Asupra recursului de fata,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1367 din 29 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, în fond după casare, în baza art. 334 a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:
1. pentru inculpatul T.S. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
2. pentru inculpatul B.C. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
3. pentru inculpatul T.I. din disp. art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra cecului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., comb. cu art. 124 C. pen. și art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpații T.S., B.C. și T.I. pentru infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru primii 2 inculpați și, respectiv, pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 pentru inculpatul T.I.
A constatat că inculpatul T.I. a fost reținut la 18 septembrie 1998.
În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. a respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile SC C.N.C.E. C. SA, SC S.R. SA, SC S.I. SRL și SC H. SRL.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen. a ridicat sechestrul instituit prin ordonanța din 13 octombrie 1998 a IPJ Timiș.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 16 iulie 1998, SC T.P.S.U.T. SA Rovinari a predat SC T. SA Timișoara, reprezentata de T.O.L., un nr. de 20 de ordine de compensare a energiei electrice in valoare de 2 miliarde lei, pt. care, acesta din urma a emis un bilet la ordin în valoarea arătată, cu data scadentă la 10 sept. 1998.
La aceeași dată, T.O. l-a contactat pe inculpatul T.S., președinte al SC T.M. SRL Târgoviște și i-a propus preluarea acestora fără însă a avea aprobarea conducerii primei societăți (SC T.P. SUT SA Rovinari), urmând ca inculpatul T., în 45 de zile, să achite contravaloarea lor către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari.
Inculpatul T. a predat lui T.O., fila cec M.O 16 nr. 00016485 în alb, semnată și ștampilată, prin care a garantat că la termenul stipulat va avea în cont disponibil și va efectua plata contravalorii ordinelor de compensare.
Cu aceste ordine, inculpatul T.S. a achiziționat produse petroliere de la SC S.G. SA București și de la alți furnizori, însă nu a făcut plata către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari cum s-a obligat, vânzându-le la rândul lui către alți beneficiari.
Partea vătămată SC T.P.S.U.T. SA Rovinari a purtat corespondență cu inculpatul T. pentru onorarea plății celor 20 de ordine de compensare, iar la data de 25 februarie 1999 a introdus în bancă fila cec mai sus-arătată care, însă a fost refuzată la plată pe motiv de client aflat în interdicție bancară (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999 a BNR - Centrala Incidentelor de Plăți).
Urmare acestui incident de plată, s-a început urmărirea penală față de acest inculpat, iar în această împrejurare a fost achitat debitul către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari.
2. La datele de 7 august 1998, 11 august 1998, 24 august 1998 și 28 august 1998 între SC C.N.E. SA Cernavodă și SC T. SRL Târgoviște s-au încheiat procese-verbale de predare-primire a unor ordine de plată (60, 15, 16 și 37) cu valori de 6.000.000.000 lei, 1.000.000.000 lei, 500.000.000 lei și 250.000.000 lei pentru care inculpatul T. s-a obligat ca la 14 octombrie 1998 să achite contravaloarea ordinelor de compensare, în caz contrar SC C.N.E. Cernavodă SA pentru plata lor, fiind autorizată să introducă în bancă filele CEC N016 0016478, 0016477, 00016.
Ordinele de compensare energie electrică în valoare de 6.000.000.000 lei au fost folosite de inculpat pentru achitarea unor produse petroliere achiziționate de la SC S.G.SA București, în perioada 22 iulie 1998-10 august 1998,deci pentru tranzacții anterioare achiziționării ordinelor de compensare.
Până la data de 21 septembrie 1998, inculpatul T. nu a efectuat nici o plată în contul SC C.N.E. SA Cernavodă pentru achiziționarea de ordine de compensare energie electrică în valoare de 2.000.000.000 lei.
Fila CEC M 016 nr.00016478 în valoare de 2.000.000.000 lei a fost depusă pentru a fi onorată la plată la Banca de Credit Industrial și Comercial SA, sucursala București, care a refuzat-o pe motive de lipsă parțial disponibil efectuând plata doar pentru suma de 6.610.000' lei cât SC T.C. SRL avea în cont și anunțând BNR - Centrala Incidente de Plăti, urmare căreia s-a declarat interdicția bancară de a emite cecuri acestei societăți în perioada 21 septembrie 1998-21 septembrie 1999 (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999).
După acest refuz la plată, SC C.N.E. SA Cernavodă nu a mai introdus și celelalte file CEC la plată(pentru sumele de 1.000.000.000 lei, 500.000.000 lei și 2.500.000.000 lei),amenințând pe inculpatul T. că va depune o plângere la parchet.
Urmare acestei presiuni, SC T.C. SRL Târgoviște a achitat prin ordine de plată sumele de 2.306.510.000 lei și 208.146.785 lei, rămânând neachitată suma de 2.485.343.245 lei, fapt pentru care, la 4 martie 1999, SC C.N.E. SA CERNAVODĂ a depus o plângere la organele de poliție.
Tot astfel, a procedat inculpatul T., prin societatea sa și cu SC I.S.S.A. SRL Bacău și SC E. SA București pentru care a inițiat un sistem de plăți interpuse vizând livrarea unor produse petroliere în valoare de 1.936.000.000 lei, urmând ca, plata să se efectueze prin compensare.
