Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1255 din 23 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.G.,la pedeapsa închisorii de 10 ani și 3 luni.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2008 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităților de 0,37 grame substanță care conține heroină și 0,11 grame substanță care conține heroină, rămase din probele litigiu, în vederea distrugerii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență, că la data de 18 februarie 08, lucrătorii de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – B.C.C.O. - sector 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numiții A.C. zis C., Ș.V. zis R., M. și D.A.R. zis S. erau implicați în traficul de droguri de mare risc, respectiv heroină.
În urma investigațiilor întreprinse, a reieșit că numitul Ș.V. zis R. comercializa heroină, atât prin intermediul numitului M. și a concubinei acestuia, cât și prin intermediul inculpatului Z.G.
La datele de 26 februarie 2008 și 28 februarie 2008, colaboratorul cu nume de cod Ș.M. a cumpărat de la numitul Ș.V. zis R., prin intermediul inculpatului Z.G., cantitățile de 0,42 și 0,16 grame substanță care conține heroină, plătind suma de 400 lei provenită din fondurile M.I.R.A.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului Z.G. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu, de investigații și supravegheri, de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod C.G., de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod Ș.M., de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratorul Ș.M. cu numitul Ș.V. și cu inculpatul Z.G., suporturile optice ce conțin înregistrările audio-video în mediu ambiental a convorbirilor directe, rapoartele de constatare tehnico-științifice, dovezile de predare la camera de corpuri delicte, declarațiile martorului C.V., precum și declarațiile inculpatului Z.G.
Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 294 din 4 decembrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.G. împotriva sentinței penale nr. 1255 din 23 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, însușindu-și argumentația instanței de fond.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate, cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale sale, arătând că era consumator de droguri, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptei și a ajutat la aflarea adevărului.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, susținut de altfel și în apel, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar prin care s-a menținut sentința instanței de fond, este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, recrudescența lor, atitudinea inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, și nu în ultimul rând de împrejurarea că inculpatul este recidivist postexecutoriu, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia și nici aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva Deciziei penale nr. 294 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2008 la 17 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.