Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin Ordonanța din 20 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a început urmărirea penală față de inculpații F.F.M., T.T.S., M.M. și D.E., deoarece au înlesnit și ajutat la deposedarea soților T. de proprietatea asupra apartamentului nr. 2 situat în Oradea, și a soților P. (F. și M.F.) de suma de 17.800 Euro, procedând la întabularea frauduloasă a apartamentului în beneficiul numitei A.I. Părțile vătămate P.M.F. și P.F. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 17.800 Euro și au solicitat, în baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen., luarea măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Prin Ordonanța din 11 mai 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus luarea măsurii asigurătorii, prin indisponibilizarea și instituirea sechestrului asupra bunului imobil proprietatea inculpatei D.E. (căsătorită cu R.), în vederea recuperării pagubei produse prin infracțiunile săvârșite de aceștia, până la concurența valorii de 18.200 Euro, asupra apartamentului situat în Oradea, C.F. individuală 8841 Seleuș, nr. top. 629/231 și C.F. colectiva 7687 Seleuș, nr. top. 629/231.
Conform procesului-verbal de sechestru întocmit în aceeași zi, 11 mai 2006, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului mai sus-identificat, iar câte un exemplar din acest proces-verbal a fost comunicat inculpatei D.E. și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Oradea.
Tot în aceeași zi, 11 mai 2006, inculpata D.E. a înstrăinat, în baza Contractului de Donație autentificat sub nr. 951 din 11 mai 2006 al B.N.P. M.M., imobilul în litigiu, situat în Oradea, fraților C.M.A. și C.E.A.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea inculpații au fost trimiși în judecată, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru caue cu minori, ca dosar nr. 1028/35/2007.
La 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a luat în dezabatere, în ședință publică, printre altele, cererile formulate de numiții C.M.A., C.E.A. și inculpata D.E. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din 11 mai 2006 asupra imobilului în litigiu. În motivarea cererilor lor, numiții C.M.A. și C.E.A. au învederat că ei au fost dobânditori de bună-credință, iar inculpata D.E. a susținut că măsura dispusă este nelegală și în orice caz, inutilă, deoarece, la 14 martie 2006, fusese instituit sechestru asigurător și asupra bunurilor coinculpaților M.M., T.T.S. și T.T.T. și că repararea prejudiciului poate fi asigurat prin aplicarea acelor sechestre fără să fi fost necesară instituirea sechestrului și asupra imobilului ei.
Prin încheierea din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererile formulate de C.M.A. și C.E.A. și de inculpata D.E. privind ridicarea sechestrului asigurător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ordonanța din 11 mai 2006 a fost comunicată atât inculpatei D.E. cât și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară chiar la data luării ei, respectiv, 11 mai 2006, dar deși cunoștea ca față de ea fusese începută (prin Ordonanța din 20 februarie 2006) urmărirea penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune și că imobilul fusese indisponibilizat (prin Ordonanța din 11 mai 2006), a înstrăinat în aceeași zi, prin donație, imobilul sechestrat; instanța de fond a apreciat totodată, că subzistă obligația in solidum de despăgubire a părților civile care au dreptul de a-l urmări pe cel mai solvabil dintre debitori pentru recupararea întregii pagube, așa cum în mod corect s-a reținut prin Ordonanța Parchetului.
Cu privire la cererile numiților C.M.A. și C.E.A., instanța a mai apreciat că aceștia pot lămuri situația juridică a imobilului sechestrat pe cale civilă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpata D.E. și persoanele interesate C.M.A. și C.E.A..
Inculpata D.E., prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2009, a solicitat repunerea în termenul de recurs, motivând că "nu am avut cunoștință de faptul că mi-a fost respinsă cererea de ridicare a sechestrului și acest aspect l-am aflat doar la următorul termen de judecată", pe fondul cauzei apreciind că în mod greșit i-a fost respinsă de prima instanță cererea de ridicare a sechestrului deoarece acest sechestru a fost instituit la aproximativ 2 luni de la instituirea sechestrelor asupra a două imobile aparținând unor coinculpați, că, la data instituirii sechestrului, imobilul nu mai era în proprietatea sa și că măsura luată nu se impunea, cu atât mai mult cu cât paguba avea de unde să fie recuperată.