Datorită faptului că SC T.C. SRL Târgoviște nu dispunea de lichidități în conturile sale bancare și avea nevoie de bani lichizi pentru achitarea unor achiziții de produse petroliere de la SC S.L.T.P. SRL București ce urmau a fi vândute către SC I.S.S.A. SRL Bacău, inculpatul T. a solicitat un împrumut de la SC E. SA București, iar aceasta, acceptând, a emis fila cec seria U 000 nr. 00248927 din 16 februarie 1999 în valoare de 294.360.086 lei pe care a și girat-o în aceeași zi către SC S.L.T.P.I. București.
Inculpatul T. a emis biletul la ordin din data de 4 martie 1999 scadent la 15 martie 1999 în sumă de 300.000.000 lei în favoarea SC I.S.S.A. SRL Bacău pentru a fi introdus la plată în caz de neachitare până la data scadentă de 15 martie 1999.
La data depunerii lui în bancă, 15 martie 1999,acesta a fost refuzat la plată din lipsă disponibil în cont (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999 a BNP - Direcția urmăririi riscurilor bancare, fiind declarat incident de plată).
SC T.C. SRL Târgoviște, prin procesele-verbale nr. 585 din 19 martie 1999 și nr. 606 din 23 martie 1999 a predat la SC I.S.S.A. SRL Bacău încă patru ordine de compensare energie electrică în valoare de 2.500.000.000 lei.
Astfel, SC I.S.S.A. SRL Bacău a devenit debitor față de SC T.C. SRL Târgoviște, căreia în perioada 30 martie 1999-16 noiembrie 1999, i-a achitat suma de 2.793.230.00 lei în numerar, filele CEC, ordine de plată și procese-verbale de compensare cu SC E. SA București, rămânând de plată suma de 206.770.000 lei, care nu a fost achitată până în prezent.
Prin adresa nr. 5621 din 25 martie 1999, SC T.C. SRL Târgoviște a adus la cunoștința SC I.S.S.A. SRL Bacău, că procesul-verbal nr. 353 din 12 septembrie 1999 prin care s-a convenit efectuarea de compensări cu debitul pe care îl avea față de SC E. SA București, este anulat, și implicit și contractul de vânzare-cum parare nr. 355 din 12 februarie 1999, convenindu-se ca debitul față de SC E. SA București, în valoare de 1.936.558.791 lei, să fie lichidat prin alte modalități de plată.
4. La data de 19 aprilie 1999, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 678 între SC S.L.I. SRL București și SC T.C. SRL Târgoviște, în care se prevedea că, prima societate să livreze celei de a doua, până la 30 mai 1999, cantitatea de 4000 tone motorină, plata urmând a se efectua prin ordin de plată sau bilet la ordin avizat de bancă.
Urmare acestor prevederi contractuale, inculpatul T.S., președinte la SC T.C. SRL Târgoviște a încheiat contractul angajament nr. 114 din 3 mai 1999 cu Banca Comercială W.B. SA, sucursala București, pentru garantarea și analizarea a două bilete la ordin în valoare totală de 2.000.000.000 lei, emise în favoarea SC S.L.I. SRL București, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 678 din 19 aprilie 1999, în vederea garantării efectuării plăților către aceasta.
La data de 3 mai 1999, inculpatul T.S., în calitate de președinte la SC T.C. SRL Târgoviște, a emis biletul la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei, scadent la 2 iunie 1999 și biletul la ordin în valoare de 120.000.000 lei, scadent la 2 iunie 1999, în favoarea SC S.L.I. SRL București.
Biletele la ordin au fost înaintate de către SC T.C. SRL Târgoviște, la SC S.L.T.P.I. SRL București, care la rândul său, în aceeași zi (3 mai 1999) a girat în favoarea SC M.M.C. SRL București, de la care, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, urma să primească produse petroliere, pe care să le livreze societății comerciale emitente a biletelor la ordin.
La rândul său, SC M.M.C. SRL București, tot la data de 3 mai 1999, a girat biletul la ordin în valoare de 1.880.000.000 lei, scadent la 2 iunie 1999 către SC D.C. SRL Slobozia, de la care, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare trebuia să primească produse petroliere pe care să le livreze către SC S.L.T.P.I. SRL București și aceasta către SC T.C. SRL Târgoviște.
Până la data de 30 mai 1999, termen de livrare stipulat în contractul nr. 678 din 19 aprilie 1999, niciuna din societățile angrenate în această tranzacție comercială nu a livrat produsele petroliere menționate în contract către SC T.C. SRL Târgoviște. Cu toate acestea, ia data scadentă 2 iunie 1999, cele două bilete ia ordin au fost, introduse la plată la Banca Turco-Română SA fără îndeplinirea obligațiilor contractuale, astfel, biletul la ordin în valoare de 1.880.000.000 lei, de către SC D.C. SRL Slobozia și cel în valoare de 120.000.000 lei către SC M.M.C. SRL București.
Biletele la ordin, prin intermediul Băncii Turco-Române SA au ajuns la Banca Comercială W.B. SA, sucursala municipiului București, pentru a fi onorate la plată, dar aceasta conform adreselor nr. 782 din 1 iunie 1999 din 2 iunie 1999 ale SC T.C. SRL. Târgoviște (prin care a comunicat că nu s-au îndeplinit obligațiile contractuale, nr. 678 din 19 iunie 1999, fapt pentru care retrage garanțiile materiale pentru bilete la ordin în valoare de 2.000.000.000 lei și reziliază contractul cu SC S.L.I. SRL București, a refuzat la plată aceste bilete, la data de 2 iunie 1999 pe motiv (menționat pe biletele la ordin) "scontare bilet fără existența în total sau în parte a acestei creanțe în momentul cesiunii".
