Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 469 din 5 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 8291/63/2008, Tribunalul Dolj, secția penală, a dispus, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului D.V., la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) d) și e) C. pen., pe durata unui termen de 3 ani, pentru infracțiunea de omor, la care, în baza art. 39 alin. (4) C. pen., s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 23 de ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de mai sus pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la data de 14 februarie 2008 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, luată prin încheierea din 15 februarie 2008 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei securi - corp delict aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Dolj; conform art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 17 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata unei prestații periodice lunare, începând cu data de 14 februarie 2008 și până la majoratul minorilor, în favoarea minorilor B.I.A., ns. 26 august 1996, S.F., M.L., ns. la 25 februarie 2003, S.V.D. ns. la 20 august 2007, S.I.A.T. ns. la 13 mai 2000, în sumă de câte 30 lei pentru fiecare dintre minori și suma de 250 lei în favoarea lui J.I.S., cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul și la plata a câte 1000 lei, în favoarea părților vătămate de mai sus, descendenții victimei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei lunar cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând și onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art. 189 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, conform delegației avocațiale nr. 2397 din 8 mai 2008, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Dolj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu nr. 104/P/2008, a fost trimis in judecata, în stare de arest preventiv, inculpatul D.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzuta de art. 174 C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen., pentru următoarea stare de fapt: inculpatul trăia în concubinaj cu victima S.L., de aproximativ 7 ani de zile, relație din care au rezultat minorii S.V.D., în vârsta de 7 ani, și S.L. în vârsta de 5 ani, victima ocupându-se și de îngrijirea altor trei copii rezultați din relații anterioare.
Între inculpat și victimă au apărut neînțelegeri privitor la procurarea banilor necesari subzistenței, inculpatul reproșând victimei contractarea unor împrumuturi, certurile dintre părți conducând la săvârșirea infracțiunii, în data de 13 februarie 2008, când, în cursul nopții, inculpatul și victima dormind în aceeași cameră cu fetita lor, S.L., inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri victimei, cu o secure, în cap, după ce în prealabil o acoperise pe aceasta cu o pătură pentru a amortiza eventualele zgomote.
În urma leziunilor suferite - traumatism cranio - cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, conform raportului de constatare medico-legală, autopsie efectuat în cauză sub nr. 521/ A2 din 23 aprilie 2008, I.M.L. Craiova, victima a decedat.
Conform raportului medico-legal s-a reținut că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo - cerebrale, consecința traumatismelor suferite, iar mecanismul de producere a fost lovirea cu un corp tăietor-despicător, posibil securea corp delict ridicată de la fața locului, loviturile putând fi aplicate din față, lateral stânga, posibil cu victima în decubit dorsal.
Prima instanță a reținut în totalitate situația de fapt expusă în rechizitoriu, constatând că este confirmată de probele testimoniale (declarațiile martorilor J.B., J.I.S., C.D., G.C., G.I., D.F., audiați nemijlocit la cercetarea judecătorească), probele științifice (raportul de constatare medico-legală autopsie), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografíce realizate cu această ocazie, precum și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii.
În aceste condiții s-a reținut că inculpatul D.V. a săvârși cu intenție directă infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., asupra victimei S.L., fiind înlăturată apărarea inculpatului, care a susținut starea de provocare în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru următoarele considerente.
Martorii audiați în cauză, inclusiv părinții și fratele inculpatului (G.I., D.F., G.C.), nu au relatat că ar fi cunoscut despre producerea unui conflict verbal sau violent între inculpat și victimă, în seara anterioară comiterii infracțiunii sau despre starea de ebrietate susținută de către inculpat; mai mult, martora C.D. care s-a aflat în locuința părților, până în jurul orei 2,30 dimineața, respectiv martorul J.S. care, locuind cu părțile a intrat în camera acestora dimineața, în jurul orei 5,00, au arătat că nu au auzit zgomote în camera părților și că aceștia nu au consumat alcool în seara respectivă.
Toate aceste împrejurări, coroborate cu concluziile raportului de autopsie (din care rezultă că agresiunea s-a săvârșit cu victima în poziție de decubit versal), procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorelor J.B. si C.D., sosite la fața locului și care au observat că dimineața era cald corpul victimei, nu au auzit nici un zgomot sau strigat, faptul că în pat s-a găsit dormind lângă victimă fiica părților, au fost reținute de prima instanță în susținerea concluziei, că victima a fost ucisă în somn, inculpatul amortizând zgomotele cu o pătură.
Astfel, s-a reținut că inculpatul nu s-a aflat într-o stare de puternică tulburare în momentul comiterii infracțiunii, stare determinată de vreo acțiune ilicită gravă a victimei, apreciindu-se totodată că nemulțumirile acumulate in timp de inculpat cu privire la greutățile traiului zilnic comun sau simplele bănuieli ca victima ar pleca în străinătate, nu pot constitui temei pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen.
