Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 298 din 17 noiembrie 2008, a respins ca nefondate, plângerile formulate de petenții B.G. și C.D. împotriva rezoluției nr. 1091/II-2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva soluției dispusă în Dosarul nr. 662/P/2007 al aceluiași parchet.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele:
La 01 iulie 2005, P.D. a formulat plângere penală împotriva notarului public Ș.D.B., a avocatului C.D. și numitului A.P.L., privind încheierea și autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 816 din 13 mai 2005, în sarcina avocatului și persoanei fizice nominalizate ea acuzând și încheierea neconformă cu legea, a altor acte.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța nr. 2013/P/2005 din 10 mai 2006 a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notar, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din același cod, și de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Alte plângeri penale ale lui P.D. și ale fostului său soț B.G. au fost verificate în Dosarul nr. 318/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dosar în care, prin ordonanța emisă la 5 aprilie 2007 s-a dispus, printre altele, disjungerea față de C.D., executorul judecătoresc G.D. și A.P.L., competența aparținând Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.
Urmare modificărilor procedural penale, prin ordonanța dispusă în Dosarul nr. 5288/P/2007, cauza a revenit în competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, competența acestui organ judiciar fiind atrasă de calitatea persoanelor (avocat, executor judecătoresc).
Concret, P.D., în plângeri și personal, cu ocazia luării unei declarații, a sesizat că la 9 mai 2005, avocatul C.D. a determinat-o să semneze acte, despre conținutul acestora nu a avut cunoștință, notarul nu i-a explicat despre ce este vorba, fiica ei, C.D., ulterior explicându-i că era un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului deținut de ea în Calea Floreasca sector 1.
La rândul său, C.D. ar fi cunoscut despre acest act de la tatăl ei, B.G., el fiind notificat ilegal, de executorul judecătoresc G.D., aceasta solicitându-l să primească o sumă de bani ce reprezenta sultă, debitoarea fiind P.D.
Actele premergătoare efectuate de procuror au reținut că la 12 mai 2005, P.D., de față fiind și A.P.L., a înțeles că în baza antecontractului autentificat, cel din urmă s-a obligat să achite sulta dispusă prin sentința civilă nr. 7641/2002 a Judecătoriei sectorului 2 București.
Același avocat le-a spus lui P.D. și lui A.P.L. că acesta din urmă trebuie să îl notifice pe B.G. pentru plata sultei prin intermediul executorului judecătoresc.
La cererea celor doi, avocatul a redactat un act adițional la antecontract, prin acesta stipulându-se că dacă promitenta vânzătoare se răzgândește, promitentul cumpărător va putea cere instanței civile să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare potrivit art. 1073 – art. 1077 C. civ., actul adițional fiind semnat ca atare de P.D.
Totodată, cu aceeași ocazie, s-a stabilit ca avocatul să întreprindă demersurile necesare pentru notificarea lui B.G.
Avocatul, în realizarea demersurilor amintite, era în posesia sentinței civile nr. 11458 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 1, pronunțată în Dosarul nr. 15880/2005, prin aceasta respingându-se cererea principală modificată a reclamantei P.D. ca nefondată și a fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtului A.P.L., sentința ținând loc de contract de vânzare-cumpărare între reclamanta-pârâtă vânzătoare P.D. și pârâtul-reclamant cumpărător A.P.L. pentru apartamentul din Calea Floreasca, sector 1.
Din examinarea sentinței civile, s-a constatat că P.D. a cerut constatarea nulității actului adițional amintit mai sus, ea invocând nerespectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 36/1995, precum și a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 816 din 13 mai 2005 la Biroul Notarului Public din București invocând lipsa discernământului promitentului vânzător și constatarea desființării unilaterale a respectivului antecontract în temeiul clauzei de dezicere.
B.G., notificat fiind pentru a intra în posesia sultei, la 23 mai 2005 s-a prezentat la executorul judecătoresc G.D., erau de față avocatul și A.P.L., refuzul creditorului fiind înscris într-un proces-verbal.
La 26 mai 2005, la executor s-au prezentat P.D. și B.G., prima a achitat sulta însumă de 507.130.760 ROL, despre aceasta încheindu-se proces-verbal (nr. 863) semnat de creditor și de către debitor.
La 6 iunie 2006, același executor, a notificat pe B.G. și pe A.P.L., prin aceasta aducându-li-se la cunoștință că s-a consemnat la C.E.C. – Agenția V. aceeași sultă (recipisa din 24 mai 2005), dată anterioară celei când debitoarea achitase personal sulta, executorul și A.P.L. necunoscând.