5. La data de 22 decembrie 1998, intre SC S.R. SA Câmpina și SC S.S.I. SRL București s-a încheiat contractul comercial de vânzare-cumpărare nr. 198/1998, în care se prevede că prima societate comercială să livreze celei de a doua, până la 31 decembrie 1998, produse petroliere în valoare de circa 2.500.000.000 lei.
Inculpatul B.C., director general și asociat unic la SC S.L.T.P.I. SRL a emis mai multe cecuri fără acoperire în favoarea SC S.R. SA Câmpina, iar aceasta din urmă a livrat produsele ce au totalizat suma de 2.609.401.466 lei.
Filele CEC seria H 306 nr. 00057208, 00057210, 00057213, urmau să fie completate cu data emiterii, suma de plată și numele beneficiarului de către reprezentanții SC S.R. SA Câmpina în raport de valoarea mărfurilor livrate.
Până la sfârșitul lunii martie 1999, inculpatul B. a achitat numai suma de 458.819.531 lei, iar reprezentanții părții vătămate SC S.R. SA Câmpina au procedat la completarea celor 5 file cec emise în alb (după o lungă corespondență cu inculpatul pe tema achitării produselor) și le-au introdus la plată la Banca Comercială I.T. SA, sucursala municipiului București, la data de 2 aprilie 1999, fiind refuzate însă la plată pentru lipsă disponibil în cont.
Banca Comercială I.T. SA a transmis la BNR, Centrala Incidente de Plăti, documentația referitoare la cele 5 file cec.
În urma plângerilor penale depuse de partea vătămată, inculpatul a mai achitat până la 7 mai 1999 suma de 995.000.000 lei, rămânând un rest de 1.139.432.000 lei.
6. In cursul anului 1998, SC B. SRL Brașov a executat lucrări de reparații și aprovizionare cu piese de schimb pentru unele filiale ale S.N.P. P. SA București. Neavând lichidități să plătească contravaloarea serviciilor prestate a propus ca aceasta să se efectueze prin compensare între mai multe filiale ale sale și să fie achitate prin livrarea unor produse petroliere de către SC A. SA Pitești.
SC B. SRL Brașov, neavând în obiectul său de activitate și comercializarea de produse petroliere, a căutat o societate comercială care să preia produse petroliere de la SC A. SA Pitești, să le valorifice și să plătească contravaloarea acestora către SC B. SRL Brașov, împrejurări în care aceasta a negociat cu SC S.L.T.P.I. SRL București, efectuarea acestor activități, prin două contracte comerciale.
Urmare acestor negocieri, între SC B. SRL Brașov și SC S.L.I. SRL București, în cursul lunii februarie 1999 s-au încheiat următoarele contracte:
La data de 11 februarie 1999 s-a încheiat contractul nr. 84 pentru achiziționarea de către SC S.L.T.P.I. SRL București, în baza a trei protocoale de compensare, de la SC A. SA Pitești, produse petroliere în valoare de 486.946.675 lei, angajându-se să efectueze plata contravalorii acestora către SC B. SRL Brașov, prin emiterea filei CEC seria H 306 nr. 00057206 în valoare de 486.946.675 lei, cu scadența la data de 31 martie 1999, condiție fată de care contractul nu s-ar fi încheiat.
La data de 15 februarie 1999,s-a încheiat contractul nr. 85 pentru achiziționarea de către SC S.L.T.P.I. SRL. București, în baza a două protocoale de compensare, de la SC A. SA Pitești, produse petroliere în valoare de 240.541.103 lei, angajându-se să efectueze plata contravalorii acestora către SC B. SRL Brașov, prin emiterea filei cec seria H 306 nr. 00057205,în valoare de 240.541.103 lei, cu scadentă la data de 10 aprilie 1999, condiție fată de care contractul nu s-ar fi încheiat.
În considerarea acestor contracte și a înțelegerilor verbale dintre P.M., director general al SC B. SRL Brașov și inculpatul B.C., director general și asociat unic la SC S.L.T.P.I. SRL București, cât și a protocoalelor de compensare, SC A. SA Pitești, a livrat către cea de-a doua societate comercială, produse petroliere, în valoare de 727.487.778 lei.
După primirea lor, SC S.L.I. SRL București, conform prevederilor contractuale nr. 84 și nr. 85 încheiate cu SC B. SRL Brașov, a emis filele cec seria 306 nr. 00057206, în valoare de 486.946.675 lei scadente la 31 martie 1999 și seria H 306 nr. 00057205, în valoare de 240.541.103 lei, scadentă la 10 aprilie 1999, știind că atât la data emiterii cât și la datele scadente nu va avea și nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
La data de 31 martie 1999,când trebuia introdusă la plată fila CEC seria H nr. 00057206 în valoare de 488.946.657 lei, inculpatul B.C., director general și asociat unic la SC S.L.I. SRL București, realizând că nu are disponibil în cont la data scadentă a filelor CEC, a propus numitului P.M., director general la SC B. SRL Brașov, decalarea termenelor de piață și înlocuirea filelor CEC cu filele CEC seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 486.946.675 lei, scadentă la 30 aprilie 1999, pentru cea emisă în baza contractului nr. 84 și seria E 009 nr. 0000495, în valoare de 240.541.103 lei, scadentă la 15 mai 1999,pentru cea emisă în baza contractului nr. 85, înlocuire care s-a menționat în scris pe fiecare contract, la data de 31 martie 1999, știind că atât la data emiterii, cât și la datele scadente nu va avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
în această perioadă, inculpatul B.C. a mai emis și filele cec seria E 009 nr. 00000498, în valoare de 101.630.544 lei, scadentă la 30 mai 1999, știind că nu are disponibil in cont la data scadentă.
