Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 51/ F din 23 octombrie 2007 a Curții de Apei Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin (8) lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de petenții l.A., D.V. și J.A., împotriva Ordonanței procurorului din 22 iunie 2007 dată în dosarul penal nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov confirmată prin Rezoluția din 25 iulie 2007 dată în dosarul 455/11/2/2007 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a respins plângerea formulată de petenți, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.G., pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.
S-a menținut ordonanța atacată.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva aceleiași Ordonanțe de către petenții SC R. SRL Brașov, M.A. și M.l., confirmată prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din 12 iulie 2007 dată în dosarul nr. 419/11/2/2007.
În baza art. 2781 alin (13) C. proc. pen., a fost trimisă Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov plângerea împotriva Ordonanței procurorului din 22 iunie 2007 dată în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Brașov, formulată de petentul S.I. prin mandatar S.G.
În baza art. 192 alin (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții l.A., D.V., J.A. SC R. SRL Brașov, M.A. și M.l. să plătească statului câte 35,71 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că prin plângerea formulată de petenții A.l., D.V. și J.A. și înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 10 august 2007 sub nr. 1157/64/2007 s-a solicitat desființarea Ordonanței din 22 iunie 2007 pronunțată de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 243/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290 și 291 C. pen., precum și a rezoluției din data de 25 iulie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 455/II/2/2007 prin care s-a respins plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției menționate; s-a arătat că în urma desființării ordonanței și a rezoluției menționate se impune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public C.E. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C. pen., urmând a fi stabilite actele false, existente în cauză, lovite de nulitate absolută.
În motivarea plângerii petenții au arătat, în esență, că ordonanța atacată este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a indicat în concret în cuprinsul acesteia ce acte au fost falsificate, de cine și pentru care dintre autorii acestora a intervenit prescripția răspunderii penale, ori numai după o astfel de stabilire procedurală petenții își pot exercita drepturile de a cere, conform legii anularea actelor falsificate; pe altă parte, în ordonanța atacată, procurorul s-a pronunțat numai cu privire la unele fapte ale notarului public M.G., omițându-se celelalte fapte reclamate în cauză referitor la notarul public C.E. În ordonanța atacată nu se menționează care sunt în concret actele falsificate de notarul public C.E. și dacă pentru acestea a intervenit prescripția răspunderii penale sau se impunea trimiterea în judecată; de altfel sub acest aspect organul de urmărire penală nu a efectuat vreun act de cercetare iar în dispozitivul ordonanței atacate nu se face referire la faptele acestui notar public. Prin aceeași plângere petenții au arătat că ordonanța atacată a fost dată fără să se fi făcut toate actele premergătoare necesare pentru stabilirea situației de fapt, ceea ce face ca ordonanța pronunțată să fie ne legală și netemeinică.
Petenții au formulat o nouă plângere, cu un conținut identic, pe care au adresat-o Curții de Apel Brașov înregistrată la data de 16 august 2007 sub nr. 1169/64/2007.
Împotriva aceleiași ordonanțe a formulat plângere S.G. în calitate de împuternicită a numitului S.I., înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 22 august 2007 în același dosar respectiv nr. 1157/6412007.
Prin plângerea formulată s-a solicitat infirmarea Ordonanței dată la data de 22 iunie 2007 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 243/P/2007, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor care au falsificat parcelarul A 301 Săcele, tarla 50, înregistrat cu nr. 10454/1996 C.F., urmarea căruia s-au emis titluri prin suprapunere peste parcelele petenților și s-a ascuns în proprietate privată domeniul public, reprezentând dreptul de servitute al Str. Timiș pentru care s-a executat în fals racordul la carosabilul șoselei ocolitoare a Brașovului, periclitând siguranța construcției și a circulației din zona podului de încrucișare peste pârâul Timiș.
În motivarea plângerii formulate petentul a arătat, prin intermediul mandatarului că nu a fost audiat de către procuror și nu i s-a comunicat dispozitivul ordonanței date în dosarul nr. 243/P/2007 deși era parte în proces; de asemenea, petentul a arătat că cercetarea procurorului este superficială și partizană.
Împotriva aceleiași Ordonanțe dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 au formulat plângere la instanță SC R. SRL Brașov reprezentată de M.l. precum și M.A. și M.l.; cu toate că înscrisurile depuse de acești trei petenți nu poartă denumirea de „plângere” din cuprinsul acestora rezultă că în fapt ele îndeplinesc toate condițiile necesare unei plângeri contra ordonanței de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea M.G. ceea ce a condus la calificarea lor în acest sens; este vorba în speță despre înscrisul de la dosar nr. 1169/64/2007 depus de petenți la data de 28 august 2007 prin care aceștia arată că sunt nemulțumiți de soluția pronunțată de Parchet la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, și de împrejurarea că nu au fost citați de către instanță deși au calitatea de „petenți în drept”, solicitând infirmarea soluției și retrimiterea dosarului organului de cercetare penală spre completare. Printr-un al doilea înscris depus în același dosar la data de 30 august 2007 cei trei au solicitat în calitate de petenți introducerea lor în proces ca intervenienți în interes propriu criticând Ordonanța dată în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru nelegalitate și netemeinicie iar printr-un al treilea înscris depus în același dosar la data de 19 septembrie 2007 cei trei petenți au solicitat introducerea lor în cauză în calitate de părți vătămate și părți civile motivat de faptul că ei sunt cei care au formulat plângere penală împotriva făptuitoarei M.G. iar Ordonanța dată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel Brașov îi vizează în mod direct și Ie-a fost comunicată de procuror.
