Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 133 din 31 martie 2008 pronunțată în Dosarul cu nr. 9374/101/2007, Tribunalul Mehedinți, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul G.M.I., din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 198 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 71 C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. ce se va executa în condițiile art. 66 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din data de 24 septembrie 2007 până la pronunțare și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul Z.C.M., din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. 1 C. pen., iar în baza art. 198 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 71 C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. ce se va executa în condițiile art. 66 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii din 01 octombrie 2007 și arestarea preventivă începând cu data de 09 octombrie 2007, până la pronunțare, menținându-se starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul G.M.I., la 500 lei cheltuieli judiciare statului și inculpatul Z.C.M., la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 256/P/2007, inculpații G.M.I. și Z.C.M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
În fapt, s-a reținut că, în după-amiaza de 23 septembrie 2007, în jurul orei 15,00, partea vătămată P.A.C.M.L. a plecat din localitatea Braniștea, împreună cu prietenele ei D.E.L., D.F.V. și D.I. în satul Goanța la nunta numitului S.N., convenind să se întoarcă acasă în jurul orei 18,00.
La un moment dat, în jurul orei 17,00, în timp ce partea vătămată se afla la nuntă a fost anunțată de către un copil că este chemată în apropiere de către inculpatul G.M.I., aceasta conformându-se.
În uliță, partea vătămată P.A.C.M.L. s-a întâlnit cu inculpații G.M.I. și Z.C.M., primul dintre aceștia propunându-i să-i însoțească până la locuința lui Z.C. pentru a bea împreună o cafea.
În cele din urmă minora a acceptat având în vedere, în primul rând, faptul că inculpatul G.M. este un verișor mai îndepărtat al acesteia și se cunoșteau de când erau mici.
P.A.C.M.L. le-a anunțat pe însoțitoarele sale despre locul unde urma să meargă, însoțindu-i apoi pe inculpații G.M. și Z.C., la locuința acestuia din urmă.
Odată ajunși acolo, inculpatul Z.C. a mers în bucătărie să pregătească cafeaua, iar inculpatul G.M.I. a rămas într-o cameră cu minora P.A.C.M.L. și, din senin, i-a propus să întrețină cu el raporturi sexuale. Aceasta nu a fost de acord, însă inculpatul G.M.I. a amenințat-o cu bătaia și cu faptul că o să cheme și alți băieți să o violeze, împingând-o pe pat, după care a dezbrăcat-o de pantaloni și lenjeria intimă. De frică, partea vătămată a întreținut cu inculpatul raporturi sexuale orale, normale și anale.
În acest timp, a intrat în cameră cu cafeaua inculpatul Z.C., dar inculpatul G.M. a țipat la el să iasă afară.
După ce inculpatul G.M. a întreținut raporturi sexuale cu P.A.C.M.L. l-a strigat și pe inculpatul Z.C., iar când acesta a sosit în încăpere, i-a spus să întrețină și el raporturi sexuale cu o minoră. Partea vătămată a refuzat, însă inculpatul G.M. a țipat la ea și a amenințat-o din nou, spunându-i că după ce va întreține raporturi sexuale cu ea și Z.C. o va conduce acasă. Fiind constrânsă, partea vătămată a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu inculpatul Z.C., acesta ejaculând pe covor.
Imediat, în încăpere au intrat inculpatul G.M. și învinuitul R.Ș.A., care a fost luat de la nuntă de inculpat pe motivul că minora dorește să întrețină raporturi sexuale cu el.
Învinuitul R.Ș.A. a fost lăsat în cameră numai cu minora P.A.C.M.L., aceasta fiind de acord să întrețină cu el relații sexuale orale.
În scurt timp, a intrat în cameră inculpatul G.M. care le-a spus celor doi tineri să se îmbrace și să plece spre locuințele lor.
Din concluziile preliminare ale medicului legist a rezultat că minora P.A.C.M.L. a prezentat o deflorare veche, iar în urma examinării genitale și anale au fost puse în evidență leziuni care atestă raporturi sexuale normale și anale recente. De asemenea, partea vătămată a prezentat leziuni de violență produse prin zgâriere și compresiune cu mâna ce puteau data din seara de 23 septembrie 2007, însă nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Până în momentul întocmirii rechizitoriului nu a fost întocmit raportul medico-legal, întrucât nu a sosit încă de la I.M.L. Craiova rezultatul probelor ridicate cu prilejul examinării părții vătămate.
Situația de fapt expusă a fost probată cu: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente acesteia ( filele 8-18 ); declarațiile părții vătămate P.A.C.M.L. (filele 19-24); constatările preliminarii întocmite de medicul legist din cadrul S.M.L. Mehedinți (fila 25); declarațiile martorilor D.E.L. (filele 28-30), D.F.V. (filele 31-33), D.I. (filele 34-35), M.G. (filele 36-37), P.N.R. (fila 38), T.M.C. (fila 39), declarațiile inculpatului Z.C.M. (filele 80-84) și cele ale învinuitului R.Ș. (filele 96-101).
În instanță au fost audiați inculpații Z.C.M. și G.M., precum și martorii B.G.M., M.G., C.C., D.E.A., D.F.V., D.I., R.Ș.A., P.N.R., T.M.C. și S.O.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă și a depus declarație în sensul că nu a fost amenințată de inculpatul G.M. cu care, de altfel nici nu a întreținut raporturi sexuale de nici un fel, iar în privința inculpatului Z.C. că a întreținut cu acesta raporturi sexuale normale.