Persoana interesată C.E.A., prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2009, a solicitat, de asemenea, repunerea în termenul de recurs, motivând că s-a aflat în imposibilitate de a declara recursul în termenul legal de 10 zile, deoarece nu a avut cunoștință că cererea sa a fost respinsă prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2008; pe fond, a solicitat casarea încheierii recurate cu consecința admiterii cererii de ridicare a sechestrului asigurător asupra apartamentului, susținând că, la data la care au dobândit imobilul, în urma verificărilor efectuate, imobilul era liber de sarcini, că măsura sechestrului asigurător a fost înscrisă în Cartea Funciară abia la 19 mai 2006 și că această notare a fost cu totul nelegală.
Persoana interesată C.M.A., prin cererea de recurs depusă la 30 ianuarie 2009, a solicitat casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de ridicarea a sechestrului asigurător, susținând că de fapt, atacase Ordonanța din 11 mai 2006 la Parchet, cu plângere, însă aceasta a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât cauza fusese deja înaintată instanței de judecată, că nu a fost citat în cauză și nici nu i s-a comunicat vreo soluție cu privire la această cerere, că, împreună cu sora sa, au dobândit imobilul ca dobânditori de bună credință, că măsura dispusă de Parchet a fost nelegală, cum nelegală consideră că a fost și înscrierea Ordonanței de sechestru în Cartea Funciară abia la 19 mai 2006.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că cererile de repunere în termen formulate de inculpata D.E. și de persoana interesată C.E.A. nu sunt întemeiate iar recursurile formulate de aceștia sunt tardive pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivita art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3853 alin. (2), raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de recurs curge de la pronunțare.
Analizând încheierea atacată, Curtea constată că, la ședința publică de judecată din 3 decembrie 2008, au fost prezente inculpata D.E., personal și asistată de avocat C.M., apărător ales, și persoana interesată C.A.E., care au susținut, prima prin apărător, iar cea de a doua personal, cererile privind ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilului.
Potrivit art. 3853 alin. (2), raportat la art. 364 C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este totuși considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Analizând cererile de repunere în termen formulate de către cele două recurente, Înalta Curte constată că motivele invocate, necunoașterea soluției primei instanțe nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare această necunoaștere fiindu-le imputabile lor însele, astfel că cererile formulate de acestea privind repunerea în termenul de recurs vor fi respinse
În consecință se constată că recursurile declarate de cele două recurente, inculpata D.E. și persoana interesată C.A.E., sunt tardive, deoarece acesta au exercitat calea de atac la 29 ianuarie 2009, respectiv, 30 ianuarie 2009, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, în condițiile în care ele participaseră la dezbaterile din 3 decembrie 2008.
Cu privire la recursul persoanei interesate C.M.A., Înalta Curte apreciază că este nefondat.
Abstracție făcând de suspiciunea, absolut rezonabilă în raport cu, particularitățile cauzei, că, în realitate, recurentul persoană interesată C.M.A. (ca și, de altfel, recurenta persoană interesată C.A.E., sora sa), acceptând donația făcută de ruda lor, inculpata D.E. au fost părtași la încercarea acesteia de a-i frauda pe creditori (părțile civile din proces), perspectivă din care actul de liberalitate ar fi lovit de nulitate absolută, și admițând că ambii ar fi fost de bună-credință (ignorând totodată, manifesta rea-credință a donatoarei, inculpata D.E.). Înalta Curte apreciază că măsura asiguratorie asupra imobilului în discuție nu putea fi ridicată la cererea sus-numitului (cum judicios a hotărât prima instanță), buna-credință, și reală dacă ar fi, neputând produce efectul pretins de persoanele interesate decât dacă ele ar fi dobândit imobilul cu titlu oneros (adică printr-un contract translativ de proprietate sinalagmatic vânzare-cumpărare sau schimb) iar nu cu titlu gratuit (în speță, prin donație, care este un act de liberalitate).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererile de repunere în termen formulate de recurenta inculpată D.E. și de persoana interesată C.E.A.
Respinge, ca tardive, recursurile declarate de recurenta inculpată D.E. și de persoana interesată C.E.A. împotriva încheierii din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1028/35/2007.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana interesată C.M.A. împotriva aceleiași încheieri.
Obligă recurenta inculpată D.E. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea recurentei inculpate și suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimații inculpați T.T.S., T.T.T. și B.M.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Obligă recurentele persoane interesate C.M.A. și C.E.A. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați O.D.D., M.M., F.F., F.F.M., P.F. și B.I., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2009.