În motivarea plângerilor formulate cei trei petenții au arătat că făptuitoarea M.G. prin încheierile de autentificate nr. 1337 din 5 iulie 2000 și nr. 1339 din 5 iulie 2000 utilizate ulterior în expertiza Tehnică - Topografică nr. 6990 din 28 iunie 2000 a Primăriei Orașului Săcele depusă la Serviciul de Carte Funciară Brașov sub nr. 23304 – nr. 23309 și înregistrată în O.F. 1723 Baciu nr. Top 1558/n prin sustragere de la avizarea documentației de C.L.A.L.F.F. din Primăria Săcele și de către O.C.A.O.T.A. Bv. în special, avize prevăzute de legislația în domeniu, a dat aspect de legalitate actelor autentificate ceea ce a condus la schimbarea ramurii de cultură fără hotărârea H.C.L Săcele, amplasând terenuri particulare peste domeniul public, terenuri ulterior împrejmuite și pe care s-au edificat construcții, lipsindu-i astfel pe ceilalți proprietari situați în spatele noii proprietăți de dreptul legal de servitute.
S-a solicitat, datorită celor argumentate, desființarea Ordonanței procurorului dată la 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a rezoluției nr. 419/11/2/2007 din 12 iunie 2007 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca netemeinice și nelegale, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în vederea completării cercetărilor și începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii de către făptuitoarea M.G. a infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290, 291 C. pen., pentru stabilirea actelor false din dosarul existent, acte lovite de nulitate absolută.
Cei trei petenți au formulat pretenții civile în cu antum de 660.000 Euro reprezentând pierderi suferite și venituri nerealizate precum și 300.000 lei reprezentând daune morale.
La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2007, dat fiind faptul că toate plângerile formulate în cele două dosare aflate pe rolul Curții de Apel Brașov vizau aceeași Ordonanță de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C. pen., dată în dosarul penal nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus reunirea cauzelor fiind conexat dosarul penal nr. 1169/64/2007 la dosarul nr. 1157/64/2007.
La dosar nr. 1157/64/2007 al Curții de Apel/Brașov a fost atașat și dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în care s-a pronunțat Ordonanța din data de 22 iunie 2007, dosarele nr. 4I9/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins prin rezoluția din 12 iulie 2007 plângerea formulată de petenții M.l. și M.A. împotriva ordonanței nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și nr. 455/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins prin rezoluția din 25 iulie 2007 plângerea formulată de petenții l.A., D.V. și J.A. împotriva ordonanței nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov; la dosar s-a depus de către petenții SC R. SRL Brașov reprezentată de M.l. precum și M.A. și M.l. în probațiune înscrisuri în xerocopie: Plan de încadrare în zonă, schiță parcelare A 301 cuprinzând situația parcelelor aparținând petenților după dezmembrare pe numere top C.F. la data de 7 decembrie 2005 și respectiv 10 aprilie 2006 existentă în evidențele O.C.O.T. Brașov, adresă nr. 6419 din 7 noiembrie 206 emisă de O.C.P.I. – SC, adresa nr. 461/2/11/1996 emisă de O.C.O.T. Brașov, adeverințe nr. 819 din 19 februarie 1996 și respectiv nr. 821 din 19 februarie 1996 emise de Primăria Orașului Săcele, tabele privind situația schiței parcelare A 301 după dezmembrare conform actelor notariale și corespondența numerelor topo cadastrale cu numere top C.F., schița C.F. întocmită de expert Ing. L.M., copia Expertizei Tehnic - Topografică având ca obiect Dezmembrare CF. Baciu și respectiv contopire nr. Top 1558/9/2. 1558/8/2, 1558/18/2, beneficiari S.S.A., întocmită de același expert l.M. vizată spre neschimbare de către Primăria Orașului Săcele sub nr. 9660 din 28 iunie 2000, copia înscrisului intitulat Declarație autentificată de făptuitoarea M.G., schițele C.F. și tabelul contopirii, copia Expertizei Tehnic - Topografică având ca obiect Dezmembrare din C.F. Baciu beneficiari S.S.A., întocmită de același expert l.M. vizată spre neschimbare de către Primăria Orașului Săcele sub nr. 9660 din 28 iunie 2000, adresa Consiliului Județean Brașov nr. 9985/1784 din 24 martie 2006.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:
La data de 10 februarie 2006 petenții SC R. SRL, M.l. și M.A. în calitate de proprietari ai unor parcele situate în Săcele, terenuri înscrise în CF. Baciu au formulat o plângere penală împotriva mai multor persoane printre care și notarul public M.G. solicitând în ceea ce o privește pe aceasta din urmă tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 290, 291 C. pen.