A fost depus raportul de constatare medico-legală nr. 821/22 noiembrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, județul Mehedinți și s-au întocmit referate de evaluare pentru cei doi inculpați, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat, în fapt că, în data de 23 septembrie 2007, partea vătămată P.A.C.M.L. s-a deplasat din localitatea Braniște în localitatea Goanța la o nuntă, împreună cu martorele D.F., D.E., B.G. și D.I. În timp ce se aflau la nuntă, inculpatul G.M. a trimis pe martorul C.C. să o cheme pe partea vătămată la circa 50 - 60 m de locul respectiv. Partea vătămată a dat curs acestei invitații, s-a deplasat la locul unde se aflau cei doi inculpați și a acceptat propunerea inculpatului G.M. de a merge acasă la inculpatul Z.C. pentru a bea o cafea. În prealabil le-a anunțat pe fetele cu care venise la nuntă că va merge cu cei doi inculpați în domiciliul inculpatului Z.C.
Ajungând acasă la inculpat, în timp ce acesta a preparat cafeaua într-o altă încăpere, inculpatul G.M. a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, fiind surprinși de către inculpatul Z.C. După ce a întreținut raporturi sexuale, inculpatul G. i-a propus inculpatului Z. să întrețină și el raporturi sexuale cu partea vătămată, aceasta nu s-a opus și au întreținut raporturi sexuale normale și orale.
În acest timp, inculpatul G.M. s-a deplasat la nuntă de unde l-a chemat pe martorul R.Ș.A., căruia i-a relatat că acasă la Z.C. se află o fată cu care ar putea avea raporturi sexuale și cu care el, inculpatul întreținuse deja raporturi sexuale normale și orale.
S-a deplasat la domiciliul inculpatului Z.C. unde martorul R.Ș.A. a întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată.
La plecarea din domiciliul inculpatului Z.C., atât partea vătămată, cât și inculpatul G.M. le-a cerut inculpatului Z.C. și martorului R.Ș. să nu spună ce s-a întâmplat în după-amiaza respectivă.
Inculpatul G.M. a condus-o pe partea vătămată o porțiune din drumul spre casă, iar ceilalți doi au plecat spre nuntă.
În instanță, partea vătămată a revenit asupra plângerii inițiale și a declarat că nu a fost amenințată de către inculpatul G.M., iar din probele administrate în cauză nu a rezultat că partea vătămată s-ar fi opus, chiar și formal la a întreține raporturi sexuale cu cei doi inculpați. În aceste condiții s-a constatat că nu există probe care să dovedească elementul constrângerii și s-a apreciat că faptele săvârșite de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
De menționat că, partea vătămată, în vârstă de 13 ani, prezenta deflorare veche - conform raportului medico-legal întocmit în cauză.
Chiar dacă inculpatul G.M. nu a recunoscut că ar fi întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, iar aceasta a revenit situându-se pe aceeași poziție procesuală cu inculpatul, instanța de fond a constatat că există probe că și inculpatul G.M. a săvârșit această infracțiune - inculpatul Z.C. a perceput direct actul sexual dintre cei doi, iar martorul R.Ș. a declarat că, inculpatul G.M. i-a relatat că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată; totodată raportul medico-legal a atestat raport sexual normal recent, raport sexual anal recent, raport sexual oral recent, condiții în care declarația părții vătămate în sensul că ar fi întreținut raporturi sexuale normale doar cu inculpatul Z.C. s-a apreciat ca fiind parțial nesinceră și făcută în scopul de a-l ajuta pe inculpatul G.M.
Față de cele constatate, instanța de fond, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de cei doi inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului G.M., instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptei în modalitatea concretă în care a fost săvârșită, împrejurarea că inculpatul a fost inițiatorul acestei acțiuni infracționale, atitudinea nesinceră, precum și perspectivele scăzute de reintegrare în societate - conform raportului de evaluare, apreciindu-se că o pedeapsă privativă de libertate orientată spre mediu este în măsură să asigure cerințele art. 52 C. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul Z.C. s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei, atitudinea procesuală sinceră în relatarea împrejurărilor în care a săvârșit fapta, dar și perspectivele scăzute de reintegrare în societate, conform raportului de evaluare, apreciindu-se că o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minim este în măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și inculpații G.M.I. și Z.C.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția pentru cauze cu minori și familie, la data de 25 aprilie 2008 sub nr. 9374/101/2007.
În motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, susținându-se în esență, că în mod greșit s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 3 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pentru ambii inculpați, iar sub aspectul reținerii infracțiunii de viol s-a considerat că dozarea cuantumului pedepsei trebuie făcut potrivit noilor limite, în strânsă legătură cu scopul preventivo-educativ menționat în dispozițiile art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen., dar și cu luarea în considerare a aspectelor menționate în referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, care a concluzionat că ambii inculpați prezintă perspective scăzute de reintegrare socială.
În motivele de apel formulate, inculpatul Z.C.M. a solicitat admiterea apelului formulat de el și respingerea apelului formulat de parchet, reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut și suspendarea sub supraveghere a pedepsei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. A mai arătat că a săvârșit fapta împreună cu celălalt inculpat.
Inculpatul G.M.I. a susținut în motivele scrise de apel că nu a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată așa cum aceasta a arătat în declarații și a solicitat admiterea apelului formulat și respingerea apelului formulat de parchet, a mai solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Într-o altă teză a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin Încheierea nr. 5 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția pentru cauze cu minori și familie, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G.M.I. și Z.C.M. și scoaterea cauzei de pe rol, cu înaintarea acesteia spre competentă soluționare secției penale și de minori a Curții de Apel Craiova.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova, secția pentru cauze cu minori și familie, a constatat în esență că măsura arestării preventive, în continuare, a celor doi apelanți-inculpați, este privită ca fiind cea mai adecvată și mai aptă să atingă scopul urmărit la alegerea ei, în sensul dispozițiilor art. 136 C. proc. pen.
