că anterior inculpatul a avut o bună comportare, că a aplicat mai puține lovituri decât celălalt coinculpat, că provine dintr-o familie organizată, nu justifică aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpatul B.V. personal, dar și apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, ceea ce impune reducerea acesteia, deoarece victima i-a bătut mama, iar pe de altă parte este infractor primar, este tânăr, a colaborat cu organele judiciare la stabilirea adevărului.
Apărătorul ales al inculpatului V.l., dar și inculpatul în ultimul cuvânt, au cerut achitarea pentru faptele ce i s-au reținut în sarcină, deoarece la dosar nu sunt probe de vinovăție. Este adevărat că, în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, dar a făcut acest lucru deoarece s-au exercitat presiuni asupra sa de organele de anchetă, fiind bătut și amenințat. Ulterior, a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală deoarece nu a fost împreună cu inculpatul B.V. la data când se pretinde că s-au comis faptele. În realitate, susține apărătorul, inculpatul V.l., în cursul lunii mai 2006, a lucrat împreună cu tatăl său, dar și cu alte persoane, în satul Cașin, la o distanță de circa 5 km. de locul faptei, lucru confirmat de toți membrii familiei C. audiați ca martori în cauză.
În apel a fost reaudiat inculpatul V.l., inculpatul B.V. invocând dreptul la tăcere, au fost audiați martorii N.M.R. și B.C.
Prin decizia penală nr. 9 din 15 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a admis apelurile procurorului și inculpaților, a desființat în totalitate sentința și, rejudecând, a dispus următoarele:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații B.V. și V.l. au fost trimiși în judecată, din infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav și, respectiv, tâlhărie, prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunile de omor calificat și furt calificat, prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și art. 208 alin. (1), și art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g) C. pen., după care:
1) conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului V.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și art. 208 alin. (1), și art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatat că inculpatul V.l. a fost arestat de la data de 16 mai 2006.
2) a condamnat pe inculpatul B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor:
- omor calificat, prevăzut de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și art. 64 lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani;
- furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. în baza art. 33 – art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului B.V. pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului B.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și art. 64 lit. b) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, începând cu data de 15 mai 2006, lăzi.
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., a dispus confiscarea celor doi pari folosiți la săvârșirea infracțiunii, și care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, precum și confiscarea de la inculpatul B.V. a sumei de 10 lei RON, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A constatat că B.M., B.P., B.A., B.E. și B.I. nu s-au constituit părți civile.
În conformitate cu art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de B.V.
În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul B.V. să plătească părții civile B.N., suma de 2.00C lei daune morale și o contribuție periodică lunară de 100 lei, începând cu data de 13 mai 2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată au obligația să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe. În conformitate cu art. 63 alin. (1) C. proc. pen., constituie probă orice element, care servește la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identitatea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În opinia instanței de apel, probele administrate au confirmat că inculpatul B.V. este autorul faptelor de violență asupra victimei B.V. și că, în acele împrejurări, inculpatul i-a sustras victimei din buzunar, suma de 200.000 lei ROL. Mobilul crimei l-a constituit un act de răzbunare, deoarece victima B.V. a trăit în concubinaj cu sora mamei inculpatului B.V., numita B.M., relațiile în perioada concubinajului fiind tensionate.
În ce privește participarea inculpatului V.l. la faptele din 13 mai 2006, instanța de apel a apreciat că probele de la dosar nu confirmă acest lucru, existând dubii care profită inculpatului. Se reține că atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată și-au întemeiat acuzarea și, respectiv, condamnarea doar pe două considerente și anume: inculpatul V.l. și-a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, iar inculpatul B.V. a confirmat faptul că inculpatul V.l. a fost participant direct la actele de violentă asupra victimei B.V.
Într-adevăr, constată instanța de apel, prin două declarații din 16 mai 2006 aflate la dosarul de urmărire penală, inculpatul V.l. a recunoscut că a participat alături de inculpatul B.V. la uciderea lui B.V., că inculpatul B.V. a sustras victimei 200.000 lei ROL, după care a primit și el suma de 100.000 lei ROL. Ulterior, inculpatul V.l. a negat în mod constant că s-ar fi întâlnit în data de 13 mai 2006 cu inculpatul B.V. deoarece, ia acea dată, se afla în satul unde lucra împreună cu tatăl său, și cu alte persoane, la construirea unei vile aparținând familiei C., că a stat și a dormit la acea familie în data de 13 mai 2006, la o distantă de circa 5 - 6 Km de locul evenimentului și, prin urmare, nu avea cum și de ce să-l omoare pe B.V.