S-a arătat în susținerea plângerii că notarul public menționat a autentificat sub nr. 1339 din 15 iulie 2000 o declarație prin care S.S.A. și soția sa S.G.C. au hotărât de comun acord comasarea a trei corpuri de avere situate în Săcele înscrise în CF. a localității Baciu: teren arabil, teren și teren fâneață într-un singur corp înregistrat în C.F. nr. Baciu sub un singur număr topografic și anume top. nr. 1558/8/2, imobil constând în teren arabil în suprafață de 3.573,33 m.p.; în baza acestei declarații la care s-a anexat expertiza tehnică topografică nr. 9660 din 28 iunie 2000 întocmită de ing. exp. M.l. au fost contopite cele trei parcele proprietatea lui S.S.A., și a soției sale S.G.C. fără a respecta ramura de cultură, fâneață cu teren agricol. Prin încheierile de autentificare nr. 1337 din 5 iulie 2000 și nr. 1339 din 5 iulie 2000 utilizate în expertiza tehnică topografică nr. 6990 din 28 iunie 2000 avizată de primăria Săcele și depusă la C.F. Brașov din 11 iulie 2000 și înregistrată în C.F. Baciu, documentație neavizată însă de C.L.A.L.F.F. din Primăria Săcele și de către O.C.A.O.T.A. Brașov, avize prevăzute de legislația în domeniu petenții proprietari ai unor parcele învecinate au pierdut accesul direct la utilități, acestea trecând din domeniul public în cel privat; de asemenea prin autentificarea declarației notariale menționate s-a dat aspect de legalitate expertizei tehnice topografice menționate care reprezintă un fals (aspect rezultat din compararea schițelor întocmite de expert cu planul parcelar A 301 existent la C.F. și care are toate avizele prevăzute de legislația în vigoare) producând în cadastru și în C.F. contopirea unor parcele fără decizie de schimbare a ramurii de cultură și hotărâre de guvern sau de Consiliu local, amplasând terenurile peste domeniul public reprezentat de str. Timiș De 303 top. C.F., prin împrejmuirea traseului stradal și construirea pe acesta, lipsindu-i astfel pe toți proprietarii înscriși în C.F. Baciu cu numere top de la nr. 1558/2 - 1558/7 de dreptul de servitute prin dispariția din domeniul public a racordului str. Timiș și accesul la șoseaua ocolitoare a Mun. Brașov.
Plângerile petenților au fost înregistrate sub nr. 243/P/2007la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov .
Petenții l.A., D.V., J.A. și S.l. acesta din urmă prin reprezentant S.D., proprietari ai unor parcele înscrise în aceeași C.F., au formulat la rândul lor plângeri, în același dosar solicitând printre altele și tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de mutarea amplasamentului drumului de servitute Timiș top. De 303 top. C.F. nr. 1558/17 în urma căreia petenții au rămas fără racord la carosabilul semiinelarei ocolitoare a mun. Brașov; s-a solicitat de către toți petenții rectificarea C.F. Baciu prin aducerea la starea anterioară a înregistrării lucrării false întocmită de expert l.M. și înregistrată în cartea funciară menționată cu nr. 5569 - 76/2000, respectiv respectarea Schiței parcelare A 301 înregistrată în C.F.
Atât petenții SC R. SRL, M.l. și M.A., cât și petenții l.A., D.V., J.A. și S.l. au solicitat în plângerile penale formulate tragerea la răspundere penală și a altor persoane pentru comiterea unor infracțiuni în legătură cu dreptul de proprietate pe care îl au asupra terenurilor menționate, însă prin Ordonanța din 22 iunie 2007 pronunțată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007 s-a disjuns cauza în ceea ce-i privește pe numiții F.M., M.l., L.V., M.A., G.M.P., B.M., A.R., S.S.A., J.M., S.M.C.V. ș.a. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în ce-i privește pe cei menționați în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov căreia i s-a trimis dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.G. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246, 289, 290 și 291 C. pen., în cauză intervenind prescripția răspunderii penale, situație în care potrivit legii punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
În motivarea ordonanței pronunțate procurorul a arătat în esență că deși notarul public M.G. a procedat la întocmirea actului notarial denumit „declarație” autentificat sub nr. 1339 din 5 iulie 2000 prin care s-a comasat un număr de trei parcele de teren aparținând proprietarilor S.S.A. și S.G.C. rezultând o singură parcelă de teren cu nr. top nr. 1558/8/2 în suprafață totală de 3.573, 33 m.p. care s-a înscris în C.F. a localității Baciu notarul public M.G. avea competența de a redacta și autentifica actul respectiv, iar în speță nu s-au încălcat nici prevederile D.L. nr. 115/1938 pentru verificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare întrucât potrivit art. 13 din acest act normativ, corpul funciar se va modifica prin alipiri când mai multe parcele se unesc într-un singur corp funciar sau când se adaugă o nouă parcelă, sau se mărește întinderea unei parcele; ori din acest mod de reglementare se înțelege că nu are relevanță categoria de folosință a terenului, singura condiție fiind aceea a existenței dreptului de proprietate ceea ce solicitanții o îndepliniseră conform extrasului C.F. și lucrării topo avute în vedere de către notarul public.
Pe altă parte, notarul nu putea superviza o lucrare de specialitate topo, neavând cunoștințele necesare și nici competența din acest punct de vedere de a cenzura pe expertul M.l., din lucrarea acestuia nerezultând categoriile de teren ca „arabil” sau „fâneață” sau altă destinație.
Înscrierea în C.F. Baciu a actului autentificat cu operarea mențiunilor în acele evidențe s-a realizat în temeiul art. 54 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și publicității imobiliare, ori față de dispozițiile acestei legi, orice documente, inclusiv cele notariale privind operarea în evidențele C.F. trec și printr-o verificare efectuată de persoanele competente cu atribuții în acest domeniu, conducători sau registratori C.F., verificare efectuată și în speță; petenții cunoșteau existența unor atari operațiuni încă din vara anului 2000 astfel încât puteau solicita rectificarea operațiunilor înscrise în C.F.