Totodată, s-a constatat că, prin Hotărârea nr. 390 din 09 octombrie 2008 a C.S.M. - secția pentru Judecători, s-a aprobat desființarea secției pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel Craiova, începând cu data de 01 noiembrie 2008, competența judecării cauzelor privindu-i pe minori, fiind stabilită în sarcina secției penale și pentru cauze cu minori.
Primind cauza spre competentă soluționare a apelurilor promovate în cauză, secția penală și pentru cauze cu minori, din cadrul Curții de Apel Craiova a înregistrat-o la data de 27 octombrie 2008 sub nr. 2111/54/2008, fixându-se termen de judecată la data de 17 noiembrie 2008.
Prin Decizia penală nr. 158 de la 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2111/54/2008 au fost respinse, ca nefondate, apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și de inculpații G.M.I. și Z.C.M. (ambii aflați în stare de arest în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova), împotriva sentinței penale nr. 133 din 31 martie 2008, pronunțată în Dosarul cu nr. 9374/101/2007 al Tribunalului Mehedinți, secția penală.
S-a menținut măsura arestării preventive față de fiecare din inculpații G.M.I. și Z.C.M. și s-a dedus detenția preventivă în continuare, la zi.
A fost obligat apelantul inculpat Z.,C.M. la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător avocat din oficiu.
A fost obligat apelantul inculpat G.M.I. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că inculpații au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, iar în cauză probele administrate nu au confirmat existența unor acte de constrângere a părții vătămate.
Deși, inițial, partea vătămată a declarat că a fost amenințată de inculpatul G.M.I., care astfel a determinat-o să întrețină raporturi sexuale cu ambii inculpați, într-o declarație depusă la dosarul cauzei la 21 ianuarie 2008, a arătat că inculpatul G.M.I. nu a amenințat-o.
De altfel, nici în privința inculpatului Z.C.M., partea vătămată nu a arătat că a fost constrânsă de acesta să întrețină raporturi sexuale.
Deși la termenul de judecată de la 31 martie 2008, partea vătămată a arătat că nu a scris și nu a semnat această declarație, fiind audiată de către instanța de apel, partea vătămată a precizat că menține acea declarație depusă la dosar la 31 martie 2008.
Criticile inculpatului G.M.I. formulate în sensul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat au fost considerate neîntemeiate.
Inculpatul Z. a arătat că l-a văzut pe inculpatul G.M.I. și partea vătămată întreținând relații sexuale, împrejurare confirmată și de R.Ș.A.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă, atitudinea inculpaților în cursul procesului, astfel că pedepsele aplicate sunt de natură să contribuie la realizarea scopului educativ-preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
Nu au fost întemeiate nici criticile privind modalitatea de executare a pedepsei, întrucât, în raport cu criteriile de individualizare reținute de instanța de fond s-a apreciat corect că scopul pedepsei nu poate fi realizat fără executarea pedepselor aplicate.
Având în vedere considerentele de mai sus, curtea de apel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile formulate, ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și recurentul intimat inculpat G.M.I.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru greșita încadrare juridică în dispozițiile art. 198 alin. (1) C. pen., aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 combinat cu art. 197 alin. (2) lit. a), art. 197 alin. (3) teza I-a C. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
S-a menționat că motivarea instanțelor de judecată, în sensul că nu este dovedită exercitarea de către inculpați a unor acte de constrângere asupra părții vătămate, în vederea întreținerii de raporturi sexuale nu este susținută de materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
Elementul material în această cauză, care face deosebirea între încadrarea juridică dată de parchet faptelor și cea dată acestora de instanțele de judecată este elementul constrângerii, cu privire la care în mod nejustificat, interpretând în mod trunchiat probatoriul administrat, instanțele au concluzionat că nu este dovedit.
S-a motivat astfel de către instanța de fond, că nu a rezultat din probele administrate că partea vătămată s-a opus, chiar și formal, la a întreține raporturi sexuale cu cei doi inculpați.
Într-o mare măsură, această motivare pornește de la atitudinea procesuală a părții vătămate, în vârstă de 13 ani la data comiterii faptei, atitudine oscilantă, atât cu privire la modul în care s-a comis fapta, cât și cu privire la persoanele implicate.
Probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, care include, atât declarația părții vătămate, cât și declarațiile celor doi inculpați și ale martorilor, a confirmat fără nici un dubiu stare de fapt reținută în rechizitoriu, potrivit căreia partea vătămată a fost convinsă de inculpatul G.M.I. să îl însoțească la locuința inculpatului Z.M. pentru a bea o cafea. Ajunși în locuința inculpatului Z., partea vătămată a fost amenințată cu un cuțit de inculpatul G.M. pentru a întreține raporturi sexuale cu el și cu celălalt inculpat. Pentru că a refuzat propunerile făcute, asupra ei s-au exercitat violențe, acceptând, de teamă, acțiunile inculpaților.
După consumarea faptelor, în aceeași seară, partea vătămată a sesizat organele de poliție, dând în prezența mamei sale declarații în care a relatat în mod amănunțit cum s-au comis faptele, povestind, totodată cele întâmplate și martorilor M.G. și P.N.R.
Sesizarea faptelor imediat după comiterea acestora, furnizarea unor date, care, în mod evident, nu puteau fi cunoscute decât de partea vătămată și de către cei doi inculpați denotă o conduită firească în astfel de cazuri, când sunt comise fapte grave, ce implică efectuarea de cercetări complexe pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Schimbarea atitudinii procesuale a părții vătămate, care, în cursul judecății, a declarat că nu a fost amenințată de G.M., nu poate avea relevanță juridică, în condițiile în care nu a fost susținută de probe. Dimpotrivă, se poate concluziona că această atitudine este urmarea influențelor exercitate de către inculpați asupra victimei, în schimbul unor compensații financiare.
De altfel, chiar și instanța de fond a reținut că declarația făcută de partea vătămată la instanța de judecată este „parțial nesinceră și făcută cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul G.M.”, fiind în afara oricărui dubiu faptul că cei doi inculpați au întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale.