După emiterea acestor noi file cec, inculpatul B.C. a reușit prin ordine de plată să achite din datoria totală de 727.487.778 lei fată de SC B. SRL Brașov, suma de 350.857.234 lei. Apoi, realizând că nu poate să achite și diferența de 376.630.544 lei, la data de 11 iunie 1999,a propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Brașov, înlocuirea filelor cec seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 486.946.675 lei, scadent la 30 aprilie 1999 și seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 240.541.103 lei, scadent la 15 mai 1999, cu altele de valori mai mici, așa cum se menționează în procesul-verbal din 11 iunie 1999, astfel: B 009 nr. 00001056, în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 18 iunie 1999, B009 nr. 00001057, în valoare de 126.630.544 lei scadentă ia 30 iunie 1999, B 009 nr. 00001058 în valoare de 100.000.000 lei, scadentă la 15 iulie 1999, știind că atât la data emiterii, cât și la datele scadente nu avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
La data de 1 iulie 1999, inculpatul B.C., realizând că nu poate onora la plată filele cec scadente la datele de 18 iunie 1999 și 30 iunie 1999,a propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Brașov, înlocuirea filelor cec seria B 009 nr. 00001056 în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 18 iunie 1999 și B 009 nr. 0000 1 057 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 30 iunie 1999, cu filele cec seria B 009 00001061 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 și seria B 009 nr. 00001062, în valoare de 150.000.000 lei scadentă la 10 iulie 1999, așa după cum rezultă din procesul-verbal din 1 iulie 1999, cunoscând că, atât la data emiterii, cât și la datele scadente nu avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
Reprezentanții SC B. SRL Brașov, după trecerea datei scadente la 10 iulie 1999, a celor două file cec mai sus-menționate, la data de 13 iulie 1999, pe bază de borderou au depus la bancă, pentru a fi onorate la plată, filele cec seria B 009 nr. 00001061, în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 și B 009 nr. 00001062, în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 10 iulie 1999, dar pe care M.R.B., la data de 14 iulie 1999 Ie-a refuzat la plată pe motiv de lipsă totală disponibil în cont și declarate incidente de plată.
M.R.B. a transmis Băncii Naționale a României, Direcția generală a plății și urmărire a riscurilor bancare, documentația respectivă, fapt pentru care SC S.L.I. SRL București a fost declarată în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999-10 iulie 2000, așa după cum a rezultat din adresele nr. 1696 din 23 iulie 1999 și 19 iulie 2000 și adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.
Inculpatul B.C. a propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Brașov, iar acesta a acceptat, înlocuirea filelor cec refuzate la plată cu altele. Conform procesului-verbal din 21 iulie 1999 s-a procedat la înlocuirea filelor cec seria B 009 nr. 00001061 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 seria B 009 nr. 00001062 în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 10 iulie 1999 și seria B 009 nr. 00001058, în valoare de 100.000,000 lei, scadentă la 15 iulie 1999 cu următoarele file cec seria B 009 nr. 00001063, în valoare de 50.000.000 lei, scadentă la 29 iulie 1999, seria 009 nr. 00001065,în valoare de 25.630.544 lei, scadentă la 2 august 1999, seria B 009 nr. 00001066,în valoare de 50.000.000 lei scadentă la 5 august 1999,seria B 009 nr. 00001067 în valoare de 50.000.000 lei, scadentă la 7 august 1999, cu toate că știa că se află în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999 - 10 iulie 2000, cât și faptul că atât la data emiterii, cât și la datele scadente nu avea și nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
Nici de această dată, inculpatul B.C. nu a putut să efectueze plata filelor CEC scadente motiv pentru care, la data de 25 iulie 1999,au introdus la plată la bancă filele cec B 009 nr. 00001063, în valoare de 50.000.000 lei și la data de 29 iulie 1999 fila cec seria N 009 nr. 00001064,în valoare de 50.000.000 lei, dar pe care M.R.B. la datele de 26 iulie 1999 și 30 iulie 1999, l-a refuzat la plată, pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont și că SC S.L.I. SRL București, se afla în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999-10 iulie 2000 și declarate incidente de plată.
Urmare acestor refuzuri la plată, M.R.B. a transmis la Banca Națională a României, Direcția generală a plății și urmărire a riscurilor bancare, documentația respectivă, fapt pentru care SC S.L.T.P.I. SRL București a fost declarată la interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 29 iulie 1999 -19 iulie 2000, așa cum rezultă din adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.