Pe altă parte, s-a arătat că faptele prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C. pen. și art. 290 C. pen., sub aspectul cărora a fost cercetat notarul public M.G. s-au raportat la data de 5 iulie 2000, data autentificării actului notarial, termenul de prescripție a răspunderii penale fiind îndeplinit la data de 5 iulie 2005, iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 11 iulie 2005 potrivit mențiunii din 11 iulie 2000 existentă în C.F. Baciu, ca dată a operării în evidență a actului notarial.
S-a reținut deci de către procuror că notarul public nu a fost de rea credință când a întocmit, la data de 5 iulie 2000, în cadrul competențelor sale, actul notarial pe baza căreia s-au operat la data de 11 iulie 2000 în evidențele C.F. noile configurări ale proprietății solicitanților, în speță intervenind și prescripția răspunderii penale.
Împotriva acestei ordonanțe au formulat plângeri la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov petenții SC R. - SRL Brașov, M.A. și M.I., plângere care a făcut obiectul dosarului 419/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția din 12 iulie 2007.
De asemenea s-au formulat împotriva aceleiași ordonanțe plângere de către petenții l.A., D.V. și J.A., plângere care a format obiectul dosarului nr. 455/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin Rezoluția din 25 iulie 2007.
În legătură cu calitatea petenților de a formula plângere la instanța de judecată împotriva ordonanței date de procuror la data de 22 iunie 2007, în dosarul penal nr. 243/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, instanța reține pe de o parte că SC R. SRL Brașov M.I. și M.A. au avut calitatea de persoane vătămate în cadrul actelor premergătoare efectuate de procuror în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public M.G., cei trei petenți fiind cei care au formulat plângere penală împotriva notarului solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C. pen., art. 290 C. pen. și 291 C. pen.
Petenții l.A., D.V., J.A. și S.l. nu au menționat în mod expres în cadrul plângerilor penale formulate, în dosarul penal 243/P/2007, că solicită tragerea la răspundere penală a acestui notar pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat, însă au reclamat, printre altele aceeași stare de fapt referitoare la mutarea amplasamentului drumului de servitute a străzii Timiș De 303, top CF 1558/17 și a traseului canalizării municipiului Săcele, ceea ce a determinat lăsarea petenților fără racord la carosabilul semiinelarei ocolitoare a mun. Brașov, solicitând tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de această situație. Pe altă parte, chiar dacă nu ar fi formulat plângere penală împotriva notarului, interesele legitime ale celor patru petenți sunt vătămate prin Ordonanța atacată, întrucât actele întocmite de notarul public cercetat au stat la baza înregistrării în cartea funciară a unei noi situații în teren care îi prejudiciază pe petenți în calitate de proprietari ai unor terenuri situate în spatele noii proprietăți rămași fără acces la carosabilul șoselei ocolitoare a Brașovului.
Pe altă parte, instanța constată că petentul S.l. nu a parcurs, anterior sesizării instanței, procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., respectiv nu a formulat plângere împotriva Ordonanței din 22 iunie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 243/P/2007 la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov; de altfel așa cum rezultă din actele dosarului nr. 243/P/2007 și din conținutul adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov înaintate instanței la data de 5 octombrie 2007 ordonanța procurorului din 22 iunie 2007 nu a fost comunicată până în prezent acestui petent (mandatarul schimbându-și adresa), astfel încât petentul nu a cunoscut dispozițiile acestei ordonanțe; se desprinde concluzia că plângerea formulată de acest petent este greșit îndreptată la instanță și nu la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, astfel cum prevăd dispozițiile art. 278 C. proc. pen., sens în care, fiind incidente în speță dispozițiile ar. 2781 alin. (13) C. proc. pen., se va dispune trimiterea acestei plângeri organului judiciar competent respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
În ceea ce privește respectarea de către petenți a dispozițiilor art. 2781 alin (1) și (2) C. proc. pen., respectiva termenului de formulare la instanță a plângerii împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, instanța reține că acesta a fost respectat doar de către petenții l.A., D.V. și J.A., care au formulat plângerea la instanță, în intervalul de 20 de zile de la comunicarea de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a rezoluției din 25 iulie 2007 prin care s-a respins plângerea care a format obiectul dosarului nr. 455/IV2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Petenții SC R. SRL Brașov, M.l. și M.A. nu au respectat acest termen. Astfel, cu toate că petenților li s-a comunicat la data de 17 iulie 2007 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire rezoluția Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 12 iulie 2007 în dosarul nr. 419/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov aceștia s-au adresat pentru prima dată instanței cu plângere (fără a fi intitulată astfel) doar la data de 28 august 2007 când pe rolul Curții de Apel Brașov se aflau deja spre soluționare dosarele nr. 1157/64/2007 și respectiv nr. 1169/64/2007 care aveau ca obiect plângerile succesive dar cu același conținut formulate de petenții l.A., D.V. și J.A.
Este adevărat că petenților, persoane fizice, M.l. și M.A. li s-a comunicat rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 12 iulie 2007 în dosarul nr. 419/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov doar la sediul SC R. SRL însă chiar dacă s-ar considera în ceea ce-i privește că rezoluția nu Ie-a fost comunicată, aceștia trebuia să introducă plângerea la instanță conform art. 2781 alin (2) C. proc. pen., într-un interval de 20 de zile de la data când s-au împlinit cele 20 de zile în care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov trebuia să soluționeze plângerea depusă la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov; ori în speță plângerea împotriva Ordonanței procurorului din 22 iunie 2007 a fost depusă de petenți la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 11 iulie 2007, ceea ce înseamnă că ultima zi în care aceștia puteau depune plângerea la instanță era 23 august 2007.