Mai reține curtea de apel că a doua probă pe care se întemeiază acuzarea, și condamnarea inculpatului V.l. pentru săvârșirea celor două infracțiuni, este și faptul că inculpatul B.V. a declarat, în mai multe rânduri, că faptele au fost comise de el, alături de inculpatul V.l.
Or, constată instanța de apel, declarațiile inculpatului B.V. sunt contradictorii. La dosarul de urmărire penală, se află declarația inculpatului B.V., care evidențiază pe larg că în data de 13 mai 2006, a mers la sora sa B.l. să o ajute la treabă. În timp ce efectua lucrări agricole cu sora, dar și cu cumnatul său M.L., a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 15,00, după ce a terminat lucrările, pe drum s-a găsit cu victima și împreună au plecat la un bar din sat, unde gestionară era numita B.G. A consumat 2 litri de vin cu B.V., au plecat spre casă, pe drum s-au certat după care a lovit victima. În continuare, inculpatul B.V. precizează în această declarație că „B.V. a fost lovit și de F.l., cu un par de salcâm”, repetând până la finalul declarației numele de F.l., deși pe inculpatul din dosar îl cheamă V.l. Făcând, în continuare, o completare la declarație, a menționat că faptele au fost săvârșite împreună cu inculpatul V.l. În procesul-verbal de confruntare, aflat la dosar de urmărire penală, în continuare inculpatul B.V. susține că a săvârșit fapta împreună cu inculpatul V.l., iar inculpatul V.l. neagă acest lucru, susținând că a lucrat în data de 13 mai 2006, la familia C. Într-o altă declarație dată de inculpatul V.l. la urmărirea penală, la data de 23 iulie 2007, arată că „eu am declarat în fața procurorului și avocatului că în ziua de 13 mai 2006, împreună cu B.V. l-am lovit pe B.V. și i-am sustras o sumă de bani, fără să fiu amenințat de procuror; am făcut această declarație deoarece pe drum spre Bacău, agentul A., cu care am venit într-un autoturism, mi-a cerut să fac acest lucru, deoarece urmează să fiu pus în libertate”.
În declarația inculpatului B.V. la instanță, acesta arată că a săvârșit faptele cu inculpatul V.l. și, tot la instanță, inculpatul V.l. neagă afirmațiile inculpatului B.V., arătând ceea ce a evidențiat și anterior, că în data de 13 mai 2006 a lucrat la familia C., nu a plecat acasă, numai tatăl său cu bicicleta, că era la data respectivă (13 mai 2006) la familia C. și era în dușmănie cu inculpatul B.V., întrucât în iarnă l-a alergat să-l omoare, deoarece o bătea pe sora sa.
Cert este că după lovirea victimei, aceasta a fost găsită de mai mulți martori. Așa cum declară martorii C.G., R.A., C.N. și V.I., în data de 14 mai 2006, în jurul orei 8,30 - 9,00, deci a doua zi după eveniment, au plecat cu căruța să amenajeze un drum din afara satului Curița, în satul Cașin. Când au ajuns la pârâul ce străbate terenul familiei L., pe malul drept, lângă fânăria numitei L.V., l-au văzut pe B.V., căzut pe partea stângă. S-au dus imediat la victimă, au luat-o în căruță și, când victima a fost întrebată ce a pățit, aceasta a spus că a fost bătută de „B.”, pe numele adevărat B.V. și de „un alt bărbat necunoscut”. În opinia instanței de apel, ceea ce surprinde referitor la martorii menționați mai sus, este faptul că victima Ie-a declarat, în mod constant, că a fost bătută de inculpatul B.V., dar și de o persoană necunoscută. Or, B.V. era din satul Curița și este de neînțeles de ce nu l-a recunoscut și pe inculpatul V.l., vorbind de o persoană necunoscută. Din declarațiile fiului victimei, B.V.V., rezultă că „familia V. era cunoscută de tatăl meu, iar tatăl meu îl cunoștea pe V.l.”.