Conform procesului verbal din 10 august 1999, inculpatul B.C. a retras toate filele cec emise până la această dată în favoarea SC B. SRL Brașov și Ie-a înlocuit cu următoarele bilete la ordin: în valoare de 50.000.000 lei scadent la 15 august 1999, în valoare de 78.630.544 lei scadent la 17 august 1999 și în valoare de 50.000.000 lei, scadent la 20 august 1999,cu toate că știa că se află în interdicție bancară, cât, și faptul că la data emiterii, cât și la datele scadente nu avea și nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
La data de 15 august 1999 SC B. SRL Brașov a introdus la plată biletul la ordin emis la data de 10 august 1999, în valoare de 50.000.000 lei și scadent la 15 august 1999,dar M.R.B. la data de 17 august 19991- a refuzat la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, declarându-l incident de plată.
Urmare acestui refuz la plată, M.R.B. a transmis la Banca Națională a României, Direcția generală a plății și urmărire a riscurilor bancare, documentația respectivă, fapt pentru care SC S.I. SRL București este înregistrată în evidență cu un nou incident de plată, așa după cum rezultă din adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.
După toate înlocuirile de la filele cec și refuzarea la plată a acestora și a biletelor la ordin, SC S.L.I. SRL București, cu toate presiunile efectuate asupra sa de către SC B. SRL Brașov, inclusiv că va depune plângeri penale la parchet și poliție, cu toate eforturile depuse, până la data de 21 august 1999 mai achită cu ordine de plată suma de 100.000.000 lei, după care sistează plățile, rămânând neachitată suma de 178.630.544 lei, după care, în urma altor negocieri, în repetate rânduri, angajându-se că o va achita prin ordin de plată sau compensări cu alte produse sau servicii în datele de 27 martie 2000 și 29 aprilie 2000, reușește prin prestări servicii și ordin ele compensare să achite suma de 178.630.544 lei, achitând integral datoria.
7. Tot astfel a procedat și inculpatul T.I. în calitate de administrator la SC R.C. SA Timișoara față de părțile vătămate SC S. SRL și SC L. SRL, ambele din Sighetul Marmației, de la care a primit diferite cantități de motorină, achitând numai o parte a acestor produse în vreme ce, pentru suma de 2.428.513.664 lei a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont.
La data de 14 mai 1998, Banca Comercială W.B. SA Arad, a refuzat la plată fila cec seria D 035 nr. 0000 1777, întrucât în contul firmei inculpatului nu exista decât un sold de 4.081.259 lei, fiind refuzată la plată suma de 2.666.918,741 lei.
Sus-numita bancă a declarat fila cec drept incident de plată și a înștiințat BNR, Direcția generală de plăți și urmărirea riscurilor bancare.
Și următoarele file cec seria D 035 nr. 0000 1779 și 00001780 din 29 mai 1998 au fost refuzate la plata pe motiv de lipsă disponibil în cont anunțându-se și de această dată Direcția de urmărire a riscurilor bancare din BNR.
Inculpatul T.I. a mai făcut sporadic plăți până la concurenta sumei de 300.000.000 lei, iar la data de 18 ianuarie 1999 când Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a emis o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, inculpatul a încetat să mai efectueze plăți către cele două societăți din Sighetul Marmației ale pârtii vătămate L.M.
În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 447 din 7 mai 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților T.S., B.C. si T.I., după cum urmează:
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art.215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea art.71-64 C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
S-a dedus prevenția pentru inculpatul T.I. de la 18 septembrie 1998.
În baza art. 65 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. s-a interzis inculpaților dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv, de a fi administrator la o societate pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., art. 1000 și art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL la plata sumei de 3.229.909.965 lei și dobânda legală către partea civilă SC C.N.E. Cernavodă SA.
În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. a constatat prejudiciul integral acoperit către partea civilă SC T.P.S.U.T. SA.
S-a luat act că SC T.P.S.U.T. SA nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul B.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.L.I. SRL la plata sumei de 418.296.060 lei și dobânda legală către partea civilă SC S.R. SA.
S-a luat act că SC B. SRL nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a constatat prejudiciul integral acoperit către partea civilă SC B. SRL.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 999, art. 1000 și art. 1003 C civ. a fost obligat inculpatul T.I., în solidar cu SC R.C. SRL la plata sumei de 1.528.257.772 lei si dobânda legală către SC S. IMPEX SRL, cu sediul in Sighetu Marmatiei, jud. Maramureș si la plata sumei de 337.220.580 lei si dobânda legala către SC H. SRL.
În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen. s-a constatat prejudiciul parțial acoperit către SC S.I. SRL.
S-a menținut sechestrul asigurător pe bunurile aparținând SC R.C. SRL.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligații inculpații in solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata a câte 4.500.000 lei cheltuieli judiciare carte stat.
A concluzionat instanța ca, in urma administrării probelor s-a reținut aceeași situație de fapt ca cea din rechizitoriu, filele CEC emise de inc. reprezentând mijlocul fraudulos prin care inculpații au indus in eroare părțile vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București si inculpații T.S., B.C. și T.I.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 765 din 21 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de parchet si a majorat pedepsele aplicate inculpaților la cate 8 ani închisoare fiecare, pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c), art. 76 C. pen.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.S., B.C. și T.I.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București si inculpații T.S., B.C. si T.I.