În raport de aceste considerente, în baza art. 2781 alin (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată la instanță de SC R. SRL Brașov reprezentată de M.l. precum și de M.A. și M.l. împotriva ordonanței dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007.
În ceea ce privește cadrul procesual, respectiv obiectul analizei instanței, instanța constată că, uzând de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., petenții nu pot critica în instanță decât dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public M.G., nu și dispozițiile privind disjungerea cauzei în ceea ce-i privește pe făptuitorii F.M., M.l., L.V., M.A., G.M.P., B.M., A.R., S.S.A., J.M., S.M.C.V. ș. a. și respectiv declinarea competenței de soluționare a cauzei în ce-i privește pe cei menționați în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov căreia i s-a trimis dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, întrucât art. 2781 C. proc. pen., are în vedere dispozițiile de netrimitere în judecată nu toate dispozițiile procurorului date în cursul actelor premergătoare sau a urmăririi penale și cărora le este aplicabilă procedura prevăzută de art. 275 și urm. C. proc. pen.; de altfel petenții nu au prezentat în instanță dovezi prin care să facă dovada că această dispoziție a procurorului îi vatămă în vreun fel.
Pe altă parte, prin ordonanța atacată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.G., singura persoană cu calitatea de notar public față de care s-au desfășurat acte de cercetare în acest dosar, ori în aceste condiții, văzând că la dosarul nr. 243/P/2007 nu există o plângere penală prin care să fie reclamat notarul public C.E. sau acte întocmite de acesta (ci numele acestui notar a fost indicat pentru prima dată în plângerea pe care petenții l.A., D.V. și J.A. au adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov atunci când au criticat Ordonanța dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov) critica petenților în sensul că procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu a efectuat acte de cercetare în ceea ce privește acest notar și nu a pronunțat o soluție în legătură cu acesta apare nefondată; de altfel potrivit adresei din data de 28 septembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și adresată instanței pentru soluționarea dosarului nr. 1157/64/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov se află în lucru dosarul nr. 357/P/2007 privind pe notarul public C.E., dosar format tocmai în baza conținutului plângerea pe care petenții l.A., D.V. și J.A. au adresat-o Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov atunci când au criticat Ordonanța dată de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (dosar nr. 455/11/2/2007); în acest din urmă dosar petenții pot formula cereri și depune probe pentru justa soluționare a cauzei, iar dacă aceasta se va finaliza cu o soluție de netrimitere în judecată împotriva acestei soluții petenții vor putea să formuleze plângere conform art. 2781 C. proc. pen.
Analizând temeinicia și legalitatea Ordonanței procurorului din data de 22 iunie 2007 dată în dosarul nr. 243/P/2007 relativ la dispoziția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C. pen., art. 290 C. pen. și 291 C. pen., instanța de fond a constatat că plângerea formulată de petenții l.A., D.V. și J.A. este nefondată pentru următoarele considerente:
Actele pe care notarul public M.G. Ie-a efectuat în această calitate a sa și care sunt reclamate de petenți constau în autentificarea sub nr. 1339 din 5 iulie 2000 a unei declarații prin care două persoane fizice: S.S.A. și soția sa S.G.C., proprietari ai unor parcele de teren au consimțit la comasarea celor trei corpuri de avere pe care le aveau, situate în localitatea Săcele și înscrise în C.F. Baciu teren arabil, teren și teren fâneață într-un singur corp de avere ce s-a înregistrat în C.F. a localității Baciu sub un singur număr topografic, imobil constând în teren arabil în suprafață totală de 3.573,33 m.p.
Potrivit Legii nr. 36/1995, legea notarilor publici și activității notariale, notarul public M.G. avea competența de a redacta și autentifica acest gen de acte, iar la întocmirea și autentificarea lui nu au fost încălcate dispoziții legale în vigoare la acel moment.
Astfel, potrivit art. 51 din Legea nr. 7/1996 înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
În speță proprietarii S.S.A. și soția sa S.G.C. au solicitat notarului public autentificarea unei astfel de declarații prin care își manifestau opțiunea să comaseze într-un singur imobil trei parcele pe care le aveau în proprietate cu consecința înscrierii acestei operațiuni în C.F. a localității Baciu sub un singur număr topografic; au atașat cererii documentație cadastrală, respectiv expertiza tehnică – topografică întocmită de ing. exp. M.l., avizată de Primăria Orașului Săcele la data de 28 iunie 2000.
Notarul public nu avea obligația să verifice dacă cele trei parcele care urmau să fie comasate au aceeași categorie de folosință întrucât potrivit art. 1 din Legea nr. 7/1996 legea cadastrului și publicității imobiliare în vigoare la data autentificării declarației notariale, prin parcelă în sensul legii cadastrului și publicității imobiliare se înțelege „suprafața de teren cu aceeași categorie de folosință” iar prin imobil se înțelege „una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar”. Potrivit art. 17 alin (2) din aceeași lege, „una sau mai multe parcele alăturate de pe teritoriul unei unități administrativ teritoriale, indiferent de categoria de folosință, aparținând aceluiași proprietar, formează un imobil, în sensul definit de art. 1 alin (3) din aceeași lege, și se identifică printr-un număr cadastral unic și se înscrie într-o carte funciară”. Față de aceste dispoziții legale, apare evident că cerința existenței aceleiași categorii de folosință a parcelelor aparținând aceluiași proprietar nu este una esențială pentru a se putea dispune comasarea acestora într-un singur imobil.