Din probele menționate, instanța de apel a concluzionat că victima a fost bătută de inculpatul B.V. și de o persoană necunoscută, deoarece victima îl cunoștea pe V.l. și nu l-a indicat ca fiind participant la agresiune.
Cu privire la stabilirea acestei situații de fapt, instanța de apel a reținut și cele menționate în referatul întocmit de consilierul de probațiune, care a avut discuții cu inculpații, și chiar a dispus audierea în instanță a consilierului respectiv.
În vederea verificării variantei inculpatului V.l., că în data de 13 mai 2006 se afla în alt sat, respectiv în satul Cașin, și nu în satul Curița, unde s-a produs evenimentul, au fost audiați membrii familiei C., respectiv C.F., C.M.C., C.M. și C.V.
Deși a constatat că declarațiile acestor martori sunt, uneori, contradictorii, instanța de apel a apreciat că acestea confirmă, în cea mai mare parte, că inculpatul V.l. s-a aflat în satul Cașin, la familia C., unde lucra de mai mult timp cu tatăl său la o vilă, împreună cu alte persoane, și că, în tot cursul zilei, dar și al nopții, a rămas la această familie.
În cursul judecării apelului, la cererea inculpatului V.l., a fost audiat un nou martor în apărare, respectiv B.C. Aceasta declară că la data de 13 mai 2006, inculpatul V.l. și tatăl acestuia au lucrat la vila familiei C., la care și martora a dat ajutor. Precizează, de asemenea, că s-a lucrat la vilă până în jurul orei 20,30, că inculpatul V.l. și-a făcut baie și a rămas la familia C., a jucat fotbal cu fiul familiei C. până seara târziu, și că a doua zi, pe 14 mai 2006, l-a văzut pe inculpat la aceeași familie.
În cursul urmăririi penale, s-a efectuat și o expertiză dactiloscopică asupra celor doi pari din salcâm, folosiți în timpul agresiunii, dar nu au fost descoperite urme papilare apte pentru identificarea persoanei care le-ar fi creat.
Instanța de apel a mai reținut că critica procurorului, în sensul că în mod greșit pentru inculpatul B.V. s-a reținut agravanta prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., este întemeiată. Prin probele de la dosar nu s-a făcut nici o dovadă că între victimă și inculpatul B.V. exista vreo relație de rudenie apropiată, în sensul art. 149 C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că s-au aplicat violențe victimei în scopul arătat de art. 176 lit. d) C. pen. Suma de 200.000 lei ROL a fost sustrasă de inculpatul B.V., ca un act spontan, iar scopul inițial al violențelor aplicate nu a fost furtul, ci un act de răzbunare asupra victimei pentru comportarea necorespunzătoare a acesteia anterior datei de 13 mai 2006. Declarația inculpatului la instanța de fond, în sensul că a acționat cu violență pentru a-i sustrage victimei suma de 200.000 lei ROL, a fost privită de instanța de apel cu reținere, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar. Neexistând legătura de la mijloc la scop, așa cum s-a arătat, nu se poate reține nici infracțiunea de omor deosebit de grav, nici infracțiunea de tâlhărie, așa cum a solicitat procurorul în motivele de apel.
Infracțiunea de furt calificat, cu agravanta arătată în art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost reținută deoarece, în opinia instanței de apel, este cert că faptele au fost comise de două persoane, chiar dacă una este necunoscută, situație confirmată de declarațiile martorilor din lucrări C.G., V.V., R.A., C.N. și E.l., care au stat de vorbă cu victima și care Ie-a relatat că a fost lovită de inculpatul B.V. și de o persoană necunoscută, deci faptele au fost comise de două persoane.
Împotriva deciziei a declarat prezentul recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivele de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 18 C. proc. pen., hotărârile sunt criticate cu privire la încadrarea juridică a faptelor (apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 211 C. pen. și art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.) și, respectiv, cu privire la achitarea inculpatului V.l.
În motivele de recurs ale Ministerului Public se arată următoarele:
Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.
În cauză, inculpații au aplicat lovituri victimei până ce aceasta a ajuns în stare de inconștiență și, înainte de a o abandona, au sustras de la victimă suma de 200.000 lei ROL, pe care au împărțit-o.
Declarațiile date de inculpați în cursul procesului penal sunt contradictorii. În declarația de la dosar instanță, inculpatul B.V. a arătat că hotărârea de a lovi victima și a-i lua banii a fost anterioară săvârșirii faptei.