Susținerile făcute de partea vătămată la urmărirea penală au fost confirmate de raportul de constatare medico-legală nr. 821 din 22 noiembrie 2007 emis de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți, care a atestat că victima a întreținut raporturi sexuale normale, anale și orale, cât și existența unor leziuni de violență produse prin zgâriere și compresiune cu mâna. De asemenea, cele susținute de partea vătămată la urmărirea penală au fost confirmate și de celelalte probe administrate la dosar, declarațiile martorilor, care au perceput starea de agitație și de temere a părții vătămate imediat după comiterea faptei și nu în ultimul rând de afirmațiile inculpatului Z.C., care a perceput și a fost de acord cu constrângerea părții vătămate, aceasta sustrăgându-se cercetărilor și a fost arestat la 15 zile de la arestarea inculpatului G.M.I., deoarece părăsise domiciliul atunci când a aflat că este căutat de organele de poliție.
Nu trebuie ignorate, așadar, leziunile de violență, prezentate de victimă, și, totodată, nici amenințările la care aceasta a fost supusă, raportat la vârsta pe care o avea - 13 ani - și la împrejurarea că s-a deplasat la locuința inculpatului Z.C. având în vedere în inculpatul G.M.I., cu care se înrudea.
Vârsta pe care o avea victima a pus-o, practic, în imposibilitate de a se apăra și, având în vedere, atât constrângerea fizică, cât și constrângerea morală la care a fost supusă, lipsa unor semne de violență care să constituie consecința unei opoziții ferme din partea acesteia, față de actele exercitate de inculpați, nu poate conduce la concluzia că acesta acte de constrângere n-au existat și că nu i-a fost înfrântă voința pentru a întreține cu cei doi relații sexuale.
Față de argumentele prezentate, parchetul a apreciat că fapta celor doi inculpați se încadrează în dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. a) raportat la art. 197 alin. (3) teza I C. pen., care reglementează infracțiunea de viol, iar nu în dispozițiile art. 198 alin. (1) C. pen., astfel cum în mod greșit au reținut instanțele de judecată.
Pentru aceste considerente, parchetul, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să admită recursul, să caseze hotărârile atacate și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice care să țină cont de criticile aduse.
În memoriul depus la dosarul cauzei, în recurs, aflat la filele 25-26, recurentul intimat inculpat G.M.I. a arătat că se consideră nevinovat, descriind împrejurările faptice din data de 23 septembrie 2007, faptul că a participat la o nuntă unde se aflau P.A. și Z.C. și mai multe persoane, că s-a trezit cu P.A. venind la el și spunându-i că îi place de numitul Z.C. și că ar dori să-i spună acestuia că ar vrea să fie prietena acestuia, că nu a luat în considerare aceste lucruri,că ulterior a plecat cu Z.C. pentru a cumpăra o sticlă de suc fiindu-i rău de la băutură, acesta acceptând și împreună și cu numitul R.A. au plecat la magazinul care se afla la cca. 200 m de locul unde era nunta. În timp ce discutau și-a amintit de cele spuse de P.A., Z.C. fiind de acord cu propunerea acesteia, că l-a rugat pe C.C., ce a trecut spre locul unde avea loc nunta, să o cheme pe P.A., aceasta venind la ei. Ajungând la locul unde se aflau, numitul Z.C. le-a propus să meargă toți trei, respectiv el, Z.C. și P.A. la acesta acasă pentru a bea o cafea și a asculta muzică, numitul R.A. ducându-se la nuntă.
Recurentul intimat inculpat a mai menționat că s-au întâlnit cu un grup de fete, că numita P.A. le-a zis că o să le spună acestora că merge cu ei. Văzând-o pe ulterior se îndrepta spre ei. Ajunși acasă la numitul Z.C. au consumat vin și văzând că nu are țigări i-a spus lui Z.C. că pleacă la nuntă pentru a face rost de țigări, că a fost condus de acesta până la poartă, că a ajuns la nuntă, a luat țigări, discutat cu mai mulți prieteni și s-a întors la Z.C., știind că o lăsase pe P.A. la acesta, la plecarea spre acesta, l-a rugat pe numitul R.A. să vină cu el, pentru a-i ține de urât, că ajungând acasă la Z.C., R.A. a intrat în casă unde se aflau cei doi, iar el a rămas aproximativ 5 minute în curte afară. Ulterior a intrat în cameră, găsindu-l pe Z.C. stând pe pat îmbrăcat, iar pe R.A. și P.A. dezbrăcați, stând în picioare, neîntrebându-i pe aceștia dacă întreținuseră relații sexuale și i-a zis acesteia să se îmbrace. Între timp aceasta i-a spus că întreținuse relații sexuale normale, anale și orale cu numitul Z.C., lucru confirmat și de acesta în timpul discuțiilor purtate, că au ieșit toți afară, Z.C. și R.A. plecând spre nuntă, iar el să o conducă pe P.A. acasă, că au ajuns în comuna Braniște, lângă un pod, iar P.A. i-a zis că se duce singură, nemaiavând mult până la destinație, că s-a întâlnit cu T.M. ce mergea spre nuntă și pe care l-a însoțit.
Totodată, recurentul intimat inculpat G.M.I. a mai arătat că în ziua următoare a fost dus la poliție, fiind acuzat de viol, acest fapt fiind neadevărat, că P.A. a declarat că ar fi fost luată de o mână și de Z.C. de cealaltă mână, că a recunoscut la tribunal că a întreținut relații sexuale doar cu Z.C., declarații pe care le-a menținut ulterior, că Z.C. s-a prezentat după 9-10 zile la poliție, unde a susținut că l-a văzut și pe el întreținând relații sexuale cu P.A., lucru nereal, la fereastră, fiind perdele maro, prin care nu se putea vedea nimic în casă, iar ușa de la cameră era complet din lemn, că cele declarate de R.A. în sensul că i-ar fi zis în drum spre casa lui Z.C. să întrețină relații sexuale cu P.A. nu este adevărat, încercându-se de către Z.C. și R.A. să fie atras în această situație, însă el este nevinovat.