Prin decizia penala nr. 1051 din 24 februarie 2004 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 133/2003, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.C., T.S. și T.I. împotriva deciziei penale nr. 765 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a casat decizia atacată și sentința penală nr. 447 din 7 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală si s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București cu motivarea că instanța de fond a concluzionat asupra situației de fapt reținute și implicit a vinovăției celor 3 inculpați pentru infracțiunii de înșelăciune reținute, fără să administreze toate probele necesare aflării adevărului.
După casare, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 4821/2004 (nr. unic 20390/3/04), pronunțându-se sentința penală nr. 1367 din 29 noiembrie 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar prin decizia penală nr. 118 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, însușindu-și argumentația instanței de fond.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând admiterea astfel cum se afla motivat la dosarul cauzei, pentru cazul de casare prev. de art. 3859 și art. 17 C. proc. pen., susținând greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru inculpații T.S., B.C. si T.I.
Cu privire la inculpatul T.S. s-a arătat că, în calitate de administrator al SC T.M. SRL, a preluat un debit de la SC T. SA Timișoara în favoarea societății SC T.P.S.U.T. ROVINARI SA emițând o filă CEC în acest sens, care a fost refuzată la plata bancară întrucât era lipsită de disponibil în cont, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară.
În acest context, coroborând declarațiile martorilor cu actele aflate la dosar, se apreciază că încadrarea juridică reținută prin actul de inculpare este corectă, sub aspectul incidenței infracțiunii de înșelăciune, atât sub latura obiectivă dar și în privința celei subiective.
În ceea ce privește relația comercială desfășurată între societatea inculpatului T.S. și S.C. C.N.E. S.A. Cernavodă, aceasta a constat în încheierea unui număr de 4 procese-verbale prin care societatea administrată de inculpat a preluat ordine de compensare stabilind un termen de plată în cuprinsul fiecărui proces-verbal, ( iar filele CEC, deși emise drept garanție, au constituit pentru partea civilă motivul determinant în încheierea convenției.
Din coroborarea declarațiilor martorilor I.I. si I.D. cu plângerile formulate se conturează concluzia certă că societatea păgubită nu a cunoscut despre lipsa disponibilului în cont pentru valorificarea filelor cec.
Referitor la inculpatul B.C., s-a susținut ca încadrarea juridică nouă reținută în urma schimbării încadrării de către instanța de fond privind fapta comisă în dauna S.C. B. se apreciază ca fiind corectă, insa fapta comisă în dauna S.C. S.R. S.A. Câmpina constituie infracțiunea de înșelăciune astfel încât schimbarea încadrării juridice apare ca fiind una greșită.
Astfel, din declarațiile martorei P.C. rezultă că emiterea filelor cec au fost realizate ca o garanție a plății unor mărfuri livrate pe baza a 6 facturi, livrările având ca obiect produse petroliere, iar plata trebuia făcută cu ordine de plată, iar filele cec au fost emise ca garanție a plății și nu ca mijloc de plată.
Insă, contractul nr. 138/1998 încheiat între părți infirmă susținerile inculpatului și ale martorei întrucât în acest contract se stabilesc cu exactitate modalitățile de plată, iar fila CEC este prevăzută ca fiind mijloc de plată.
În privința inculpatului T.I., din analiza materialului probator administrat în cauză reiese faptul că reprezentanții celor două societăți comerciale păgubite nu au cunoscut faptul că nu există disponibilul bancar pentru valorificarea filelor cec emise de inculpat, în calitatea sa de reprezentant al SC R. SRL. Atât martorul L.M. cât și martorul P.N. au infirmat susținerile inculpatului privind cunoașterea de către reprezentanții părților vătămate a împrejurării lipsei de disponibil în contul bancar.
În ceea ce privește aprecierea instanței de fond, în raport de filele cec eliberate de inculpați fără acoperire în contul bancar, a caracterului de cec în alb, emis drept garanție și nu ca mijloc de plată, nefiind astfel valabile, din analiza Normelor Cadru nr. 7 din 08 martie 1994 emise de Banca Națională a României, care la punctul 67, reglementează cecul în alb ca instrument de plată, ce cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar la punctul 69 din același act normativ în care se precizează faptul că primitorul cecului în alb are dreptul să completeze instrumentul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din legea asupra cecului, fără a mai fi necesară intervenția emitentului, reiese caracterul valid al filelor cec emise de către inculpați.
În raport de toate aceste elemente s-a susținut că instanța de fond a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării juridice reținute prin actul de inculpare din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de legea cecului, cu excepția actului de executare săvârșit de inculpatul B.C. în dauna SC B.
De asemenea, în privința inculpatului T.I. se impune reținerea formei continuate a infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, având în vedere faptul că infracțiunea a vizat patrimoniul a două societăți comerciale, prin emiterea mai multor file cec fără acoperire.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale și în totalitate a deciziei penale atacate și, rejudecând în fond, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică în raport de cele precizate.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar, prin care s-a menținut sentința instanței de fond, este legală si temeinică.
De asemenea, motivele susținute în recursul parchetului sunt aceleași pe care reprezentantul Ministerului Public Ie-a invocat si in fata instanței de apel, prin decizia recurată motivându-se amplu si temeinic respingerea lor.
În aceasta ordine de idei, în mod corect s-a reținut de ambele instanțe că, cecul este un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are disponibil bănesc numit tras să plătească în momentul în care prezintă titlul pentru o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar.