În mod constant însă, inculpatul a declarat că în seara faptei a consumat băuturi alcoolice la un bar, împreună cu victima. În această împrejurare, în mod cert inculpatul a observat că victima avea bani asupra ei.
Chiar și în situația în care hotărârea infracțională a fost luată în timpul lovirii victimei sau după ce aceasta a fost adusă în stare de inconștiență, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie atât sub aspectul laturii obiective cât și a laturii subiective, în concurs cu infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.
De asemenea, se arată că în primele declarații date în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului, inculpatul V.l. a recunoscut că a participat la săvârșirea faptelor și a detaliat modul în care au fost săvârșite, locul faptelor și că a primit suma de 100.000 lei ROL de la inculpatul B.V. Aceeași atitudine de recunoaștere a faptelor a avut-o inculpatul V.l. și în fața instanței cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă. Și cu această ocazie, inculpatul a detaliat împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile.
Declarațiile sale se coroborează cu datele din procesul-verbal de cercetare a locului faptei și declarațiile coinculpatului B.V.
Victima B.V. a relatat martorilor, înainte de deces, că a fost bătut de B.V. și o persoană necunoscută. Instanța de apel a considerat că este de neînțeles de ce victima, care era din același sat cu inculpații, nu l-a recunoscut și pe inculpatul V.l. În declarația de la dosar instanță, inculpatul V.l. a precizat, însă, că victima nu îl cunoștea.
Declarațiile martorilor audiați în apărare pentru inculpatul V.l., membrii familiei C., potrivit cărora în seara faptei inculpatul s-a aflat în permanent” la locuința lor, au fost înlăturate motivat de instanța de fond, acestea fiind contradictorii.
Martora B.C., audiată în apel, a relatat, de asemenea, împrejurări în contradicție cu declarațiile martorilor audiați în apărare. Astfel, martora a declarat că în ziua faptei a lucrat împreună cu inculpatul V.l. și tatăl acestuia la casa familiei C., împrejurare pe care nu a relatat-o nici una din persoanele audiate în cauză. Martora a mai declarat că, în jurul orelor 22,00, l-a văzut pe inculpat jucând mingea cu C.M., împrejurare de asemenea în contradicție cu declarațiile membrilor familiei C. Aceste contradicții impuneau înlăturarea declarației martorei B.C., ca nesinceră.
Recursul Ministerului Public este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
În fața instanței de recurs, inculpatul B.V. și-a exercitat dreptul la tăcere, iar inculpatul V.l., fiind de acord, a fost ascultat, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar, după care apărătorii au menționat că nu mai au alte cereri ori probe.
Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., învinuitului sau inculpatului i se recunoaște „dreptul la tăcere”, acesta nefiind obligat să dea declarații.
În cazul în care învinuitul sau inculpatul este de acord să dea declarații, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
De asemenea, potrivit art. 70 alin. (3) C. proc. pen., dacă învinuitul sau inculpatul este de acord să dea declarații, înainte de a fi ascultat de organele judiciare, i se cere să dea o declarație, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.
În cursul urmăririi penale inculpatul V.l. a fost de acord să dea declarații, la fila X fiind declarația scrisă personal de acesta, iar la fila X fiind declarația luată de procuror. Ambele declarații au fost date în fața procurorului, în prezența apărătorului, fiind semnate de apărător și de către V.l. În ambele declarații, inculpatul recunoaște faptele și menționează în detaliu modul de săvârșire a acestora.
De asemenea, cu ocazia soluționării propunerii de arestare, în fața judecătorului, ambii inculpați au fost de acord să dea declarații (încheierea din 16 mai 2006 a Tribunalului Bacău).
Astfel, inculpatul V.l., în declarația dată judecătorului, în prezența apărătorului, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a propus arestarea preventivă și a menționat, de asemenea în detaliu, modul de săvârșire a faptelor împreună cu inculpatul B.V.
Inculpatul B.V., în aceeași ședință, în prezența apărătorului, a declarat judecătorului că recunoaște fapta pentru care s-a propus arestarea preventivă și că „evenimentele care au dus la decesul victimei B.V. s-au derulat în modalitatea povestită de inculpatul V.l.”