La termenul de judecată de la 15 ianuarie 2009, s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalității detenției preventive a inculpaților G.M.I. și Z.C.M., concluziile părților fiind consemnate, după care Înalta Curte, în baza art. 3002 și a art. 160 lit. b) alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, măsură pe care a menținut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiție, termenul pentru judecarea recursului fiind fixat la data de 12 februarie 2009, așa cum rezultă din încheierea de la data menționată, aflată la filele 29-30 dosarul Înaltei Curți.
În considerentele încheierii mai sus menționate, instanța de recurs a făcut referire la sentința pronunțată de prima instanță, la situația de fapt, reținută în esență, la decizia instanței de apel.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.
Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitarea infracțiunii menționate.
În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații G.M.I. și Z.C.M., astfel că, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160 lit. b) alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a acestora.
La termenul de judecată de la 12 februarie 2009, în recurs, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat amânarea cauzei în vederea desemnării unui alt apărător intimatului inculpat Z.C.M., întrucât inculpații au interese contrare în cauză, reprezentantul Ministerului Public arătând că susținerea este întemeiată și a solicitat desemnarea unei apărător din oficiu, a fost pusă în discuție, din oficiu, legalitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, consemnându-se concluziile părților, după care, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată și motivată cererea de amânare formulată de apărătorul desemnat din oficiu, în vederea desemnării unui alt apărător inculpatului Z.C.M., în raport de faptul că inculpații au interese contrare în cauză s-a amânat cauza la 12 martie 2009, dispunându-se citarea părților ca în precedent, menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.M.I., efectuarea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu inculpatului Z.C.M.
Totodată, prin aceeași încheiere, potrivit art. 3002, cu referire la art. 160 lit. b) alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților G.M.I. și Z.C.M., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, așa cum rezultă din încheierea aflată la filele 38 - 39 dosarul Înaltei Curți.
În considerentele încheierii mai sus menționate, instanța de recurs a făcut referiri la hotărârile pronunțate în cauză și că analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați.
De asemenea a fost invocat obligația legală a instanței, în condițiile art. 3002 raportat la art. 160 lit. b) alin. (1) și (3) C. proc. pen., precum și faptul că în speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.
Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii menționate.
În consecință, Înalta Curte a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia și că, deci se impune privarea de libertate în continuare a acestora, motive pentru care a dispus în consecință.
La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri, având cuvântul cu privire la recursul declarat, în susținerea orală a motivelor de recurs formulate în scris de la filele 3 - 7 din dosar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) comb. cu art. 197 alin. (2) lit. a) – 197 alin. (3) teza I C. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, arătând că din probe rezultă că raportul sexual cu partea vătămată a avut loc prin constrângere, iar revenirea părții vătămate asupra declarațiile inițiale, în fața instanței este infirmată de celelalte probe.
Apărătorul recurentului intimat inculpat, având cuvântul cu privire la recursul parchetului a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârilor pronunțate în cauză, apreciindu-le ca fiind legale și temeinice. În acest sens a arătat că declarația inculpatului dată nemijlocit în fața instanței este cea care corespunde adevărului, fiind reținută de instanțe în mod corect, iar raportul medico - legal nu s-a efectuat imediat după săvârșirea faptei, astfel că, în mod corect, instanțele nu au reținut agravante solicitată de parchet.
În susținerea recursului inculpatului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că din probe nu a rezultat că inculpatul ar fi săvârșit raportul sexual cu partea vătămată.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și dispunerea prevederilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin acordarea unei mai mari eficiențe datelor personale ale inculpatului.
Apărătorul intimatului inculpat Z.C.M. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de către parchet, apreciind că ambele instanțe au cântărit probele administrate în cauză, că partea vătămată a revenit asupra declarației date, așa încât gradul de participație și poziția părții vătămate au avut un rol important, iar referitor la recursul intimatului inculpat, lasă la apreciere soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul intimatului inculpat a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, susținând că probele nu au o valoare dinainte stabilită, astfel că declarația părții vătămate care la 13 ani nu avea discernământ, ci o atitudine oscilantă oferea judecătorului împrejurări esențiale referitoare la săvârșirea faptei, iar cu privire la reducerea pedepsei a arătat că aceasta a fost just individualizată în raport cu toate criteriile legale și în raport și cu încadrarea juridică a faptei comise.
În ultimul cuvânt, recurentul intimat inculpat G.M.I. a arătat că este nevinovat.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat Z.C.M. a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de recurentul intimat inculpat G.M.I., împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de recurs, așa cum au fost precizate oral, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în ceea ce privește recursul parchetului și art. 3859 pct. 18 și 14 din același cod, referitor la recursul intimatului inculpat, Înalta Curte constată că recursurile parchetului și intimatului inculpat sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen a stabilit vinovăția inculpaților G.M.I. și Z.C.M. în săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., ca urmare a unei judicioase schimbări a încadrări juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., efectuată de prima instanță, din infracțiunea inițială pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv aceea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în raport cu situația de fapt reținută.
Înalta Curte constată că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că actele sexuale, concretizate în raporturi sexuale normale, anale și orale, pe care inculpatul G.M.I. și respectiv raporturi sexuale normale și orale, pe care inculpatul Z.C.M. le-au întreținut cu partea vătămată minoră P.A.C.M.L., în vârstă de 13 ani, fără constrângerea acesteia, în ziua de 23 septembrie 2007, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., comisă de fiecare inculpat.