În consecință, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, reprezentându-și urmarea socialmente periculoasă posibil a se produce prin actele sale de violență și urmărind producerea acestui rezultat, pe care l-a apreciat drept „corespunzător” față de conduita victimei.
În aceste condiții, s-a reținut săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a infracțiunii de omor în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum este incriminată în art. 174 C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă fiind determinată de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 153 din 20 septembrie 1995 pronunțată de Tribunalul Dolj, pedeapsă aplicată pentru infracțiunile de lipsire de libertate și viol, și executată în perioada 9 decembrie 1994 - 17 noiembrie 1999, când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de 1848 zile închisoare, împlinit până la data comiterii infracțiunii judecată în prezenta cauză.
Față de acestea, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate egală cu maximul special prevăzut de lege, respectiv 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare în raport de prevăzută art. 39 alin. (4) C. pen., precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost reținute criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret dedus din suprimarea vieții victimei și circumstanțele reale ale comiterii omorului, alături de statutul de recidivist postexecutor care, în aprecierea primei instanțe îl caracterizează pe inculpat drept un infractor periculos, necesitând un tratament sancționator adecvat.
Totodată, s-a reținut că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, măsura arestării fiind dispusă prin încheierea din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, astfel că în raport de prevăzută art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută măsura preventivă și s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada detenției preventive, la zi.
În privința securii corp delict, s-a făcut aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., aplicându-se măsura de siguranță a confiscării acesteia, bun folosit la săvârșirea infracțiunii.
Sub aspect civil, s-a reținut că la data comiterii infracțiunii soldată cu decesul victimei, aceasta avea în întreținere cinci minori, respectiv: B.I.A., S.F.M.L., S.V.D., S.I.A.T. și J.I.S. și major la data de 5 septembrie 2008; pentru minorul S.V.D. s-a reținut că se află în prezent în îngrijirea părinților inculpatului, martorii G.C. și G.I., fiind finalizată procedura de instituire a plasamentului iar pentru ceilalți minori s-a reținut că s-a dispus plasament la bunica maternă J.B.
Față de dispozițiile art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen., prima instanță a reținut că este sesizată din oficiu cu acțiuni civile privind prestațiile periodice datorate minorilor, aferent venitului minim pe economie obținut de victimă care își câștiga existența prin valorificarea deșeurilor de fier recuperate din gunoaie, precum și pentru prejudiciul moral încercat de minori, lipsiți de îngrijirea mamei la vârste fragede.
În consecință, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de câte 30 lei lunar, începând cu data de 14 februarie 2008 și până la majorat, către minorii B.I.A., S.F.M.L., S.V.D., S.I.A.T. și la plata sumei de 250 lei în favoarea părții civile J.I.S., reprezentând în sumă globală prestația datorată pe perioada 14 februarie 2008 - 5 septembrie 2008, precum și la plata sumei de câte 1000 lei, reprezentând daune morale către fiecare dintre părțile civile.
În privința cheltuielilor judiciare, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei lunar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, inculpatul D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În teză principală s-a susținut greșita individualizare a pedepsei privind aplicarea sporului aferent stării de recidivă precum și a stabilirii unei pedepsei egală cu maximul special prevăzut de lege, cu motivarea că atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care s-a predat după comiterea omorului, precum și regretul manifestat în cursul procesului penal, justifică aplicarea unei sancțiuni mai blânde; s-a criticat omisiunea motivării soluției de menținere a măsurii arestării preventive, în considerentele hotărârii apelate, arătându-se că în mod greșit pericolul pentru ordinea publică prevăzut în art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a confundat în speță cu pericolul social concret al infracțiunii, analizat la aplicarea pedepsei.
În teză subsidiară, s-a invocat omisiunea prezentării datelor de identificare a inculpatului în dispozitivul hotărârii precum și greșita soluționare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sensul că în mod greșit s-a dispus obligarea la plata unei plăți lunare a inculpatului.
Prin decizia penală nr. 1 din 12 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul D.V., în prezent deținut în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova, împotriva sentinței penale nr. 469 de la 5 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 8291/63/2008 al Tribunalului Dolj, secția penală.
A desființat în parte sentința apelată.
A descontopit pedeapsa aplicată inculpatului conform art. 39 alin. (4) teza II C. pen.; a înlăturat sporul de 3 ani închisoare; a dispus ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1320 lei despăgubiri către minorii B.I.A., S.F.M.L., S.V.D. și S.I.A.T., reprezentând, în sumă globală, prestația lunară datorată în perioada februarie 2008, la zi și în continuare la plata a câte 30 lei pentru fiecare, lunar, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului aferent judecării cauzei în primă instanță.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A dedus în continuare detenția preventivă, de la 5 noiembrie 2008 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de apel, au rămas în sarcina statului și s-au virat din fondurile Ministerului Justiției, către B.A. Dolj.