Fiind necesară, așa cum s-a arătat existența a trei persoane rezultă că cecul presupune relații preexistente între unele dintre acestea în sensul că trăgătorul are disponibilități financiare la o bancă, iar banca îi eliberează acestui trăgător care este clientul său, mai multe formulare tipizate necompletate pe care acesta nu le va putea completa decât în limitele disponibilităților financiare de la banca respectivă.
Așadar, pentru emiterea unui cec sunt obligatorii două premise: a) existența unei convenții între trăgător și bancă și b) existența disponibilului bănesc la bancă în momentul emiterii cecului pentru întreaga sumă menționată în cuprinsul lui.
Legea CEC-ului nr. 59/1934 arata că, pentru ca acest instrument de plata sa fie valabil, sunt necesare: ordinul necondiționat de a plăti o sumă de bani, arătarea datei emiterii si semnătura celui care emite cec-ul.
Strâns legat de modalitatea de întocmire a unui cec este cea a întocmirii unui așa-zis cec în alb care cuprinde numai o parte din mențiunile obligatorii dar în care este obligatorie semnătura emitentului.
Așa cum s-a arătat, cecul este un instrument de plată dar este folosit în practica comercială sub forma unui înscris ce garantează executarea unor obligații, însă și această situație presupune înțelegeri anterioare între părți cu privire la modalitatea de plată, înțelegeri care în cele mai multe cazuri, deși nedovedite prin probe preconstituite, se deduc ușor pe baza uzanțelor comerciale.
Ca dovadă că există înțelegeri anterioare și că părțile nu înțeleg să-și preconstituie probe sunt modalitățile prin care cecul în alb poate avea o clauză în care se menționează că posesorul cecului va completa cecul înaintea plății dar fără a depăși o anumită sumă.
Trebuie făcută și precizarea că, pentru a evita neexecutarea unei obligații, beneficiarul poate solicita un cec certificat care este confirmat de bancă cu privire la existența provizionului bancar, situație în care garantează în mod cert onorarea cecului de către bancă și face imposibilă înșelarea beneficiarului cecului.
Codul Penal în art. 215 arată că constituie infracțiune emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau a unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul arătat la alin. (1) art. 215, adică de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Așadar, ceea ce interesează este faptul că la emiterea unui cec trebuie să existe, în primul rând, acoperirea necesară.
În conformitate cu dispozițiile legale cecul trebuie să cuprindă data emiterii (art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului) data emiterii neavând rubricație și nefiind prevăzut de lege o dată a scadenței și aceasta deoarece ar fi în contra rațiunii de a exista a cecurilor care reprezintă un instrument de plată pentru a evita plățile în numerar așadar, un instrument de plata rapid și emis doar într-un anume scop de unde rezultă și că între data emiterii și data la care se poate prezenta cecul pentru plată este foarte scurt, aceasta fiind și rațiunea art. 30 din Legea cecului și art. 162 din Normele cadru nr. 7/1994 ale BNR în care se arată ca regulă că cecul trebuie să fie prezentat la plată în termen de 8 zile dacă este plătibil în localitatea în care a fost emis.
Tocmai pentru că cecul nu are decât o singură dată, cea a emiterii, în practică părțile folosesc acest înscris numit cec și prin bună înțelegere completează ca dată a emiterii pe cea a unei eventuale scadențe sau doar îl predau în alb având semnătura, dar lipsindu-i mențiunea cu privire la data emiterii oferindu-i astfel posibilitatea celui căruia i s-a înmânat cecul să completeze înscrisul cu data emiterii, folosindu-se cecul în acest fel ca o garanție a executării plății care, nici măcar nu există.
Cecul în alb având semnătura trăgătorului, dar neavând trecută data emiterii (confundată prin înțelegerea dintre părți cu data scadenței) în primul rând, nu este un cec valabil și aceasta deoarece legea arată în mod expres, că un cec căruia îi lipsește data emiterii, nu este valabil ca cec așadar, nu este un instrument de plată.
Mai trebuie observat și aspectul că infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., este strâns legată de două elemente: emiterea cecului și existența acoperirii necesare la data emiterii astfel că, în primul rând, trebuie să fie emis valabil un cec din punctul de vedere al formei lui iar pe de altă parte, cel care emite cecul trebuie să treacă data emiterii pentru că el trebuie să facă corespondența dintre data emiterii și disponibilul bănesc existent în bancă la acea dată.
Dacă s-ar emite un cec fără dată a emiterii si s-ar transmite acest înscris către o altă persoană nu are relevanță data pe care o trece acea persoană pe cec pentru că în acest fel, în funcție de existența sau inexistența disponibilului bănesc ar face ca primul (trăgătorul) să săvârșească o infracțiune în funcție și la data pe care o stabilește altcineva.
Din moment ce nu este valabil ca cec neavând data emiterii, nu poate avea nici rol de a garanta ceva pentru că cel căruia i se înmânează cecul fără data emiterii își dă seama chiar în acel moment că cecul nu are în acel moment acoperirea necesară pentru că dacă ar fi avut-o ar fi fost trecută data emiterii, așadar, cecul în alb, nu poate juca rolul unei garanții.