Înalta Curte, la rândul său a examinat critica formulată de parchet în recurs cu privire la greșita încadrare juridică, prin raportare la propria evaluare asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și a judecății, în primă instanță și în apel, respectiv declarațiile părții vătămate P.A.C.M.L. (filele 19-24 dosarul parchetului, filele 58-59; 115 dosarul tribunalului, declarația olografă a părții vătămate de la fila 123 dosarul tribunalului și filele 69-70 dosarul curții de apel), declarațiile martorilor D.E. (filele 28-30 dosarul parchetului, fila 77 dosarul tribunalului), D.F.V. (filele 31-33 dosarul parchetului, fila 76 dosarul tribunalului), D.I. (filele 34-35 dosarul parchetului, fila 101 dosarul tribunalului), M.G. (filele 36-37 dosarul parchetului, fila 115 dosarul tribunalului și fila 96 dosarul curții de apel), P.N.R. (fila 38 dosarul parchetului, fila 113 dosarul tribunalului și fila 106 dosarul curții de apel), T.M.C. (fila 39 dosarul parchetului, fila 114 dosarul tribunalului), C.C. (fila 40 dosarul parchetului, fila 102 dosarul tribunalului), B.G. (fila 78 dosarul tribunalului), declarațiile învinuitului R.Ș.A. (filele 96-98; 100-101 dosarul parchetului), declarațiile în calitate de martor a lui R.Ș.A. (fila 112 dosarul tribunalului), declarația martorului S.O. (fila 124 dosarul tribunalului), alte înscrisuri din dosarul de urmărire penală, declarațiile inculpatului G.M.I. (filele 48-49; 51-52; fila 60 dosarul tribunalului și fila 8 dosarul curții de apel) declarațiile inculpatului Z.C.M. (filele 80-81; 83-84 dosarul parchetului, fila 61 dosarul tribunalului și fila 7 dosarul curții de apel), cu referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți privind pe inculpații G.M.I. (filele 92-96 dosarul tribunalului) și Z.C.M. (filele 97-100 dosarul tribunalului) cu raportul de constatare medico - legală cu nr. 821 din 22 noiembrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, județul Mehedinți (filele 48-49 dosarul tribunalului), fotocopiile unor acte medicale privind pe partea vătămată (filele 75-90 dosarul curții de apel).
Astfel, declarațiile părții vătămate minore P.A.C.M.L. în care aceasta a avut o poziție nuanțată cu privire la derularea împrejurărilor faptice, încercând să înlăture răspunderea penală a inculpatului G.M.I., deși în declarația olografă aflată la fila 123 dosarul tribunalului a arătat în mod expres că a întreținut raporturi sexuale normale și anale cu inculpatul G.M.I., relatând în mod constant faptul că i-a însoțit pe inculpații G.M.I. și Z.C.M. la locuința acestuia din urmă, în scopul de a bea cafea și a asculta muzică, acceptând de bună voie să-i însoțească, deși cunoștea că acesta din urmă are o fire violentă, bătându-se cu mai mulți oameni, tineri din sat, afirmând că avea încredere în vărul său inculpatul G.M.I. și nu s-a opus la întreținerea raporturilor intime, se coroborează cu declarațiile inculpatului Z.C.M., care a relatat cum partea vătămată i-a însoțit, că a văzut personal cum inculpatul G.M.I. întreținea raporturi sexuale cu partea vătămată, că la rândul său a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu aceasta fără ca ea să se opună, iar în prezența inculpaților G.M.I. și Z.C.M., partea vătămată a întreținut raporturi sexuale orale cu martorul R.Ș.A., cu declarațiile martorului R.Ș.A., care a relatat că inculpatul G.M.I. l-a chemat la locuința inculpatului Z.C.M. spunându-i că acolo se află și o fată, precum și faptul că poate să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, că i-a văzut personal pe inculpatul Z.C.M. și pe partea vătămată întreținând raporturi sexuale normale, că partea vătămată i-a propus raporturi sexuale cu ea, acceptând doar de a avea raporturi orale, la întreținerea acestora asistând inculpatul Z.C.M., precum și cu raportul de constatare medico-legală din ale cărui concluzii rezultă că „1. Numita P.A.M.L. prezintă o deflorare veche; 2. Prezența spermatozoizilor în secreția vaginală și leziunea de violență de la nivelul organelor genitale atestă un raport sexual normal recent; 3. Leziunile de la nivelul anusului atestă un raport sexual anal recent; 4. Prezența spermatozoizilor în secreția bucală atestă un raport sexual oral recent.; 5. Prezintă leziuni de violență produse prin zgâriere și compresiune cu mâna.; 6. Pot data din 23/24 septembrie 2007; 7. Leziunile de violență nu necesită zile de îngrijiri medicale.”
De asemenea, declarațiile martorelor D.E.A., B.G. se coroborează cu declarațiile părții vătămate P.A.M.C.L., în sensul că aceasta a acceptat să meargă la locuința inculpatului Z.C.M.