Astfel instanței de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta de omor săvârșită de inculpat fiind pe deplin dovedită.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului s-a reținut că aceasta a fost greșit individualizată fiind justificată reindividualizarea acesteia, având în vedere atitudinea inculpatului, acesta a adoptat hotărârea infracțională spontan, în timpul nopții, în timp ce reflecta asupra conduitei victimei, nefiind reținute în cauză circumstanțele agravante, apreciind că pedeapsa de 20 ani închisoare, este de natură a conduce la realizarea scopului preventiv educativ a sancțiunii penale, neimpunându-se aplicarea unui spor.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de apel a considerat că soluția adoptată de prima instanță este contradictorie sub aspectul prestației, datorată minorilor în perioada februarie 2008 la zi, față de situația minorului devenit major la 5 septembrie 2008, astfel încât l-a obligat la plata sumei de 1320 lei despăgubiri către minorii B.I.A., S.F.M.L., S.V.D. și S.I.A.T., reprezentând, în sumă globală prestația lunară datorată în perioada februarie 2008 la zi și în continuare a câte 30 lei pentru fiecare, lunar, până la intervenirea unei cauze penale de modificare sau stingere a obligației.
S-a considerat că omisiunea indicării datelor de identitate ale inculpatului în dispozițiile hotărârii apelate, nu constituie o cauză de nulitate absolută, astfel că în absența probării vătămării produse inculpatului nu a fost reținută drept cauză de anulare a actului procesual în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.
Critica privind nemotivarea soluției de menținere a arestului preventiv a inculpatului a fost considerată neîntemeiată.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.V., criticând hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei la care a fost condamnat, apreciind că o pedeapsă într-un cuantum mai redus este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu în conformitate cu du art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul D.V. este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul lor, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., în raport de situația de fapt reținută.
Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului D.V. care, la data de 14 februarie 2008, în cursul nopții, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri victimei, cu o secure, în cap, în timp ce aceasta dormea și după ce în prealabil o acoperise cu o pătură pentru a amortiza eventualele zgomote, în aceeași cameră fiind și minora, S.F.M.L., fiica celor doi, fapt ce i-a provocat victimei un traumatism cranio - cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu, ce a condus la decesul acesteia întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor.
Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și în apel, respectiv declarațiile martorilor (J.B., J.I.S., C.D., G.C., G.I., D.F.) probe științifice (raport de constatare medico - legal autopsie), proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpat.
Examinarea criticii formulate de inculpat va fi analizată prin prisma cazului de casare menționat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. 52 alin. (1).
Critica cu privire la cuantumul pedepsei și la solicitarea reducerii acesteia nu este întemeiată.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului D.V. au fost avute în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., făcându-se o corectă evaluare cauzală ale acestui articol, dându-se relevanță modului în care a fost săvârșită fapta (a acoperit victima cu o pătură și în timp ce dormea i-a aplicat lovituri cu o secure, în zona capului în aceeași încăpere fiind și un minor) urmărilor acestora (decesul victimei), cât și circumstanțelor personale ale inculpatului, conduita avută înainte de săvârșirea faptei (este recidivist) dar și atitudinii sincere în sensul regretului și recunoașterii faptei.
În cauză nu pot fi reținute dispozițiile privind provocarea, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nemulțumirile acumulate în timp de inculpat cu privire la greutățile traiului zilnic comun sau simplele bănuieli că victima ar pleca în străinătate, nu pot constitui temei pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, atitudinea sinceră a inculpatului nu poate duce automat la reținerea circumstanțelor atenuante, un comportament adecvat și concordant cu normele sociale nu justifică în sine aplicarea circumstanțelor atenuante, cu atât mai mult cu cât faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social și numai o dozare corespunzătoare a cuantumului pedepsei închisorii este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului și apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor fapte atât de grave de către ale persoane.
Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea cuantumurilor pedepsei, funcția de reeducare, a pedepsei putând fi realizată, inculpatul putând fi redat societății după ținerea unui interval de timp mai mare petrecut în mediul închisorii.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată lipsa temeiurilor pentru reducerea cuantumurilor pedepsei aplicate, care apare ca fiind just proporționalizate.
Analizând cauza și în raport de dispozițiile art. 3866 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu constată a fi incidente alte motive de recurs.
În raport de cele menționate, Înalta Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 1 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 14 februarie 2008 la 19 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.