Tocmai pentru a evita aceste inconveniente, legiuitorul a incriminat fapta de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient dar si fapta de a emite un cec cu data falsă (spre exemplu, este trecută ca dată a emiterii data scadenței) sau fără unul din elementele esențiale arătate de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 1 din legea specială, adică și atunci când lipsește data emiterii lui. Dacă utilizarea cecului este asociată cu încheierea unui contract trebuie făcută diferența dintre obligațiile care decurg din contract și pe cele care rezultă din utilizarea cecului, aceasta diferență impunându-se deoarece trebuie analizată latura materială a infracțiunii și dacă din aceasta rezultă prejudiciul reclamat, ținând cont că unele infracțiuni sunt de pericol iar altele de rezultat.
Simpla emitere a unui cec fără acoperire ori cu dată falsă ori fără dată reprezintă o infracțiune de pericol necreatoare de prejudiciu.
În situația în care cecul este folosit ca un instrument de garanție înmânarea lui către o altă persoană nu creează prin ea însăși prejudiciu și aceasta deoarece înmânarea unui cec în alb nevalabil ca cec, neavând completată data emiterii, nu poate să garanteze nimic și este ca și cum o parte dintr-un contract oarecare ar putea reclama că a fost înșelată pentru simplul fapt că la momentul încheierii contractului, au convenit ca o contraprestație să fie executată ulterior la un oarecare termen dar devenind scadent termenul, obligația nu a fost executată astfel că, dacă ar fi știut că acea contraprestație nu va fi efectuata nu încheia contractul.
Primirea unui cec care nu este valabil de către o parte, nu demonstrează că a fost indusă în eroare cu privire la existența acoperirii necesare ci, reprezintă, dimpotrivă, dovada că știa că partenerul nu dispune de disponibilitățile necesare atâta vreme cât nu garantează cu vreun înscris valabil.
Din probele administrate în cauză rezulta că inculpații (în mod separat neavând legătura activitatea unuia cu a altuia) au încheiat contracte comerciale și în executarea acestor contracte au înmânat file cec fără a avea trecută data scadentei fiind înmânate ca cecuri în alb, ceea ce nu reprezintă o activitate de inducere în eroare ci dimpotrivă o dovadă a inexistenței acoperirii necesare, lucru de altfel, cunoscut de co-contractanti în mai multe situații așa cum este dovedit.
În cauză a fost efectuată și o expertiză contabilă ale cărei concluzii urmau să lămurească daca emiterea cecului se datora unui fapt scuzabil cum spune art. 84 alin. final, mai bine zis, să dovedească o cauză de nepedepsire „ aparat de pedeapsa".
Este adevărat și că printr-o decizie dată privind examinarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a statuat că daca beneficiarul cecului are cunoștință în momentul emiterii cecului că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În această situație se prezumă că cecul este valabil având inclusiv trecută data scadenței, singura neregularitate constând în corespondența dintre disponibil și ceea ce arată cecul.
Dar dacă cecul nu are trecută data emiterii, el nu mai are cum să fie un cec valabil, fiind totuși sancționat de legiuitor.
Totodată, analizând motivele invocate de parchet în recursul promovat, se constata faptul că, pe parcursul soluționării procesului, la data de 7 iulie 2008 a fost publicata în M.Of. nr. 509 Norma nr. 6 pt. modificarea si completarea Normelor - cadru ale BNR nr. 7/1994 privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificata prin O.G. nr. 11/1993, aprobată si modificată prin Legea nr. 83/1994, în care cecul este definit ca „un instrument de plata creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit la o instituție de credit, dă un ordin necondiționat acesteia, care se afla în poziție de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar. Cecul trebuie să îndeplinească condițiile de formă si de fond obligatorii stabilite de Legea nr. 59/1934, cu modificările si completările ulterioare, si descrise de prezenta norma".
Verificându-se în continuare actul menționat anterior, se constata că pg. 6 s-a modificat, în sensul că „cecul trebuie sa fie completat în întregime cu cerneala ori pix de culoare albastra sau neagra ori prin dactilografiere. Mențiunile manuscrise vor fi completate cu majuscule, numai pentru suma în litere fiind posibilă completarea cu litere mici."
De asemenea, se constată că dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 54/1934, text de lege în baza căruia au fost condamnații inculpații, potrivit cărora "oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alin. (1), (2), (3) și (5) al art. 1 și art. 11" au rămas nemodificate.
În acest sens, disp. art. 1, alin. (1), (2), (3) și (5) din legea susmenționată arată că "cecul cuprinde: denumirea de cec trecută în însuși textul titlului si exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu, ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani, numele celui care trebuie să plătească (tras) si arătarea datei și a locului emiterii."
Totodată, disp. art. 11 prevăd că "orice semnătura a unui cec trebuie să cuprindă numele si prenumele sau firma celui care se obligă. Este totuși valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin inițiale".
Așa fiind, cecul în alb având semnătura trăgătorului, dar neavând trecută data emiterii, nu este un cec valabil și aceasta deoarece legea arată în mod expres, că un cec căruia îi lipsește data emiterii, nu este valabil ca cec, așadar, nu este un instrument de plată.
Față de cele ce preced, apare ca fiind pe deplin corectă si justificată concluzia reținută atât de instanța de fond, cât si de cea de control judiciar, deoarece primirea unui cec nevalabil nu demonstrează că persoana respectivă a fost indusă în eroare cu privire la existența acoperirii necesare, ci dimpotrivă, poate reprezenta dovada că partenerul nu dispune de fondurile necesare și că, de comun acord, părțile au acceptat situația respectivă.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 118 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații T.S., B.C. și T.I.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2009.