Împrejurările relatate de către partea vătămată în declarațiile de la urmărirea penală că ar fi fost amenințată cu un cuțit nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, iar aceea că i-ar fi fost teamă, ceea ce ar fi determinat-o să accepte întreținerea de raporturi intime cu inculpații, este infirmată de comportamentul acesteia de a merge de bună voie în locuința unei persoane, despre care cunoștea că ar fi violentă, la inexistența vreunei opuneri fizice la întreține raporturi sexuale cu inculpații, în condițiile în care partea vătămată prezenta o deflorare veche, iar leziunile de violență atestate medico-legal nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Așadar, Înalta Curte consideră că materialul probator administrat în cauză nu a dovedit existența constrângerii părții vătămate în a întreține raporturi sexuale cu inculpații, aceasta neopunându-se fizic, în condițiile în care prezenta o deflorare veche, raporturile sexuale normale, anale și orale recente, fiind atestate medico-legal, iar leziunile evidențiate nu necesitau îngrijiri medicale, așa încât actele sexuale comise de inculpații G.M.I. și Z.C.M. cu partea vătămată P.A.M.C.L., în vârstă de 13 ani, întrunesc conținutul incriminator al infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. și nu infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) raportat la art. 197 alin. (3) teza I C. pen.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte apreciază critica parchetului ca fiind nefondată și inaplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate examina solicitarea formulată în concluziile orale de către reprezentantul M.P. referitoare la majorarea pedepselor aplicate inculpaților, întrucât, pe de-o parte, nu a fost însușită critica privind schimbarea încadrării juridice pentru argumentele menționate, iar, pe de altă parte nu s-a precizat oral în mod expres un motiv de recurs distinct cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților.
Referitor la recursul declarat de recurentul intimat inculpat G.M.I., Înalta Curte consideră că acesta este nefondat.
Din analiza cauzei a rezultat că în mod judicios instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului G.M.I. în săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în raport cu situația de fapt reținută.
Înalta Curte, la rândul său, din propria sa evaluare asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, așa cum, de altfel, s-a arătat și în considerentele la recursul declarat de parchet a apreciat că a fost dovedită în cauză, contribuția concretă a inculpatului G.M.I. concretizată în aceea de a întreține raporturi sexuale normale, anale și orale cu partea vătămată minoră în vârstă de 13 ani, P.A.M.C.L., fără ca aceasta să se opună fizic, cunoscând vârsta acesteia și în consecință, având reprezentarea urmărilor faptei comise pe care a și urmărit-o, acționând cu intenție directă.
Apărarea recurentului intimat inculpat G.M.I., în sensul că nu a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră, nu poate fi avută în vedere, deoarece chiar în declarațiile inițiale ale acesteia și mai ales în declarația olografă aflată la dosarul primei instanțe a menționat că a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul, care se coroborează cu declarațiile inculpatului Z.C.M. și ale martorului R.Ș.A., care fie, în cazul primului a văzut personal cum partea vătămată întreținea raporturi sexuale cu inculpatul G.M.I., fie i s-a relatat martorului de către inculpatul G.M.I. că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră și că la rândul său este chemat la locuința inculpatului Z.C.M. pentru a întreține raporturi sexuale.
Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată P.A.C.M.L., în prezența mamei sale(filele 19-24 dosarul parchetului ) a arătat că „… G.M. mi-a spus să stau în genunchi și m-a obligat să întrețin raport sexual oral o singură dată. După ce a ejaculat m-a pus să stau pe spate pe o pătură ce se afla pe un pat și a întreținut raport sexual normal cu mine o singură dată până când a ejaculat din nou. Arăt faptul că G.M. m-a obligat să mă întorc pe burtă, moment în care m-a penetrat anal de mai multe ori. De fapt în anusul meu a ejaculat…”.
În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță (fila 61 dosarul tribunalului), inculpatul Z.C. a menționat „…Înainte de a pleca însă inculpatul a trimis pe numitul C.C. să o cheme pe partea vătămată care se afla și ea la nuntă cu mai multe fete să vină să ne însoțească la mine acasă. Partea vătămată a venit ne-a cerut un răgaz să anunțe fetele cu care era că merge la mine acasă, după care s-a întors și toți trei, adică eu, inculpatul G. și partea vătămată am plecat la domiciliul meu. Când inculpatul G. a trimis pe numitul C. să o aducă pe partea vătămată pentru a o invita la cafea, de față a fost și R.Ș. Când am ajuns în domiciliul meu, m-am dus și am făcut cafeaua și când m-am întors cu cafeaua i-am găsit pe cei doi întreținând raporturi sexuale. G. mi-a spus să plec din cameră și să aștept până mă cheamă el. Eu am făcut acest lucru și la un moment dat m-a strigat, iar în momentul în care am intrat în cameră i-a spus părții vătămate să mă rezolve și pe mine. Partea vătămată a spus să o ducă mai repede acasă și nu s-a opus la a întreține relații sexuale cu mine. Menționez că am întreținut cu aceasta relații sexuale obișnuite normale, dar și relații sexuale orale. În această perioadă inculpatul G. a părăsit camera și a revenit mai târziu cu numitul R.Ș. I-a zis și lui R. să întrețină relații sexuale cu partea vătămată și în prezența noastră a tuturor partea vătămată a întreținut relații sexuale orale cu numitul R.Ș. După aceasta partea vătămată s-a îmbrăcat, de fapt, în prealabil eu am adus o sticlă de vin la cererea inculpatului G. care a băut de vreo două ori din ea și după aceea a dus-o pe partea vătămată acasă. Când am ajuns la poartă inculpatul G. a plecat cu partea vătămată pe care spunea că o va duce acasă. Eu și numitul R. am plecat la nuntă, după ce în prealabil inculpatul G. ne-a spus la toți să nu spunem la nimeni ceea ce s-a întâmplat în domiciliul meu. Eu nu înțeleg de ce partea vătămată își modifică astăzi poziția procesuală și spune că a avut relații sexuale doar cu mine și nu și cu inculpatul G.M. De fapt la plecare nu numai inculpatul, G. ne-a cerut să nu spunem la nimeni ce s-a întâmplat ci și partea vătămată a spus să nu spunem pentru a nu se auzi prin sat.”