Cerințele esențiale însă pentru a se putea dispune comasarea celor trei parcele sunt însă, fără îndoială acelea ca parcelele să fie alăturate și să aparțină aceluiași proprietar; dacă ultima dintre aceste două condiții esențiale ara ușor de verificat de către notar prin solicitarea unor extrase C.F., prima dintre acestea nu putea fi constatată ca fiind îndeplinită decât pe baza unei documentații cadastrale. întrucât în speță notarului i-a fost prezentată o expertiză tehnică topografică a întocmită de un expert topograf, M.l. în care se arată că cele trei parcele se învecinează, expertiză avizată de Primăria Săcele notarul public (care nu este obligat să aibă cunoștințe de topometrie și topografie) nu putea refuza autentificarea declarației, astfel încât acesta nu și-a exercitat cu rea credință funcția.
Este adevărat că din înscrisurile și schițele prezentate în cauză de către petenți rezultă că situația din teren stabilită de experți topografi și existentă în evidențele Comisiei pentru aplicarea Legilor fondului funciar și O.C.A.O.T.A. Brașov este alta decât cea reținută de expertul topograf l.M. (care a suprapus parcelele aparținând celor doi proprietari cu teren arabil, teren și teren fâneață, și care în fapt erau despărțite de un drum, peste imobilul cu nr. top. 1558/17 reprezentând drumul De 303 aparținând fostului C.A.P. Săcele și care deservea toate celelalte parcele menționate în schița parcelar 301 a localității Săcele, avizată de O.C.P.I. Brașov) însă notarul, la momentul autentificării declarației nu avea o schiță de comparație și nu era obligat să o ceară decât dacă avea dubii asupra veridicității documentației cadastrale depuse.
Față de această împrejurare, nu se poate reproșa expertului rea credință sau neglijență în exercitarea atribuțiilor sale, cu atât mai mult cu cât aceeași documentație cadastrală a trecut, fără să fie observate erorile, și prin filtrul angajaților C.F care au făcut întabularea în cartea funciară și care dispuneau de schițele și de toate situațiile necesare pentru a verifica veridicitatea conținutului expertizei.
În aceste condiții, apare evident că declarația autentificată de notarul public M.G. nu este falsă și nu este întocmită de notar cu încălcarea obligațiilor pe care le are, astfel că aceasta nu se face vinovată de nici una dintre infracțiunile pentru care a fost cercetată. Este adevărat că declarația autentificată de notarul public M.G. are la bază o documentație tehnică necorespunzătoare realității, însă la dosar nu sunt dovezi care să conducă procurorul sau instanța la concluzia că notarul cunoștea această împrejurare, comiterea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., neputând fi reținută în speță în sarcina făptuitoarei; împrejurarea că expertiza tehnică topografică cuprinde date eronate trebuie dovedită printr-o altă expertiză, aspect care se poate realiza în dosarul disjuns în care expertul este cercetat penal, abia apoi putând fi desființată atât ea cât și actele sub secvențe și readusă situația la starea inițială.
Este nefondată critica adusă ordonanței procurorului în conformitate cu care se impune completarea cercetărilor, respectiv a actelor premergătoare efectuate în cauză, în condițiile în care procurorul a reținut corect care sunt actele efectuate de notar și activitățile desfășurate de acesta, iar în raport cu datele efectuării lor răspunderea penală s-a prescris pentru toate infracțiunile reclamate ca fiind comise de notarul public M.G., astfel încât în speță intervenind o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia, conform art. 228 C. proc. pen., urmărirea penală nu mai poate fi începută.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii D.V. J.A., l.A., M.A. și M.l.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2008, recurentul petiționar D.V. a precizat că numele corect al recurentei petente l.A. este l.A. și că aceasta a decedat în luna septembrie 2007, moștenitorii săi fiind I.A. și l.A., situație în care Curtea a dispus introducerea și citarea acestora în cauză.
De asemenea, recurentul petiționar M.l. a învederat că a declarat recurs atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al SC R. SRL, fără a face însă dovada susținerilor sale.
În motivele scrise de recurs, petenții D.V., J.A., l.A. (prin moștenitorii susmenționați), au criticat atât ordonanța nr. 243/P/2007, cât și sentința primei instanțe sub aspectul omisiunii de a fi sesizată instanța civilă pentru desființarea totală și respective parțială a înscrisurilor false întocmite de notarii M.G. și C.E. conform art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen.
Se mai critică motivarea instanței de fond cu privire la inexistența unei obligații a notarului de a verifica dacă parcelele care urmau a fi comasate aveau aceeași categorie de folosință, arătându-se că textul de lege menționat de instanță [(art. 17 alin. (2) din Legea nr. 7/1996)] nu era în vigoare la data săvârșirii faptei.
De asemenea, se arată că notarul nu a respectat dispozițiile legale referitoare la recepționarea documentației cadastrale de către organul de specialitate și că trebuia să refuze autentificarea declarației în baza art. 6 alin. (2), art. 43 și 45 din Legea nr. 36/1995.