Cu ocazia acordării ultimului cuvânt, ambii inculpați au declarat că regretă faptele comise (pag. 2 a încheierii din 16 mai 2006 în dosarul nr. 2896/2006 al Tribunalului Bacău).
Declarațiile inculpatului V.l. se coroborează cu declarațiile coinculpatului B.V. iar declarațiile inculpaților se coroborează cu cele constatate cu ocazia cercetării la fata locului, în care se menționează și ridicarea celor 2 bucăți de lemn, esență salcâm, precum și cu cele consemnate în raportul de constatare medico-legală. Cei dori pari de esență salcâm, ridicați de organele de anchetă de la locul faptei, nu au prezentat urme papilare apte pentru identificarea persoanei care le-ar fi creat. Din declarațiile martorilor R.A., V.V., C.G. și E.l. rezultă că victima, care a supraviețuit scurt timp după agresiunea fizică asupra sa, înainte de a muri, Ie-a spus că a fost bătut de inculpatul B.V. (indicat prin poreclă) și de încă o persoană, fără a putea preciza identitatea acesteia.
Din declarațiile inculpaților rezultă că, în seara zilei de 13 mai 2006, aceștia s-au întâlnit în sat și, la propunerea inculpatului B.V., inculpatul V.l. a fost de acord ca împreună să-l bată pe numitul B.V., motivul invocat de B.V. fiind legat de împrejurarea că acesta a trăit în concubinaj cu mama sa. Ambii inculpați au așteptat victima la un podeț din apropierea unei construcții aparținând numitei L.V. Inculpatul B.V. a rupt un par de esență salcâm, din care a făcut 2 bâte, dându-i una și inculpatului V.l. Când victima și-a făcut apariția, inculpatul B.V. a lovit-o primul. Victima s-a refugiat în curtea din apropiere, după care amândoi inculpații au lovit victima cu bâtele, cu pumnii și cu picioarele. Deși lovită, victima a reușit să se îndepărteze, să traverseze pârâul din apropiere, însă a fost urmărită de inculpatul B.V. și lovită cu niște pietre luate din apropierea magaziei. După căderea victimei, și târârea acesteia până la fânăria proprietății numitei L.V., inculpatul B.V. a luat din buzunarul pantalonilor acesteia suma de 200.000 lei (ROL) pe care i-a împărțit egal cu inculpatul V.l., acestuia din urmă fiindu-i dată suma pentru a nu spune nimic despre ce s-a întâmplat. Ulterior, conform declarațiilor inculpatului V.l. s-au despărțit, el plecând acasă, iar inculpatul B.V. la stâna unde era cioban. Inculpatul B.V. a declarat la urmărirea penală că inculpatul V.l., deși a avut și el un par, nu a lovit victima, însă amândoi au lovit victima cu pumnii și picioarele. Din înscrisul oficial de la dosar instanță apel, rezultă că distanța de la locuința familiei C. până în satul Curita este de aproximativ 5 Km.
Ulterior, inculpatul V.l., în declarația dată la 21 iunie 2006, în fața procurorului, și în prezența avocatului, a revenit asupra declarațiilor date anterior în fața procurorului, negând orice implicare în faptele care fac obiectul prezentului dosar. Deși recunoaște că nu a fost forțat să declare anterior lucruri neadevărate, inculpatul a susținut că a făcut aceste declarații deoarece așa i s-ar fi sugerat de un agent de poliție pe timpul aducerii la parchet.