În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță(fila 112 dosarul tribunalului), martorul R.Ș.A. a precizat că ” Declar că în luna octombrie a anului trecut m-am întâlnit cu cei doi inculpați în după amiaza zilei de duminică și am mers și am băut un suc, după care eu m-am dus la o nuntă. La vreo două, trei ore după aceasta, a venit după mine la nuntă inculpatul G. și m-a chemat să mergem acasă la inculpatul Z., unde îmi spunea că se află și o fată și mi-a spus că, pot să am relații sexuale cu aceasta. Când am ajuns acasă la Z., am intrat într-o cameră unde am văzut-o pe partea vătămată și pe Z. în timp ce întrețineau relații sexuale normale. Eu am rămas în cameră și G. a ieșit să fumeze o țigară. După ce a întreținut relații sexuale cu Z., partea vătămată mi-a propus să întrețin și eu relații sexuale orale. Inculpatul Z. a rămas în cameră în această perioadă și ulterior a venit și G. care a luat-o pe partea vătămată să o ducă acasă că este târziu. În drum spre casa lui Z., inculpatul G. mi-a povestit că a avut și el relații sexuale cu partea vătămată. Ambii inculpați mi-au povestit că au avut relații sexuale normale și orale cu partea vătămată. Nici unul dintre inculpați nu mi-au povestit că ar fi avut raporturi anale cu partea vătămată. La plecare din domiciliul inculpatului Z., la poartă la acesta, partea vătămată ne-a rugat să nu mai spunem la nimeni ce s-a întâmplat în seara respectivă. Când i-am găsit pe partea vătămată și inculpatul Z. având relație sexuală erau detașați și râdeau. Așa cum am relatat partea vătămată mi-a spus că putem avea raporturi sexuale și cât am stat acolo în cameră inculpatul G. nu m-a amenințat în vreun fel.”
Totodată, declarațiile la care s-a făcut referire se coroborează și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 821 din 22 noiembrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală, județul Mehedinți (filele 48-49 dosarul tribunalului ), care au mai fost arătate și care atestă raporturile recente normale, anale și orale pe care le-a întreținut partea vătămată și leziunile produse, ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte consideră primul motiv de recurs invocat de către recurentul intimat inculpat G.M.I. referitor la nevinovăția sa în comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, ca fiind nefondat, deoarece materialul probator administrat, din conținutul căruia au fost evidențiate declarațiile mai sus a evidențiat contribuția inculpatului concretizată în aceea că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră P.A.C.M.L., cu acordul acesteia, având reprezentarea rezultatului faptei comise, pe care l-a urmărit, acționând cu intenție directă, așa încât s-a dovedit că a săvârșit în calitate de autor, infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
Astfel, Înalta Curte apreciază că între percepția materialului probator administrat de către instanța de apel și soluția pronunțată nu există vădite și esențiale neconcordanțe, așa încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte consideră că nici critica formulată în subsidiar referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, nu poate fi reținută, întrucât în ceea cel privește pe inculpatul G.M.I., a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale
prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, de valoarea socială atinsă prin infracțiunea săvârșită, de circumstanțele concrete în care a participat, inculpatul fiind inițiatorul acțiunii infracționale, dar și de circumstanțele personale, respectiv atitudine nesinceră, perspective scăzute de reintegrare în societate, potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți (filele 92-96 dosarul tribunalului), din care a rezultat că „…inculpatul este o persoană care se antrenează frecvent în evenimente violente, prezintă agresivitate, impulsivitate, nervozitate și autocontrol deficitar…G.M.I. are antecedente penale, fiind condamnat definitiv în 2006 de Judecătoria Vînju Mare la 200 lei amendă penală pentru lovire sau alte violențe….Este de remarcat că pe tot parcursul derulării interviului G.M. a avut o atitudine nepotrivită și a uzitat deseori un limbaj vulgar, indecent și expresii licențioase…apreciez că inculpatul G.M. prezintă perspective scăzute de reintegrare în societate. În această apreciere am ținut cont în special de prezența antecedentelor penale, conduita violentă anterioară a tânărului, capacitatea redusă de promovare a schimbării, anturajul infracțional, trăsăturile sale negative de personalitate agravate de abuzul de alcool și lipsa empatiei față de victimă și prejudiciul produs acesteia…”
Înalta Curte consideră cuantumul pedepsei principale aplicate, orientat către minimul legal ( pedeapsă de la 3 ani la 10 ani închisoare, ca pedeapsă principală prevăzută de lege pentru art. 198 alin. 1 C. pen. ), respectiv de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, că este singurul în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar și educativ al pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului G.M.I. și resocializării sale pozitive viitoare.
Așadar, pedeapsa principală aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, reflectă evaluarea plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, precum și principiul proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.
Înalta Curte consideră critica formulată privind greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului G.M.I., ca fiind nefondată, întrucât nu se poate acorda o eficiență mai mare circumstanțelor personale ale inculpatului, deoarece acestea nu ar putea prevala în apreciere, în raport cu celelalte criterii mai sus arătate și avute în vedere, în mod plural, iar modalitatea suspendării condiționate nu poate fi aplicată, față de cuantumul pedepsei stabilite, mai mare decât cuantumul legal impus de aplicarea modalității arătate, în art. 81 C. pen., așa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele mai sus menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și recurentul intimat inculpat G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 158 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului intimat inculpat G.M.I., durata reținerii și a arestării preventive de la 24 septembrie 2007 la 12 martie 2009, iar pentru intimatul inculpat Z.C.M., durata reținerii din data de 1 octombrie 2007 și a arestării preventive, de la 9 octombrie 2007 la 12 martie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat Z.C.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul intimat inculpat G.M.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și recurentul intimat inculpat G.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 158 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată recurentului intimat inculpat G.M.I., durata reținerii și a arestării preventive de la 24 septembrie 2007 la 12 martie 2009, iar pentru intimatul inculpat Z.C.M., durata reținerii din data de 1 octombrie 2007 și a arestării preventive, de la 9 octombrie 2007 la 12 martie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat Z.C.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.
Obligă recurentul intimat inculpat G.M.I. la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 12 martie 2009.