Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1492/ F din 16 decembrie 2008, a dispus condamnarea inculpatului C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se durata arestului preventiv executat de la 3 februarie 2008 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând materialul probator strâns la urmărire penală și administrat în cursul cercetării judecătorești, a reținut ca situație de fapt următoarele:
În noaptea de 2 februarie 2008, partea vătămată S.M.A., însoțit de martorul M.V., se deplasa pe Șoseaua Colentina – București. Odată ajunși în dreptul intersecției cu str. Juverdeanu, sector 2, lângă ei a oprit un autoturism, din care a coborât inculpatul C.N. și martorul G.R.M.
În afara oricărei stări de provocare, aceștia s-au apropiat de partea vătămată, l-au lovit cu pumnii și picioarele, doborându-l la pământ, poziție în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit tip briceag.
Martorul M.V. a încercat să intervină, pentru a sprijini partea vătămată, însă la rândul său a fost victima loviturilor primite de la inculpat și persoana care-l însoțea.
După agresarea părții vătămate și martorului M.V., inculpatul și martorul G.R. s-au refugiat în autoturismul condus de A.A.I. și în care se afla și martorul A.P.A., aceștia din urmă observând direct scena descrisă.
La sugestia inculpatului, autoturismul a fost pus în mișcare, părăsind în acest mod locul infracțiunii.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul „hemopneumotorax stâng post plagă prin înjunghiere hemitorace stâng anterior; plăgi prin înjunghiere lombar stânga; plagă tăiată 1/3 sup.ab stg.”.
La data de 8 februarie 2008, partea vătămată a fost externată cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere subscapular stânga penetrantă; plagă prin înjunghiere lombar stânga nepenetrantă; plagă antebraț stâng cu interesare musculară”.
Expertiza medico-legală efectuată a stabilit că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar), au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Fapta descrisă a fost recunoscută de inculpat, circumstanțele reale în care s-a consumat fiind confirmate de martorii M.V.Șt., I.I.M., A.A.I., A.P.A. și G.R.M.
Referitor la leziunile suferite de M.V.Șt. s-a reținut că acesta nu a formulat plângere prealabilă pentru infracțiunea de lovire în forma prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., așa încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru această faptă.
Apreciind întrunite sub aspectul laturii obiective cât și subiective elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prima instanță l-a condamnat la pedeapsa principală, sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., recunoscând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.
Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat apel, invocând, drept critici, greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și omisiunea interzicerii ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
Aceeași hotărâre a fost supusă apelului exercitat de inculpat, care a solicitat să se dea eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și ca o consecință pedeapsa principală să fie redusă substanțial.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 14/ A din 26 ianuarie 2009, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
În motivarea deciziei, instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa principală de 5 ani închisoare a fost individualizată, prin evaluarea tuturor criteriilor legale, fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii dovedită de consecințele agresiunii asupra sănătății părții vătămate.
Referitor la circumstanțele atenuante, acestea au fost reținute motivat, legal și temeinic, așa încât nu se justifică înlăturarea lor.
În termen legal, împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând instanței reducerea pedepsei principale, cerere motivată de atitudinea de colaborare cu organul de anchetă, sinceritatea manifestată în cursul procesului.
Trecând la soluționarea recursului, prin prisma motivului de casare invocat, respectiv dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Instanța de fond, cât și cea de apel, au dat o interpretare corectă probatoriului administrat în cauză și corespunzător acestuia au încadrat fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
În același mod, au fost valorificate toate criteriile legale de individualizare enunțate de art. 72 C. pen., pedeapsa principală stabilită de 5 ani închisoare, fiind de natură să asigure scopul educativ preventiv, așa cum este stabilit de norma penală.
Atitudinii procesuale de recunoaștere a infracțiunii manifestată de inculpat, în prezența unor probe ce fac dovada, în afara oricărui echivoc a vinovăției sale, i s-a dat semnificația juridică a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., motivând reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, așa încât nu se mai impune o nouă reducere sub cuantumul stabilit.
Întrucât la examinarea din oficiu, nu se constată existența vreunui caz care să justifice casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 38517 raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestului preventiv executat de inculpat la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.N. împotriva deciziei penale nr. 14/ A din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 3 februarie 2008 la 12 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.