Cu ocazia confruntării, în fața procurorului și în prezența apărătorilor inculpaților, inculpatul B.V. a menționat că în seara zilei de 13 mai 2006, împreună cu inculpatul V.l. au lovit victima, după care el i-a luat banii victimei din buzunar (200.000 lei ROL) pe care i-a împărțit în mod egal. Inculpatul V.l. a negat participarea la săvârșirea faptei, menționând că nu a fost forțat de procuror să dea declarațiile în care a recunoscut faptele și că a făcut respectivele declarații pentru că așa a considerat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorilor, inculpatul V.l. a menționat că nu recunoaște faptele deoarece în ziua de 13 mai 2006 nu s-a întâlnit cu inculpatul B.V. iar inculpatul B.V. a recunoscut săvârșirea faptelor împreună cu inculpatul V.l. În fața instanței de fond, inculpatul V.l. a negat implicarea în faptele care fac obiectul dosarului, menționând că „Nu mai rețin ce s-a întâmplat pe 13 mai. Eu dormeam la familia C. Lucram de dimineață până la ora 8,00, iar la opt mă spălam și mă culcam”, susținând că se afla în stare de dușmănie cu inculpatul B.V. pe motiv că „o bătea pe sora mea”, deși în declarația scrisă personal a menționat că „sunt prieten cu B.V.”, fapt confirmat și de martora B.L. În aceeași declarație, deși recunoaște că la procuror nu a fost lovit și nici amenințat, inculpatul susține că „nu pot să explic de ce am dat declarația de la fila X. Din declarația acestuia mai rezultă că „B.V. nu mă știa din vedere, eu îl știam din vedere”. Această mențiune, chiar din declarația inculpatului, coroborată cu împrejurarea săvârșirii faptelor după lăsarea serii, primul care a lovit fiind inculpatul B.V., explică de ce victima nu a putut să facă referire la identitatea celui de-al doilea agresor.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, V.l. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i afecteze capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Cu privire la revenirea asupra declarațiilor inițiale, inculpatul V.l. a invocat, pe de o parte, că nu s-a întâlnit în aceea zi cu inculpatul B.V., deci nu a participat la săvârșirea faptei împreună cu acesta, iar pe de altă parte că s-ar fi exercitat presiuni asupra sa.
Inculpatul V.l. a recunoscut însă că, atunci când a dat declarațiile în fața procurorului, nu a fost amenințat ori lovit. Se mai reține că inculpatul a făcut declarații de recunoaștere a faptelor, în detaliu, și în fața judecătorului, cu ocazia soluționării propunerii de arestare.
Fiind de acord, inculpatul V.l. a fost audiat de instanța de recurs, arătând că nu mai are alte probe în apărarea sa, a susținut că nu a fost împreună cu inculpatul B.V. și că nu menține declarațiile anterioare, inclusiv cele din declarația scrisă personal în care a făcut referiri la coinculpatul B.V. În condițiile negării participării la săvârșirea faptelor, inculpatul V.l. nu a oferit explicații privind detaliile săvârșirii faptei expuse în conținutul celor 3 declarații (declarația scrisă personal, în fața procurorului, prima declarație dată în fața procurorului și declarația dată în fața judecătorului), detalii care se coroborează cu cele din declarațiile coinculpatului B.V., precum și cu cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, constatate în actele medico-legale cu privire la mecanismul de producere a leziunilor care au condus la decesul victimei și cu descrierea leziunilor victimei din declarațiile martorilor R.A., V.V. și E.l.
În declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul B.V., fără a nega în esență declarațiile anterioare, a menționat că ar fi consumat toți 3 băuturi alcoolice într-un bar (inculpații și victima), fapt infirmat de martorii S.D. și T.G., inculpatul V.l. făcându-i propunerea să-l bată pentru a-i lua victimei banii, și chiar acesta a luat cei 200.000 lei de la victimă și i-a împărțit cu el. Inculpatul a justificat revenirea asupra declarațiilor anterioare prin presiunea organelor judiciare în cursul urmăririi penale, arătând că ar fi fost amenințat cu bătaia, însă a recunoscut că nu a fost bătut nici de organele de poliție și nici de procuror. Și în cursul urmăririi penale inculpatul B.V. a dat declarații, în prezența apărătorului, în care, fără a nega implicarea sa și a coinculpatului V.l. în săvârșirea faptelor, a prezentat diferit unele aspecte, mobilul faptelor fiind însă cel legat de concubinajul victimei cu mama sa, în declarația de la fila X fiind relatată, în esență, o situație de fapt ca și cea descrisă de inculpatul V.l. în primele declarații, inclusiv un amănunt comun declarațiilor referitor la pătrunderea, după săvârșirea faptei, în clădire, de unde au luat un bidon cu țuică.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul B.V. prezintă intelect de limită prin neinstruire și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Reaudiat de către instanța de fond la termenul din 4 septembrie 2007, inculpatul B.V. a menționat că „nu mai am nimic de declarat în afara celor relatate în cursul urmăririi penale și în fața instanței. La săvârșirea omorului am participat împreună cu inculpatul V.l.”. Cu privire la inculpatul B.V. se mai reține că acesta nu a dat declarații în fața instanței de apel și în fața instanței de recurs (încheierea din 20 martie 2008), înțelegând să invoce „dreptul la tăcere”. De asemenea, inculpatul B.V., cu ocazia dezbaterilor în apel, precum și cu ocazia dezbaterilor în recurs (încheierea din 20 martie 2008), nu a făcut alte declarații cu privire la faptele care fac obiectul judecății.