Verificând plângerile, prin ordonanța din 26 mai 2008, s-a dispus, printre altele, în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de G.D., executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, de art. 289 și de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., precum și față de C.D., avocat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) din același cod.
Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus disjungerea pentru efectuarea de cercetări față de A.P.L. sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., competența revenindu-i Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.
Plângerea lui B.G., pe lângă susținerile deja evidențiate, privind pe avocat și pe A.P.L., a relevat că actul adițional este ilegal în conținut prin raportare la forma actului autentic notarial și este fals pentru că a atestat o manifestare de voință a promitentei vânzătoare alta decât a fost în realitate, sens în care s-a cerut verificarea semnăturii prin ridicarea originalului de la persoanele care-l dețineau. S-a mai susținut falsificarea actului și pentru că a fost antedatat de avocat – împrejurare amintită prin raportare la data (tardiv) la care avocatul l-ar fi utilizat în instanța civilă cu ocazia cererii lui P.D. de a se constata nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Petentul, în susținerea caracterului fals al actului adițional, a cerut ridicarea, de la cabinetul avocatului, a dosarului în care era indus respectivul act, precum și a altor acte (chitanța de plată a onorariului sau acte ce atestau efectuarea asistenței juridice fără plată).
Același petent ceruse și completarea cercetărilor față de avocat sub aspectul faptei de a fi fost apărător, în aceeași cauză, al ambelor părți (promitenta-vânzătoare și promitent-cumpărător), aceștia având interese contrarii.
Petentul, referindu-se la ordonanța procurorului, a susținut că s-a omis verificarea contrafacerii, de către avocat, a actului adițional, fapta fiind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., sau, după caz, infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din același cod, cercetările sunt incomplete, P.D. nemanifestând voința de a modifica antecontractul și nesemnând, personal, actul adițional. În opinia petentului avocatul ar fi folosit o coală de hârtie semnată anterior în alb de P.D. sau semnătura de pe alte documente a fost scanată și inserată ulterior pe actul contestat.
S-a mai invocat că o împrejurare semnificativă în presupusa falsificare a actului adițional, este tardivitatea utilizării lui în procesul civil.
Cu referire la A.P.L., s-a susținut că acesta a uzat de calea notificării, că nu a promovat el acțiune în civil, ci a utilizat cerere reconvențională, deși actul adițional îi era favorabil.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, referitor la plângerea lui B.G., corect a reținut că aceasta este inadmisibilă, conform dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., el nu are calitate procesuală activă, nu era moștenitorul lui P.D., și, ca atare, nu este parte vătămată.
Privind plângerea petentei C.D., actele procurorului au reținut că este nefondată, ea de fapt, în fața instanței nefăcându-și apărări fie personal, fie prin avocat.
Împotriva sentinței, petenții, în termen legal, au declarat recursuri, în scris ei susținând că sentința recurată nu este motivată, plângerea lui B.G. este admisibilă pentru că la data introducerii ei la parchet, el era mandatar-curator al lui P.D., avea acceptul fiicelor sale care l-au împuternicit în acest sens prin procura nr. 45 din 11 aprilie 2007, faptele reclamate în sarcina executorului judecătoresc nu au fost verificate astfel că P.D. nu a mai putut anula antecontractul pentru că A.P.L. a făcut dovada achitării către el, a sultei și pe cea a diferenței, lui P.D., aceasta a fost aruncată în stradă și astfel i s-a cauzat moartea, i s-a destrămat familia pentru că fiicele sale nu au unde să locuiască, ilegal notarul public Ș.D.B. a fost scos de sub urmărire penală.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că actele premergătoare efectuate de procuror au analizat susținerile petenților, legal s-a constatat că B.G. nu are calitate procesuală nefiind parte vătămată odată ce divorțul de P.D. s-a pronunțat anterior încheierii, de către ea, a antecontractului de vânzare-cumpărare, a semnării actului adițional și implicit, pronunțării de către instanța civilă a hotărârii ce ține loc de act de vânzare-cumpărare. În plus, B.G. a primit sulta la care avea dreptul, fosta sa soție avea discernământ și personal a semnat actele necesare.
Totodată, pe parcursul anilor 2005-2008, susținerile petenților au fost analizate și în cauză nu s-au constatat temeiuri sau indicii că cei reclamați ar fi comis infracțiunile menționate, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 fiind legal stabilit, în disjungere, să verifice dacă A.P.L., cumpărătorul imobilului, a săvârșit sau nu vreo faptă penală.
Pentru considerentele expuse, recursurile formulate nefiind fondate, vor fi respinse.
Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenții petenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii B.G. și C.D.R. împotriva sentinței penale nr. 298 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenții petiționari să plătească statului sumele de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 martie 2009.