În ce privește încălcarea atribuțiilor de serviciu de către expertul topograf și notar, prima instanță a exclus reaua credință, dar și neglijența, fără să indice cu ce latură subiectivă au fost făcute aceste încălcări ale obligațiilor de serviciu.
În fine, se mai susține că în ordonanța atacată se mai arată că este similaritate, fără a indica care sunt concret actele falsificate de notarul public C.E. și dacă pentru acestea a intervenit prescripția răspunderii penale sau se impunea trimiterea în judecată.
Recurentul M.A. a susținut, cu referire la respingerea ca tardivă a plângerii sale, că Ministerul Public nu a putut face dovada comunicării soluției, iar instanța de fond a considerat plângerea ca fiind făcută în termen, devreme ce a acceptat participarea sa la discuții și i-a solicitat să pună concluzii pe fond.
De asemenea, a mai făcut referiri la fapte comise de angajații primăriei Săcele iar cu referire la notarul public M.G. a susținut că a încălcat prevederile legislației în vigoare, afectând domeniul public, precum și accesul proprietarilor la DN 1.
Recurentul M.l. a arătat că data când a luat cunoștință de ordonanța procurorului este data la care a formulat plângere la instanță, situație acceptată de aceasta devreme ce a fost admis la dezbateri și i s-a permis să pună concluzii pe fond.
În cuprinsul motivelor de recurs, se mai fac referiri la fapte comise de angajați ai primăriei, îndeosebi expertul M.I., iar în privința notarului public se arată că acesta a transformat o parcelă tip-fâneață într-una de tip-arabil, fără a exista documentație și aviz de schimbare a ramurii de cultură. Documentația a fost depusă la cartea funciară și a avut ca efect dispariția unei străzi și a dreptului de servitute privind accesul la proprietăți, racordul stradal și accesul la DN 1, dispărând și posibilitatea de branșament la utilități.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Prin ordonanța din 22 iunie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 243/P/2007 s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de notarul public M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289, 290 și 291 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale; disjungerea cauzei și declinarea competenței de cercetare a faptelor presupus a fi fost comise de către alți făptuitori în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
Având în vedere limitele stabilite de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., în speță instanța a fost investită exclusiv cu privire la cenzurarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de notarul public, neputându-se face aprecieri cu privire la fapte imputate altor persoane față de care nu s-a dat o soluție pe fond de către procuror.
Or, în acest context, Curtea constată că majoritatea susținerilor cuprinse atât în plângerea adresată instanței, cât și în motivele de recurs depășesc limitele în care instanța se poate pronunța în cauza de față, tocmai pentru că se referă la o situație de fapt mult mai amplă ce este imputată mai multor persoane (funcționari sau simpli cetățeni).
În privința notarului public M.G., Curtea constată că în plângerea penală adresată organului de urmărire penală (și înregistrată sub nr. 243/P/2007) petenții D.V. J.A. I.A. nu au reclamat săvârșirea vreunei fapte penale de către acesta, fapt recunoscut explicit în fața instanței de fond(a se vedea încheierea din 24 septembrie 2007), ci s-au referit la numitul M.l., reprezentant al O.C.O.T. care a întocmit documentația cadastrală falsă, neverificată în mod corespunzător de către notar.
Referitor la celălalt notar public la care acești petenți au făcut referi re, C.E., din înscrisurile aflate la dosar rezultă că împotriva acestuia s-a solicitat începerea urmăririi penale abia la 24 iulie 2007, cu ocazia plângerii împotriva soluției dată față de notarul public M.G., situație în care s-a format un dosar distinct la nivelul aceluiași parchet, nr. 357/P/2007,cauză aflată în lucru.
În legătură cu activitatea notarului public M.G., cercetările au fost demarate în urma unei plângeri formulate de SC R. SRL la 10 februarie 2006 și au stabilit că acesta a autentificat la data de 5 iulie 2000 actul notarial denumit „declarație”, la cererea proprietarilor S.S.A. și S.G.C în care aceștia au arătat că au hotărât comasarea a trei parcele de teren, toate aflate în proprietatea declaranților, într-o singură parcelă.
În raport cu data autentificării acestui înscris (5 iulie 2000), data formulării plângerii (10 februarie 2006) și ținând seama de tratamentul sancționator aplicabil în cazul infracțiunilor menționate în plângere și care ar putea fi imputate notarului public (art. 246, 289, 290 și 291 C. pen.), în mod corect s-a reținut de către procuror că este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (a intervenit prescripția răspunderii penale).
Chiar și așa, în motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale se fac și aprecieri de fond, arătându-se că notarul public nu a fost de rea credință când a întocmit, la data de 5 iulie 2000, în cadrul competențelor sale, documentația pe baza căreia ulterior, la data de 11 iulie 2000, s-au operat în evidențele C.F. noile configurări ale proprietății declaranților.
Curtea reține că înscrisul autentificat de către notar reprezintă o declarație, al cărei conținut a fost asumat de către declaranți, sub sancțiunea legii penale conform art. 292 C. pen.
În plus, în cauză erau incidente dispozițiile art. 44 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară/în varianta în vigoare la momentul autentificării actului, potrivit cărora corpul de proprietăți constituit prin înscrierile în cartea funciară se va putea modifica prin alipiri, dacă mai multe parcele se unesc într-un singur corp sau dacă se adaugă o nouă parcelă la un corp de proprietate ori se mărește întinderea unei parcele.