În motivele de recurs se fac mențiuni și cu privire la contradicțiile existente între declarațiile martorilor din familia C.
Contradicțiile între declarațiile martorilor din familia C., la care inculpatul și tatăl său au lucrat în perioada respectivă (C.M., C.V., C.M., și C.F.), constatate de ambele instanțe, se referă atât la reperele orare, cât și la prezența inculpatului V.l. între anumite ore, unele aspecte diferind chiar pentru fiecare martor în raport de momentul declarației (în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății).
Audiată la data de 8 ianuarie 2008 de instanța de apel, la propunerea inculpatului, martora B.C., a susținut că, în ziua de 13 mai 2006, acesta ar fi jucat fotbal cu C.M., până în jurul orelor 22,30, după care ar fi rămas în locuința familiei C., declarația necoroborându-se cu cele ale martorilor din familia C.
Înalta Curte, în acord cu cele două instanțe, retine că mobilul săvârșirii faptelor de către inculpați nu a fost dorința obținerii unor sume de bani, ci dorința răzbunării inculpatului B.V. legată de concubinajul victimei cu mama sa, inculpatul V.l. fiind de acord cu propunerea ca, împreună, să-l bată în scop de răzbunare, luarea sumei de 200.000 lei (ROL) din buzunarul victimei, ulterior exercitării actelor de violentă, fiind rezultatul unei intenții spontane.
Sub acest aspect, critica din motivele de recurs nu este întemeiată, faptele inculpaților realizând elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat [(art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.)] și furt calificat [(art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen.)].
Fată de cele reținute, Înalta Curte va admite recursul Ministerului Public, va casa în totalitate decizia recurată și, în parte, sentința primei instanțe rejudecând, va condamna inculpații la pedepse cu închisoarea pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acestora [(omor calificat prevăzut de art. 174 - art. 175 lit. i) din C. pen. și furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen.)].
La stabilirea pedepselor re vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Sub acest aspect, pentru inculpatul V.l. se vor reține circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., chiar în condițiile unor declarații oscilante în fața organelor judiciare, acesta recunoscând în primele declarații săvârșirea faptei, având o contribuție mai redusă în cauzarea morții victimei și atras în săvârșirea faptei de către inculpatul B.V. pe fondul justificării de către acesta a unor aspecte de natură personală și familială.
În consecință, pentru inculpatul V.l., având în vedere reținerea circumstanțelor atenuante, în conformitate cu art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., pedepsele stabilite vor fi reduse sub minimul special, fără aplicarea pedepselor complementare.
Cu privire la inculpatul B.V., probele administrate nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante, acesta fiind inițiatorul activității infracționale, cu o contribuție sporită la punerea în executare a rezoluției infracționale și moartea victimei. Se retine însă că și inculpatul B.V. a recunoscut inițial săvârșirea faptelor, chiar dacă ulterior a avut o atitudine oscilantă în fața organelor judiciare, ceea ce, coroborat și cu lipsa antecedentelor penale, justifică aplicarea unor pedepse egale cu minimul special al textelor incriminatoare ale faptelor.
Pentru ambii inculpați, după contopirea pedepselor stabilite și aplicarea pedepsei celei mai grele, se va dispune aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce durata arestării preventive.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul V.l. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 9 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpații B.V. și V.l.
Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 484/ D din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, sub aspectul soluționării laturii penale și rejudecând, dispune:
I. Condamnă pe inculpatul B.V., la următoarele pedepse:
- 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și art. 64 lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen.;
În baza art. 33 - art. 35 C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
II. Condamnă pe inculpatul V.l., la următoarele pedepse:
- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.; în baza art. 33 și 34 C. pen., contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. Pentru ambii inculpați face aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, după cum urmează:
- pentru inculpatul B.V. de la 15 mai 2006 la zi;
- pentru inculpatul V.l. de la 15 mai 2006 la 15 ianuarie 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 484/ D din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău.
Obligă inculpatul V.l. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.V., se va suporta din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.