Totodată, potrivit art. 56 notarul care a întocmit un act prin care se modifică un drept real imobiliar este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară, care urma procedura înscrisă în art. 49 și urm. din aceeași lege, finalizată cu o încheiere dată de judecătorul de la biroul de carte funciară, supusă căilor de atac.
În speță, cu ocazia autentificării declarației, notarul a avut la dispoziție actele prezentate de declaranți, respectiv o expertiză topografică (care prezenta situația celor trei parcele ce urmau a fi contopite, inclusiv faptul că erau de același tip-teren arabil), precum și un înscris emanând de la primăria orașului Săcele (care certifica faptul că cele trei parcele erau situate în intravilanul localității), acte pe care notarul nu era în măsură să le cenzureze.
Ulterior, pe baza acestei declarații și în urma controlului efectuat (sau care trebuia a fi făcut) de către funcționarii și judecătorul de carte funciară, s-au făcut mențiunile corespunzătoare în cartea funciară.
Împrejurarea că documentația tehnică (îndeosebi expertiza topografică) ce a fost prezentată de către declaranți notarului cu prilejul autentificării declarației, nu corespundea întrutotul realității nu poate fi imputată acestuia, cu atât mai mult cu cât, potrivit celor expuse anterior, conținutul declarației reprezenta practic manifestarea de voință a declaranților (ce nu putea fi cenzurată de notar), iar efectul urmărit de aceștia, respectiv comasarea unor proprietăți, s-a produs în urma înscrierii în cartea funciară, supervizată de alte persoane decât notarul care a autentificat declarația.
Pe de altă parte în motivarea recursurilor declarate, petenții D.V., J.A. I.A. fac referire, între altele, la nerespectarea de către notar a „Instrucțiunilor privind întocmirea documentației cadastrale tehnice necesare la înscrierea cu caracter nedefinitiv în Cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la terenuri și construcții”, fără a observa că acestea au fost publicate la 22 februarie 2001 în M. Of. nr. 90, ulterior datei la care notarul a autentificat declarația în litigiu (5 iulie 2000).
De asemenea, acești petenți au criticat atât ordonanța, cât și sentința instanței de fond pentru neaplicarea art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen., referitor la omisiunea de sesizare a instanței civile cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
Curtea reține că potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., în cazul în care se dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul se pronunță și asupra sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
În speță, deși față de notarul public M.G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale inclusiv pentru infracțiuni de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu s-a dispus prin aceeași ordonanță și asupra sesizării instanței civile, în condițiile susmenționate. Mai mult în motivarea ordonanței se face vorbire de un singur act încheiat de notar înscris oficial în înțelesul legii penale, respectiv declarația autentificată de acesta.
În privința acestui înscris, este de observat că realitatea celor consemnate în cuprinsul declarației incumbă exclusiv declaranților (față de care cercetările s-au disjuns), nefiind contestat faptul că notarul a consemnat și autentificat întocmai manifestarea de voință a acestora.
Pe de altă parte, chiar și în situația în care ordonanța nu cuprinde dispoziția de sesizare a instanței civile, nimic nu oprește partea interesată să acționeze în acest sens, mai ales că o asemenea omisiune nu poate fi îndreptată în procedura înscrisă în art. 2781 C. proc. pen., prin prisma soluțiilor expres și limitativ prevăzute în alin. (8).
În privința petenților M.A. și M.I., Curtea constată că prin sentința recurată plângerile formulate de către aceștia împotriva aceleiași ordonanțe a procurorului au fost respinse ca tardive, fără a se intra în analiza fondului aspectelor sesizate în plângere, situație în care recursurile declarate de către aceștia pot fi analizate exclusiv sub aspectul formulării plângerii în termen, chiar dacă petenții au menționat în motivele de recurs și alte critici, ce țin de fondul cauzei.
Din această perspectivă, Curtea constată că prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov emisă la data de 12 iulie 2007 sub nr. 419/11/2/2007 a fost respinsă, în condițiile art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de cei doi petenți împotriva rezoluției (în realitate, ordonanței) nr. 243/P/2007 din 22 iunie 2007.
Soluția dată de procurorul general a fost comunicată petenților M.l. și M.A., cu confirmare de primire, la data de 17 iulie 2007, dată de la care a început să curgă termenul de 20 de zile prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. În care soluția de neîncepere a urmăririi penale putea fi supusă cenzurii instanței.
Cu toate acestea, petenții s-au adresat instanței abia la data de 28 august 2007, formulând o „cerere de intervenție în interes propriu” în dosarul nr. 1169/64/2007 al Curții de Apel Brașov (ce avea ca obiect plângerea formulată de petenții D.V. I.A. și J.A. împotriva aceleiași soluții, dosar ce ulterior a fost conexat la cel în care s-a pronunțat sentința recurată, nr. 1157/64/2007), situație în care soluția primei instanțe, de respingere a plângerilor ca tardiv formulate este legală și temeinică.
Împrejurarea că petenții au participat în această calitate în dosarul instanței de fond nu poate conduce la o altă concluzie cu privire la tardivitatea plângerii formulate de către aceștia, întrucât ceea ce instanța analizează mai întâi este respectarea condițiilor de formă ale plângerii (inclusiv dacă ea a fost formulată în termen), iar apoi temeinicia susținerilor petenților însă numai dacă cerințele de formă au fost respectate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că toate recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.A., M.l., D.V., J.A. și l.A. împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții petiționari la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2008.